Territorial jurisdiction in administrative litigation: exclusive competence based on defendant's domicile rather than residence

Şedinţa publică din data de 26 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi la data de 1 februarie 2022 sub nr. x/2022, reclamantul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. anularea şi suspendarea efectelor Ordinului Inspectorului General al I.G.S.U. nr. 2422/IG din 8 noiembrie 2021 şi anularea concursului organizat pentru ocuparea postului vacant de inspector şef al Inspectoratului Judeţean I din cadrul I.S.U. Sibiu.

Prin sentinţa nr. 36 din data de 28 martie 2022, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat judecata prezentei cauze, privind pe reclamantul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă în contradictoriu cu pârâtul A., în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului", iar în privinţa acestei ultime sintagme, respectiv domiciliul pârâtului, a fost reţinută interpretarea în sens larg dată de doctrină şi de o parte a jurisprundenţei, în sensul că acesta reprezintă locul unde locuieşte efectiv o persoană la data sesizării instanţei şi nu menţiunile formale din cuprinsul cărţii de identitate.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 104 din data de 27 aprilie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale exclusive invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă - I.G.S.U. în contradictoriu cu pârâtul A., în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Alba-Iulia şi Curtea de Apel Iaşi, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a trimis dosarul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că normele speciale de competenţă teritorială exclusivă introduse în Legea nr. 554/2004 prin Legea nr. 212/2018, în funcţie de domiciliul pârâtului (când acţiunea este promovată de reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora), exclud normele de competenţă alternativă, care ar da posibilitatea reclamantului, de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente şi totodată, exclud şi stabilirea competenţei în raport de reşedinţa sau locul de muncă al pârâtului, astfel încât, având în vedere domiciliul pârâtului, Curtea de apel Iaşi a fost, în mod corect şi legal învestită.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Obiectul demersului judiciar iniţiat de reclamantul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă în contradictoriu cu pârâtul A. este reprezentat de anularea şi suspendarea efectelor Ordinului Inspectorului General al I.G.S.U. nr. 2422/IG din 8 noiembrie 2021 şi anularea concursului organizat pentru ocuparea postului vacant de inspector şef al Inspectoratului Judeţean I din cadrul I.S.U. Sibiu.

Pornind de la datele prezentate anterior se constată că ambele instanţe aflate în conflict negativ de competenţă au reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care statuează că:

"Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului", însă în privinţa competenţei teritoriale, aspectele care au generat conflictul negativ de competenţă vizează înţelesul noţiunii de "domiciliu" în sens procedural, a diferenţei juridice dintre această noţiune şi aceea de "reşedinţă", precum şi a efectului pe care această distincţie îl produce asupra competenţei instanţei de judecată.

Potrivit art. 87 C. civ., prin "domiciliu" se înţelege locul unde persoana fizică declară că are locuinţa principală, iar "reşedinţa" este locul unde persoana fizică are locuinţa secundară. Cele două noţiuni nu se suprapun din punct de vedere al evidenţei populaţiei, iar dovada fiecăreia se realizează prin menţiuni diferite în actul de identitate .

De asemenea, în cuprinsul C. proc. civ. se regăseşte utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalităţii procedurii de citare, respectiv înştiinţării corespunzătoare a părţilor aflate în litigiu, cu privire la existenţa şi obiectul pricinii.

În materia contenciosului administrativ, se observă că în cuprinsul dispoziţiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, legiuitorul nu a utilizat alternativ, ca în cazul procedurii de citare, cele două sintagme, textul de lege referindu-se expres la domiciliul/sediul pârâtului şi nu la reşedinţa acestuia.

Cum dispoziţiile art. 10 alin. (3) anterior citate, sunt de strictă interpretare, nu se poate deroga de la competenţa teritorială exclusivă astfel reglementată, iar reclamantul autoritate publică trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul pârâtului, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

În aceste condiţii, având în vedere faptul că atât la momentul formulării acţiunii, cât şi în prezent, domiciliul pârâtului A. este în com. Hălăuceşti, jud. Iaşi (conform copie C.I. dosar Curtea de Apel Iaşi), Înalta Curte va aplica dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă în contradictoriu cu pârâtul A., în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2022.