Jurisdictional conflict over labor classification of court staff resolved by assigning case to civil tribunal

Şedinţa publică din data de 26 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 08.06.2021, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Bucureşti, obligarea pârâţilor la modificarea statului de funcţii şi la emiterea deciziei de încadrare în funcţia de grefier registrator cu studii superioare, ca urmare a promovării examenului organizat de Curtea de Apel Bucureşti în perioda 27 - 28 noiembrie 2018.

Prin sentinţa nr. 409 din data de 12 octombrie 2021 Tribunalul Giurgiu, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei şi a declinat compentenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin raportare la calitatea pârâtului Ministerul Justiţiei de autoritate publică centrală .

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 729 din data de 6 aprilie 2022 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Bucureşti şi Ministerul Justiţiei, în favoarea Tribunalului Giurgiu, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că reclamanta a înţeles să învestească instanţa cu un veritabil litigiu referitor la raportul său de muncă, în calitate de personal în cadrul Tribunalului Bucureşti, solicitând obligarea Curţii de Apel Bucureşti la emiterea deciziei de încadrare - act administrativ, concomitent cu obligarea Ministerului Justiţiei la modificarea statului de funcţii. Faptul că, pentru a atinge finalitatea dorită, reclamanta a înţeles ca prin cererea de chemare în judecată să solicite obligarea Ministerului Justiţiei la modificarea statutului de funcţii, nu are nicio relevanţă în determinarea competenţei de soluţionare în fond a cauzei, obiectul acţiunii vizând protecţia drepturilor subiective rezultate din raporturile de muncă dintre părţi.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Obiectul demersului judiciar iniţiat de reclamanta din prezenta cauză este reprezentat de solicitarea de obligare a Curţii de Apel Bucureşti, în calitate de ordonator de credite, la emiterea deciziei de încadrare în funcţia de grefier-registrator cu studii superioare, începând cu data validării rezultatelor examenului promovat în acest sens, organizat de către pârâtă.

Se observă astfel, că deşi în cuprinsul acţiunii au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 554/2004, iar solicitarea de obligarea a Curţii de Apel Bucureşti la emiterea deciziei de încadrare a fost formulată concomitent cu cea de obligare a Ministerului Justiţiei la modificarea statului de funcţii, reclamanta a învestit instanţa cu un veritabil litigiu referitor la raportul său de muncă, în calitate de grefier-registrator în cadrul Tribunalului Bucureşti, acţiunea vizând protecţia drepturilor subiective rezultate din acest raport de muncă.

Pe de altă parte, date fiind definiţia contenciosului administrativ, dar şi a actului administrativ tipic sau asimilat, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 7 Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010 care să atragă competenţa exclusivă, materială şi teritorială a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, aceasta fiind reglementată pentru situaţii clar determinate, care nu se regăsesc în prezenta cauză.

Astfel, în raport cu obiectul cererii, astfel cum a fost configurat de către reclamantă, Înalta Curte are în vedere natura raporturilor juridice ce guvernează relaţiile dintre părţi şi constată că raportul juridic dedus judecăţii este unul civil, guvernat de normele de dreptul muncii, iar competenţa materială a instanţei va fi stabilită în raport de prevederile Legii nr. 567/2004 şi de cele ale Codului muncii.

În acest sens, conform dispoziţiilor art. 95 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 567/2004 (privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice), litigiile în legătură cu cariera şi raporturile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti sunt date de legiuitor în competenţa materială de judecată a "tribunalelor de muncă şi asigurări sociale", respectiv a "secţiilor sau completele specializate pentru soluţionarea conflictelor de muncă", acesta constituind dreptul comun în materie.

Art. 266 din Codul muncii statuează că "jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", iar potrivit art. 269 alin. (2) din acelaşi cod "cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul/reşedinţa/sediul."

Prin urmare, competenţa soluţionării cauzei revine tribunalului - complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale, astfel încât, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Giurgiu, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Bucureşti, în favoarea Tribunalului Giurgiu, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2022.