Revizuire inadmissible: failure to establish res judicata conflict with unified case-law decision on international mission diurnals

Şedinţa publică din data de 26 mai 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne la plata drepturilor băneşti aferente misiunilor la care a participat în numele Statului Român, în afara teritoriului naţional (asimilate misiunilor militare), constând în contravaloarea dreptului la diurnă, cazare şi de recreere şi legăturii cu familia, în cuantum total de 205.860 USD, echivalentul în RON la data plăţii actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală aferentă până la data plăţii efective, după cum urmează: diurnă în cuantum de 58.400 USD; cazare în cuantum de 146.000 USD; recreere şi legătură cu familia în cuantum de 1460 USD.

Prin încheierea din 17 decembrie 2019, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, ca neîntemeiată.

Prin sentinţa nr. 359 din data de 5 aprilie 2021, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne; a obligat pârâtul să plătească reclamantului contravaloarea diurnelor în valută şi a costurilor pentru facilitarea legăturii cu familia pentru perioadele în care reclamantul s-a aflat în cadrul misiunii UNMIT - Timorul de Est şi EUPOL - Afganistan, actualizată cu dobânda legală calculată până la data plăţii efective şi a respins în rest acţiunea.

2. Hotărârea supusă revizuirii

Prin decizia nr. 1376 din 03 noiembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2019 Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:

"Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne împotriva încheierii de şedinţă din data de 17 decembrie 2019 şi împotriva sentinţei nr. 359 din data de 5 aprilie 2021 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu reclamantul A..

Respinge ca rămas fără obiect recursul incident formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 359 din data de 5 aprilie 2021 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne.

Obligă recurentul pârât M.A.I. să plătească intimatului reclamant suma de 3532,30 RON, cheltuieli de judecată."

3. Cererea de revizuire

La data de 3.12.2021, Ministerul Afacerilor Interne a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 1376 din 03 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii extraordinare de atac, revizuentul a apreciat că hotărârea instanţei de recurs încalcă autoritatea de lucru judecat a considerentelor deciziei nr. 38 din data de 7 iunie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin raportare şi la decizia nr. 30/2017 a aceluiaşi Complet pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Revizuentul a arătat că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 521 alin. (3) teza I C. proc. civ., potrivit cărora "dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I ".

După redarea conţinutului paragrafelor nr. 8, 73, 74 şi 75 din cuprinsul deciziei nr. 38 din data de 7 iunie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, revizuentul a solicitat să se constate încălcarea acestora de către Curtea de Apel Ploieşti, prin raportare la argumentele de fapt prezentate în cadrul litigiului, precum şi a dovezilor depusă de către instituţia recurentă, din care rezultă că reclamantul a fost remunerat de către organizaţiile internaţionale.

Instanţa de recurs a menţinut hotărârea primei instanţe, în cuprinsul căreia s-a reţinut că organizaţiile internaţionale nu au achitat vreo sumă de bani cu titlu de diurnă în valută/costuri pentru facilitarea legăturii cu familia şi pentru recreere, astfel încât această obligaţie revine instituţiei pârâte.

Cu alte cuvinte, ceea ce reiese din hotărârile judecătoreşti este faptul că drepturile de care reclamantul a beneficiat în misiune nu au legătură cu diurna în valută, astfel că va beneficia de acest din urmă drept pecuniar indiferent ce drepturi a primit în străinătate.

Or, o asemenea argumentaţie lipseşte, în mod evident, de substanţă şi este contrară spiritului deciziei nr. 38 din data de 7 iunie 2021.

4. Apărările formulate de intimat

Intimatul A. a depus întâmpinare la data de 10.03.2022, solicitând în principal respingerea căii extraordinare de atac promovate ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Cu titlu prealabil, în privinţa cererii de suspendare a judecăţii întemeiată pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la pronunţarea de către Curtea Constituţională a României a unei soluţii asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate de revizuent, Înalta Curte reţine caracterul facultativ al suspendării reglementate de textul de lege menţionat şi, dat fiind prezentul cadru procesual, apreciază că soluţia asupra cererii de revizuire nu este indisolubil legată de soluţia ce poate fi pronunţată asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Examinând admisibilitatea căii de atac prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat, atunci când instanţele au pronunţat soluţii contrare în litigii care s-au derulat între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi aceeaşi cauză juridică.

Instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii hotărârilor pretins contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile anterior menţionate, este necesar ca hotărârile potrivnice să soluţioneze, cu autoritate de lucru judecat, dar în mod diferit, fie fondul procesului, în tot sau în parte, fie aceeaşi excepţie procesuală, acelaşi incident procesual sau aceeaşi chestiune litigioasă.

Se reţine, astfel, că o cerere de revizuire pentru contrarietate de hotărâri trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiţii: - existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive potrivnice; - hotărârile să fie pronunţate de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; - cea de a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, ceea ce presupune existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în cele două procese; - hotărârile pretins contradictorii să fie pronunţate în dosare diferite, iar în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă aceasta s-a invocat, să nu se fi analizat.

Aceste condiţii de admisibilitate nu pot fi însă verificate în prezenta cauză, întrucât, dată fiind reglementarea din cuprinsul art. 521 C. proc. civ., hotărârea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu dezleagă un litigiu între părţi determinate, ea este pronunţată "numai cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării".

Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reprezintă un mijloc juridic de asigurare a interpretării şi aplicării unitare a legii, iar scopul pronunţării hotărârii este, în mod evident, diferit de raţiunea reglementării motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., anterior enunţată.

În acest context, se apreciază că nu este admisibilă invocarea contrarietăţii de hotărâri şi încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei decizii pronunţate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, întrucât hotărârile indicate în cuprinsul cererii de revizuire soluţionează situaţii juridice distincte şi produc efecte juridice diferite.

Mai mult decât atât, în privinţa deciziei nr. 38/2021 se observă că soluţia a fost de respingere ca inadmisibilă a sesizării, iar nu de dezlegare a problemei de drept cu care a fost sesizată.

Prin urmare, întrucât motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu vizează pretinsa contrarietate dintre o hotărâre judecătorească definitivă şi o hotărâre interpretativă pronunţată în soluţionarea unei chestiuni de drept, Înalta Curte nu poate analiza nici condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 430 C. proc. civ., din perspectiva autorităţii de lucru judecat, astfel cum au fost invocate de către revizuent.

Nu în ultimul rând, se observă şi faptul că susţinerile revizuentului reprezintă veritabile critici referitoare la legalitatea hotărârii atacate, iar, în realitate, se tinde la obţinerea unei rejudecări a cauzei, ceea ce excede cadrului procesual al revizuirii, în cadrul căreia se analizează admisibilitatea revizuirii în raport cu faptele pe care se întemeiază.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a judecăţii formulată de revizuentul Ministerul Afacerilor Interne.

Respinge cererea de revizuire formulată de Ministerul Afacerilor Interne împotriva deciziei nr. 1376 din 03 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

Cu drept de recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2022.