Appeal over ANRE staff investigation and inspection powers fails; contested acts and lower ruling upheld

Şedinţa publică din data de 31 mai 2022

Asupra cererii de recurs de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 21.10.2019, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei, în temeiul art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei ("O.U.G. nr. 33/2007"), art. 8 alin. (1) şi (2), art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ ("Legea nr. 554/2004") şi art. 194 C. proc. civ., a solicitat:

- anularea Deciziei Preşedintelui ANRE nr. 84589/01.10.2019 privind împuternicirea personalului Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei pentru efectuarea de investigaţii ("Decizia nr. 84589/01.20.2019"), respectiv a Deciziei Preşedintelui ANRE nr. 84600/01.10.2019 privind împuternicirea personalului Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei pentru efectuarea de inspecţie inopinată ("Decizia nr. 84600/01.10.2019" sau colectiv "Deciziile ANRE");

- suspendarea, până la soluţionarea definitivă a cauzei, a executării Deciziilor ANRE;

- obligarea ANRE, în temeiul art. 451 şi urm. C. proc. civ., la suportarea cheltuielilor de judecată antrenate de soluţionarea acestui litigiu.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din 21 ianuarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a încuviinţat proba cu înscrisuri solicitată de către reclamantă; a luat act că reclamanta înţelege să renunţe la proba cu interogatoriul şi la proba testimonială şi a respins solicitarea de a se depune dosarul investigaţiei declanşate prin Decizia 84589/2019, ca nefiind utilă cauzei.

Prin Sentinţa din 86 din 5 februarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantei A. S.A. cu completarea ulterioară, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii din 21 ianuarie 2020 şi a Sentinţei din 86 din 5 februarie 2020 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5,6 şi 8 C. proc. civ.

În raport de motivele de casare invocate, respectiv dispoziţiile art. 5,6 şi 8 C. proc. civ. recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului, casarea sentinţei pronunţate de prima instanţă inclusiv încheierea de amânare a pronunţării şi în consecinţă.

În principal casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea admiterii probatoriului pe fondul cauzei şi în subsidiar rejudecarea în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. (5) C. proc. civ. coroborat cu dispoziţiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 se invocă încălcarea unor norme de procedură privind admiterea probatoriului de către prima instanţă.

În concret se arată că prima instanţă nu a administrat tot probatoriul solicitat apreciat ca necesar şi util respectiv adresa privind mijloacele tehnice folosite în cadrul investigaţiei şi inspecţiei contestate.

În raport de acest motiv de casare se solicită casarea cu trimitere spre rejudecare,

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. se invocă nerespectarea dispoziţiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ. în sensul obligaţiei instanţei de a motiva prin considerente proprii soluţia de respingere dispusă.

Se susţine de recurenta-reclamantă faptul că prima instanţă nu a motivat hotărârile recurate şi a preluat direct susţinerile din întâmpinare pe care nu l-a coroborat cu probele administrate, fiind încălcat dreptul la apărare al reclamantei.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 şi a prevederilor art. 183 din Legea nr. 123/2012 în ceea ce priveşte aprecierea legalităţii dispoziţiilor contestate ca acte administrative.

Se arată că în mod nelegal prima instanţă a contestat caracterul de acte administrative tipice ale deciziilor emise şi faptul că acestea nu au fost motivate, obligaţia motivării reprezentând o condiţie de legalitate.

Se invocă practica ÎCCJ în sensul obligaţiei autorităţii de a indica în mod clar prezumţiile pe care intenţionează să le investigheze şi perioada de timp în care s-ar fi comis presupusele încălcări ale legii.

În subsidiar se solicită rejudecarea în sensul admiterii acţiunii.

Se depun la dosar de recurentă precizări ale motivelor de recurs.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare.

În cadrul întâmpinării se solicită în principal că recursul declarat este lipsit de interes şi lipsit de obiect, iar pe fond se solicită respingerea ca nefondat.

Lipsa de interes este invocată în raport de dispoziţiile art. 2 (2) lit. p) din Legea nr. 554/2004 faţă de faptul că până la data soluţionării prezentului recurs autoritatea a finalizat investigaţia declanşată în baza Deciziilor preşedintelui ANRE nr. 84589/1 octombrie 2019 şi al Deciziei nr. 84600/01 octombrie 2019.

Tot în raport de finalizarea investigaţiei se apreciază recursul ca lipsit de obiect, deoarece prestaţia concretă a reclamantei este anularea deciziilor pe baza cărora s-a dispus declanşarea unei investigaţii de către autoritatea intimată.

Curtea în şedinţa publică din 31.05.2022 motivat a unit cu fondul recursului excepţiile invocate de autoritatea intimată şi a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a judecăţii cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul ÎCCJ pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 413 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ.

Curtea analizând excepţiile invocate de autoritatea-intimată le apreciază pentru următoarele motive ca neîntemeiate şi urmează a le respinge ca atare.

Ambele excepţii, respectiv excepţia lipsei de interes şi de obiect a recursului au fost invocate avându-se în vedere că s-a finalizat investigaţia. Acest aspect de fapt necontestat nu este de natură a determina lipsa de interes a recursului sau lipsa de obiect.

Recurenta-reclamantă are interes în soluţionarea recursului în raport de dispoziţiile art. 33 C. proc. civ. fiind partea căreia i s-a respins acţiunea prin sentinţa atacată, iar lipsa de obiect nu subzistă deoarece finalizarea inspecţiei nu confirmă legalitatea acesteia, ca procedură administrativă, în condiţiile în care atât prin acţiune cât şi prin cererea de recurs se critică ca nelegală procedura inspecţiei în sensul că se contestă legalitatea mijloacelor tehnice specifice stabilite de lege pentru realizarea unei investigaţii.

În consecinţă, Curtea în baza art. 248 alin. 1 şi (4) C. proc. civ. va respinge excepţiile invocate de autoritatea intimată.

Analizând recursul declarat în raport de motivele de recurs invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivelor de casare invocate, respectiv dispoziţiileart. 488 alin. 1 pct. 5,6 şi 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. în cauză nu este fondat aspectele de nelegalitate invocate cu privire la pretinsa neconformitate a mijloacelor tehnice folosite de autoritate în realizarea investigaţiei neputând fi încadrată în motivul de casare invocat, care priveşte o încălcare a unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii hotărârii.

În cauză nu a fost identificată de Curte o încălcare a unor reguli de procedură de către prima instanţă de natură a se face aplicarea art. 20 alin. 3 din legea nr. 554/2004 respectiv casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat în cauză neputându-se reţine nemotivarea sau motivarea contradictorie a sentinţei de fond, respectiv încălcarea dispoziţiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ.

În cauză sentinţa atacată este motivată în fapt şi în drept prin considerente proprii ale primei instanţe, care a justificat soluţia de respingere dispusă de aşa natură în care este posibil exercitarea controlului de legalitate al instanţei de recurs.

Nu poate fi reţinută susţinerea din recurs în sensul că motivarea primei instanţe a reprezentat o preluare automată şi totală a apărărilor din întâmpinare autorităţii de natură a determina încălcarea dreptului la apărare al reclamantei în sensul art. 6 din CEDO.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 coc este nefondat, în cauză neputând fi reţinute aspectele de nelegalitate invocate în cererea de recurs şi precizate ulterior, sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.

Primul aspect de nelegalitate reiterat în cererea de recurs privind pretinsa nemotivare a deciziilor contestate nu este fondat.

Prima instanţă a constatat în mod legal motivarea în fapt şi în drept a deciziilor contestate, motivare care determină legalitatea formală a acestor acte administrative în sensul art. 2 alin. 1 lit. c) din legea nr. 554/2004.

În cuprinsul actelor contestate sunt incidente înscrisurile ce au stat la baza emiterii lor, fiind clar definit obiectul investigaţiei privind reclamanta respectiv "modul de desfăşurare a activităţiilor de tranzacţionare pe platformă aferente perioadei 1.08.2018-30.09.2019 a tranzacţiilor efectuatwe de către participanţi la plata angro de gaze naturale".

Iar în cauză recurenta-reclamantă nu a probat nerespectarea scopului investigaţiei astfel cum este definită de art. 5 din Regulament, inspecţia fiind o parte componentă a investigaţiei în raport de dispoziţiile art. 15 alin. 1 din Regulament.

În ceea ce priveşte inspecţia inopinată, ca parte a unei investigaţii, aceasta are ca obiectiv identificarea şi ridicarea, în copie, a informaţiilor sau documentelor care pot proba suspiciunea care a dus la declanşarea investigaţiei, obiectiv care se realizează fără posibilitatea de suspicionare a conţinutului informaţiilor şi documentelor ridicate doar dacă se efectuează inopinat.

Aspectele invocate de recurenţă în cadrul acestui motiv de recurs nu iau în considerare prevederile art. 183 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, dispun următoarele: "Preşedintele autorităţii competente dispune prin decizie efectuarea de investigaţii în condiţiile art. 185 de către personalul propriu împuternicit în acest sens, din oficiu sau ca răspuns la o plângere înregistra/ă la autoritatea competentă, formulată de către o-persoană fizică sau juridică afectată în mod real şi direct de o potenţială încălcare a prevederilor prezentului titlu, numai în domeniile în care ANRE are competenţa de investigare, potrivit legii."

Motivarea deciziilor contestate corespunde şi jurisprudenţei CEDO şi CJUE în sensul că motivarea trebuie raportată la specificaţia fiecărui act în parte şi este de natură a asigura accesibilitatea, previzibilitatea şi controlul de legalitate al acestora de către instanţa de judecată competentă.

Aspectul de nelegalitate privind încălcarea prevederilor legale în ceea ce priveşte obiectul investigaţiei care ar fi vizat şi tranzacţia de tip retail din anul 2018 nu este fondat.

În cele două decizii contestate se precizează expres în sensul că sunt vizate doar tranzacţiile de pe piaţa angro neputându-se reţine că prin ridicare altor acte ar fi fost încălcate regulile generale privind pieţele centralizate de gaze naturale.

Aspectul de nelegalitate privind nerespectarea dreptului la apărare al reclamantei pe considerentul că nu a fost identificat clar obiectul şi scopul inspecţiei, în sensul identificării indicilor care au determinat investigaţia şi inspecţia nu este fondat.

În cauză reclamantei i-a fost respectat dreptul la apărare în cadrul procedurii administrative desfăşurate în cauză nefiind incidente dispoziţiile C. proc. pen. invocate, respectiv pretinse încălcări a prezumţiei de nevinovăţie a societăţii reclamante.

Activitatea de inspecţie, respectiv investigaţie autorizate nu reprezintă acte de procedură penală respectiv o percheziţie penală, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 8 din CEDO.

În cauză mijloacele de probă identificate au avut scopul de a confirma sau infirma suspiciunea de încălcare a prevederilor legislaţiei din sectorul gazelor naturale de către reclamantă în activităţile de tranzacţionare pe platforma administrată de aceasta.

Iar ulterior s-a finalizat investigaţia declanşată în baza deciziilor contestate, fără ca reclamanta să fie sancţionată, concluzia fiind cuprinsă în Raportul final de investigaţie nr. x/5.06.2020.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul declarat ca nefondat, menţinând ca legală soluţia pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile lipsei de interes şi lipsei de obiect a recursului, ca neîntemeiate.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva încheierii din 21 ianuarie 2020 şi a Sentinţei din 86 din 5 februarie 2020 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 31 mai 2022.