Local tax assessment: handwritten annotations on rectified decisions insufficient to revoke original act; standing to challenge preserved
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellant's appeal, quashed the lower court’s decision, and remanded the case to the Court of Appeal for a full hearing on the merits, allowing the taxpayer to proceed despite the administrative authority's attempt to bypass judicial review. The dispute involved a taxpayer challenging local tax assessment decisions totaling over 1 million RON; the lower court had dismissed the claim as "lacking interest" because the tax office had issued rectified decisions containing handwritten notes stating they annulled the original assessments. The Supreme Court held that such handwritten notes on attached documents do not legally constitute a revocation or annulment of the initial administrative act, which remained in force and produced legal effects. Relying on the principle of effective access to justice and the requirement that the legal interest in a lawsuit must be current and actual, the court found that the absence of a distinct, formally issued revocation act meant the original decision was still valid and subject to judicial censure, thereby requiring the lower court to examine the substantive legality of the original tax assessment. </think> The High Court of Cassation and Justice admitted the taxpayer's appeal, quashed the Court of Appeal’s decision dismissing the suit for lack of interest, and remanded the case for a full review on the merits. The dispute concerned the annulment of local tax assessment decisions and the corresponding appeal against the decision resolving the fiscal complaint; the lower court had rejected the claim because the tax authority had issued new, rectified assessment decisions containing handwritten notes purporting to annul the original acts. The Supreme Court determined that such informal handwritten annotations on attached documents do not legally equate to the formal revocation or annulment of the initial administrative act, which remained in circulation and produced legal effects. Citing the principle that legal interest requires a current and actual right to judicial protection, the Court held that without proof of a legally valid separate revocation or a distinct challenge to the rectified act, the taxpayer retained the standing to contest the original decision, and the lower court erred in failing to exercise its control of legality over the disputed administrative act.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 488 pct. 8 C. proc. civ, art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ, art. 20 din legea nr. 554/2004, art. 402 din C. proc. civ, art. 496 şi 497 din C. proc. civ; Local tax assessment: handwritten annotations on rectified decisions insufficient to revoke original act; standing to challenge preserved: The dispute involved a taxpayer challenging local tax assessment decisions totaling over 1 million RON; the lower court had dismissed the claim as "lacking interest" because the tax office had issued rectified decisions containing handwritten notes stating they annulled the original assessments. The Supreme Court held that such handwritten notes on attached documents do not legally constitute a revocation or annulment of the initial administrative act, which remained in force and produced legal effects. Relying on the principle of effective access to justice and the requirement that the legal interest in a lawsuit must be current and actual, the court found that the absence of a distinct, formally issued revocation act meant the original decision was still valid and subject to judicial censure, thereby requiring the lower court to examine the substantive legality of the original tax assessment. </think> The High Court of Cassation and Justice admitted the taxpayer's appeal, quashed the Court of Appeal’s decision dismissing the suit for lack of interest, and remanded the case for a full review on the merits. The dispute concerned the annulment of local tax assessment decisions and the corresponding appeal against the decision resolving the fiscal complaint; the lower court had rejected the claim because the tax authority had issued new, rectified assessment decisions containing handwritten notes purporting to annul the original acts. The Supreme Court determined that such informal handwritten annotations on attached documents do not legally equate to the formal revocation or annulment of the initial administrative act, which remained in circulation and produced legal effects. Citing the principle that legal interest requires a current and actual right to judicial protection, the Court held that without proof of a legally valid separate revocation or a distinct challenge to the rectified act, the taxpayer retained the standing to contest the original decision, and the lower court erred in failing to exercise its control of legality over the disputed administrative act.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for admitting the appeal, quashing the lower court decision, and remanding the case for retrial.
Legal basis invoked to determine the composition of the judicial panel for the ruling.
Full text
Şedinţa publică din data de 31 mai 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 23.11.2017, sub nr. unic de dosar x/2017, reclamanta A. S.R.L. în reorganizare prin administrator judiciar B. în contradictoriu cu pârâţii Oraşul Popeşti Leordeni prin Primarul Oraşului Popeşti Leordeni şi Direcţia Impozite şi Taxe Locale a Primăriei Oraşului Popeşti Leordeni, a formulat cerere de chemare în judecată, solicitând instanţei de judecată ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea în tot a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 33212 din 19.10.2017, prin care a fost soluţionată contestaţia fiscală formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/04.09.2017, precum şi anularea în parte a deciziei de impunere emisă de Primăria Oraşului Popeşti Leordeni, incluzând anexele, prin care a fost stabilită obligaţia de plată a sumei de 1.071.686,2 RON în sarcina societăţii reclamante cu titlul de taxe şi impozite locale şi stabilirea sumelor real datorate de reclamantă faţă de bugetul local al Oraşului Popeşti Leordeni.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 115 din 8 aprilie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche a admis excepţia lipsei de interes, invocată din oficiu şi a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în reorganizare prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâţii Oraşul Popeşti Leordeni prin Primarul Oraşului Popeşti Leordeni şi Direcţia Impozite şi Taxe Locale a Primăriei Oraşului Popeşti Leordeni, ca lipsită de interes.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe reclamanta A. S.R.L. în reorganizare prin administrator judiciar B. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În motivarea recursului, recurenta - reclamantă a susţinut că, plecând de la nişte simple menţiuni olografe aplicate pe actele administrative fiscale, prima instanţă în mod greşit a reţinut că pârâtele ar fi anulat decizia de impunere nr. x/04.09.2017 şi, pe cale de consecinţă, a constatat lipsa de interes în promovarea cererii de chemare în judecată.
A arătat recurenta că decizia de impunere nu poate fi anulată decât de o instanţă de judecată sau poate fi desfiinţat prin revocare, ceea ce pârâtele nu au făcut, astfel încât menţiunile olografe nu produc nici un efect juridic.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând probele administrate în cauză şi prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, impunându-se casarea sentinţei şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru soluţionarea pe fond a cererii.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident, deoarece, în cuprinsul criticilor formulate, recurentul nu expune împrejurări de fapt sau de drept de natură a releva o încălcare a regulilor de procedură.
În schimb, motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. este fondat, în cauză sentinţa atacată fiind dată cu greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 33212 din 19.10.2017, prin care a fost soluţionată contestaţia fiscală formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/04.09.2017, precum şi anularea în parte a Deciziei de impunere emisă de Primăria Oraşului Popeşti Leordeni, incluzând anexele, prin care a fost stabilită obligaţia de plată a sumei de 1.071.686,2 RON în sarcina societăţii reclamante cu titlul de taxe şi impozite locale şi stabilirea sumelor real datorate de reclamantă faţă de bugetul local al Oraşului Popeşti Leordeni.
Instanţa de fond a apreciat că acţiunea este lipsită de interes, reţinând că, ulterior emiterii actelor administrative contestate în cauză, dar anterior introducerii cererii de chemare în judecată, pârâtele au emis "Anexă-decizie de impunere nr. x/12.10.2017 şi "Anexă decizie de impunere nr. x/12.10.2017", prin care au anulat decizia de impunere nr. x/04.09.2017, stabilind alte obligaţii fiscale în sarcina reclamantei, într-un cuantum diferit, lăsând fără efect actele cu a căror anulare a fost învestită instanţa de judecată.
Soluţia primei instanţe nu este legală, fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor legale pertinente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.
Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat, una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.
Aşadar, prin interes se înţelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, fiind necesar ca acesta să fie născut şi actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune, condiţie ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât şi pe parcursul soluţionării acesteia.
Din expunerea situaţiei de fapt reţinută de prima instanţă rezultă că, într-adevăr, prin adresa nr. x/12.10.2017, comunicată reclamantei la 03.11.2017 prin scrisoare recomandată cu conformare de primire aflată la fila x, s-a arătat că, întrucât în deciziile de impunere aferente clădirilor a căror valoare impozabilă este de 674.426,16 RON, 349.601,13 RON şi 11.435,16 RON s-a depistat o eroare în modul de calcul al impozitului datorat pentru anii 2014, 2015, se comunică anexat adresei deciziile de impunere rectificate aferente acestor clădiri, înregistrate sub nr. x/12.10.2017.
Anexat acestei adrese, la filele x se regăsesc "Anexă-decizie de impunere nr. x/12.10.2017 şi "Anexă decizie de impunere nr. x/12.10.2017", în cuprinsul cărora, pe ultima filă, se menţionează olograf că aceste decizii anulează decizia nr. 28247/04.09.2017.
Însă, Înalta Curte reţine că menţiunile olografe în sensul arătat nu echivalează cu anularea/revocarea deciziei iniţiale de impunere, astfel încât prin promovarea acţiunii pendinte recurenta-reclamantă a justificat un interes născut şi actual şi a supus cenzurii instanţei judecătoreşti un act care a intrat în circuitul civil şi a produs efecte.
În acest context, în absenţa dovedirii revocării primei decizii de impunere printr-o modalitate prevăzută de lege (act administrativ distinct) sau în absenţa dovedirii contestării separate a actului rectificat, instanţa de fond avea obligaţia exercitării controlului de legalitate asupra actului administrativ atacat, considerând în mod greşit că reclamanta nu are un interes în promovarea prezentei acţiuni.
Altfel, s-ar ajunge ca reclamanta, deşi a înţeles să exercite dreptul procesual de contestare a deciziei administrative, să se afle în ipoteza blocării accesului efectiv la justiţie.
În contextul celor anterior arătate, având în vedere că prin sentinţa recurată acţiunea a fost respinsă greşit pentru lipsa de interes a reclamantei, nefiind cercetat fondul, Înalta Curte constată că se impune casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, prima instanţă urmând să cerceteze în primă instanţă toate motivele de nelegalitate invocate în cererea de chemare în judecată.
Faţă de toate aceste considerente, în baza art. 496 şi 497 din C. proc. civ., raportat la art. 20 din legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursul şi va casa sentinţa, trimiţând cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. împotriva sentinţei civile nr. 115 din 8 aprilie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 31 mai 2022.