Health insurance audit: Lack of active procedural standing to directly challenge recovery orders imposed via inspection of a third-party insurer

1.Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului București la data de 18.04.2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate - Direcţia Generala Control şi Antifraudă, solicitând în contradictoriu cu aceasta anularea parţială a Raportului de control nr. DGCA 398/15.10.2018, în privinţa măsurii nr. III aferente Obiectivului IV, prin care s-a dispus recuperarea contravalorii serviciilor medicale raportate în perioada 17.05.2017-16.05.2018, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 350 din 04 iunie 2020 Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

„Admite acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate - Direcţia Generală Control şi Antifraudă şi intervenientul forţat - terţ introdus în proces Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Vrancea.

Anulează în parte Raportul de control nr. DGCA nr. 398/15.10.2018, în privinţa Măsurii nr. III, prin care s-a dispus recuperarea contravalorii serviciilor medicale raportate de reclamantă pe perioada incapacităţii temporare de muncă a medicului B. (17.05.2017 – 16.05.2018), pe motiv că acesta avea raportul de serviciu suspendat la furnizorul de servicii medicale spitaliceşti Spitalul C., la care figurează angajat cu contract de muncă.

Obligă pârâta CNAS la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 7190 lei (taxa judiciară de timbru şi onorariu de avocat).”

3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate - Direcţia Generală Control şi Antifraudă şi intervenienta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Vrancea, ambele criticând-o pentru nelegalitate.

1. Prin recursul formulat, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate - Direcţia Generală Control şi Antifraudă a arătat, în esenţă, următoarele:

- hotărârea judecătorească a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., având în vedere aprecierile instanţei de fond care, într-o manieră cât se poate de subiectivă a motivat hotărârea luată, fie prin trunchierea temeiurilor legale, fie prin interpretarea eronată a acestora, fie doar pe baza argumentelor reclamantului şi pe baza aspectelor cu caracter general, fără a ţine cont de argumentele invocate de CNAS.

- cu referire la constatarea instanţei de fond potrivit căreia „unul din medicii colaboratori ai reclamantei, dr. B., are suspendat contractul individual de muncă cu Spitalul C. Focşani, fiind diagnosticat cu „tuberculoză”, se precizează că acestea sunt eronate, instanţa de fond nedorind să reţină câtuşi de puţin faptul că medicul mai sus menţionat este unicul medic de specialitate radiologie-imagistică din cadrul S.C. A. S.R.L. - punct de lucru Focşani, declarat de către S.C. A. S.R.L. atât în anul 2017 cât si în anul 2018 în contractul cu Casa de Asigurări de Sănătate Vrancea.

Medicul B. este salariat al Spitalului C. Focşani în baza unui contract individual de muncă şi desfăşoară acelaşi tip de activitate, conform specialităţii medicale, în baza unui contract de prestări servicii încheiat din anul 2013 cu furnizorul S.C. A S.R.L. - punct de lucru Focşani, aflat în relaţie contractuală cu CAS Vrancea în baza Contractului B51 pentru servicii medicale paraclinice, al cărui principal domeniu de activitate îl reprezintă radiologia-imagistică medicală.

- prevederea din legislaţia în domeniu, respectiv ca medicul radiolog să asigure cel puţin o normă de 6 ore/zi la furnizor, art. 72 alin. (9) şi alin. (10) din H.G. nr. 140/2018, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi art. 7 lit. ş) din contractul B51/2018, are în vedere faptul că, în investigaţiile de tip imagistică medicală, prezenţa medicului este obligatorie, iar contactul cu pacientul nu poate fi evitat, mai ales că, adeseori, urmare a administrării substanţei de contrast necesară investigaţiilor pot apărea diferite reacţii adverse care necesită intervenţia medicului specialist, precum şi alte situaţii ce nu pot fi prevăzute şi nici anticipate.

- indiferent însă de tipul de contract în baza căruia îşi desfăşoară activitatea medicul şi, nu în ultimul rând, având în vedere starea de sănătate a doctorului C. în perioada de un an de zile în care a fost bolnav de tuberculoză a aparatului respirator (cod de diagnostic 14, în lista codurilor de boală utilizate pentru codificarea morbidităţii spitaliceşti), acesta beneficiind de concediu medical și încasând indemnizaţia de concediu de boală 100%, s-a apreciat ca fiind nefirească şi imposibilă situaţia ca pentru aceeaşi perioadă de timp, aceeaşi persoană care se află în concediu medical, să aibă suspendat de drept contractul de muncă, în baza Legii nr. 53/2003, dar să poată lucra pe o convenţie civilă de prestări servicii într-un alt loc, desfăşurând exact aceeaşi activitate de specialitate (respectiv radiologie imagistică).

- aşa cum s-a prevăzut şi în H.G. nr. 121/25.02.2015 pentru aprobarea Strategiei Naţionale de Control a Tuberculozei în România 2015-2020, în capitolul II - Definirea Problemei -Tuberculoza în România, pag. 5: „Gravitatea tuberculozei, boala care afectează plămânii dar, poate afecta şi alte organe şi părţi ale corpului, este dată de gradul foarte ridicat de contagiozitate, se transmite prin aer de la o persoană la alta, prin tuse, strănut sau scuipat eliberându-se în aer germenii de TB. Este suficient ca o persoană să inhaleze câţiva astfel de germeni pentru a se infesta. Când o persoană dezvoltă boala tuberculoasă activă, simptomele (tuse, febră, transpiraţii nocturne, pierdere în greutate), pot fi moderate timp de mai multe luni, fapt ce poate amâna consultul unui medic, şi are ca rezultat transmiterea bacteriei la alte persoane. Persoanele bolnave de Tb pot infesta până la 10-15 alte persoane în decursul unui an, prin contact apropiat. Fără tratament adecvat, până la 2/3 din bolnavii de Tb mor.”

Totodată, într-un mod de neînţeles, instanţa de fond compară situaţia unui bolnav de o boala cronica sau orice alta afecţiune cu situaţia unui bolnav de TBC, definita la pct. II, poziţia 32 din HGR. 1186/2000 ca fiind o boala infecto-contagioasa din grupa A, situaţie cu totul si cu totul diferita, fiind o mare diferenţa intre un bolnav cronic și un bolnav care suferă de o boala transmisibilă.

Cu referire la aprecierile instanţei de fond de la pagina 19 - paragraful 8 din cuprinsul hotărârii recurate, potrivit cărora „boala de care suferă medicul nefiind aptă să impună o interpretare diferită a legii sau aplicarea unui tratament juridic diferit, pe criterii de boală” învederăm lipsa de temeinicie a acestora, în condiţiile în care în Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la art. 385 alin. (1) lit. c) se precizează faptul că: Profesia de medic se exercită pe teritoriul României de către persoanele prevăzute la art. 376 care îndeplinesc următoarele condiţii: ... c) sunt apţi din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei de medic; Iar la art. 389 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) se prevede faptul că: Exercitarea profesiei de medic este incompatibilă cu ... b) starea de sănătate fizică sau psihica necorespunzătoare pentru exercitarea profesiei medicale.

2. Prin recursul formulat, Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Vrancea a arătat, în esenţă, următoarele:

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, va rugam sa reţineţi următoarele aspecte:

- prin încheierea de şedinţa din data 25.05.2020 a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei cu motivarea că reclamanta se poate adresa instanţei de contencios în baza art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Se apreciază ca eronată susţinerea instanţei pentru mai multe considerente.

În data de 19.10.2018 a fost comunicat Casei de Asigurări de Sănătate Vrancea raportul de control nr. 398/15.10.2018 al DGCA a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, înregistrat cu nr. P4727/19.10.2018. Reclamanta nu are dreptul de a contestata raportul nr. 398/2018, deoarece instituţia ce a fost controlată a fost casa de asigurări de sănătate, iar tematica acţiunii de control, menţionată în mod expres in prima pagina a raportului de control era: „verificarea respectării dispoziţiilor legale cu privire la activitatea de contractare/decontare a serviciilor medicale spitaliceşti și paracilinice; activitatea desfăşurată la nivelul compartimentului acorduri/regulamente europene, formulare europene cu referire la documentele care au stat la baza emiterii formularelor europene S 2; verificarea activităţii desfăşurate la nivelul structurii de control; alte aspecte considerate relevante în urma verificărilor efectuate.”

Raportul de control a vizat activitatea desfăşurată la nivelul casei de asigurări de sănătate, iar în urma verificărilor a fost controlat și S.C. A. S.R.L., furnizor de servicii medicale aflat în relaţie contractuală cu Casa de Asigurări de Sănătate Vrancea, situaţie ce a condus la verificarea activităţii dr. B.

Art.5.2.3.3 din Ordinul nr. 1012/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate stipulează:

5.2.3.3. Raportul de control va fi structurat conform prevederilor din anexa nr. 11 și va fi ataşat la un dosar de control, structurat pe următoarele secţiuni:

A. raportul de control și adresa de înaintare a acestuia spre aprobare, precum și corespondenta ulterioara legată de acesta cu entitatea controlată; în cazul de fața, Casa de Asigurări Sănătate Vrancea. Ulterior in următoarele articole de lege se prezintă posibilitatea de a contesta acest raport de către entitatea controlata și căreia i-a fost comunicat actul de control, adică de către casa de asigurări de sănătate judeţeană. 5.2.3.6. Raportul de control întocmit în conformitate cu prevederile prezentelor norme metodologice poate fi contestat in condiţiile legii, iar contestaţia se depune la sediul entităţii care a dispus efectuarea controlului.

5.2.3.7.Contestaţiile se soluţionează, la nivelul entităţii care a efectuat controlul, de către o comisie de soluţionare a contestaţiilor constituita prin ordin/decizie a preşedintelui CNAS/preşedintelui-director general al casei de asigurări de sănătate.

Astfel atâta timp cât casa de asigurări de sănătate nu a contestat actul de control, respectiv raportul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 398/15.10.2018, ba mai mult a dispus masuri de recuperare a prejudiciului ce a fost constatat și necontestat prin intentarea unei acţiuni ce face obiectul dosarului nr. 16/91/2019 al Tribunalului Brăila, S.C. A. S.R.L. nu poate contesta actul de control deoarece nu sunt întrunite condiţiile reglementate de către art. 36 din Codul de procedură.

Astfel din perspectiva art. 36 C. proc. civ. verificarea calităţii procesuale presupune verificarea existentei unei identităţi între titularul dreptului subiectiv (reclamant) și a existentei unei identităţi intre titularul obligaţiei corelative și reclamant, care nu există în aceasta speţă.

- pe fondul cauzei, cu privire la susţinerea instanţei de fond de la pag. 18, al II-lea paragraf ca: „CNAS a analizat exclusiv actele puse la dispoziţia sa de intervenienta CAS Vrancea, fără a realiza un control la sediul reclamantei pentru a verifica în mod efectiv modul de îndeplinire a obligaţiilor asumate de medicul B., se precizează următoarele:

Entitatea controlată a fost casa de asigurări de sănătate judeţeană, iar reclamanta a făcut obiectul unei verificări operative în urma căruia a fost emis un alt raport de control, respectiv raportul nr. P3317/26.07.2018 de către CNAS si CAS Vrancea.

Raportul de control nr. P3317/26.07.2018 a avut loc în perioada când reprezentanţii CNAS, Direcţia Antifraudă erau la sediul Casei de Asigurări de Sănătate Vrancea și verificau instituţia. De altfel, în preambulul Raportului de control DGCA nr. 398/15.10.2018 se menţionează:” subsemnatele am efectuat în perioada 02.07.2018-11.07.2018 o acţiune de control la nivelul Casei de Asigurări de Sănătate Vrancea, deci verificarea la sediul reclamantei a fost făcuta în data de 05.07.2018.

4. Apărările formulate de intimată

Prin întâmpinarea formulată față de recursurile promovate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate - C.N.A.S. şi Casa de Asigurări de Sănătate Vrancea - C.A.S. Vrancea împotriva Sentinţei civile nr. 350/04.06.2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/3/2019, intimata A. S.R.L. a solicitat respingerea acestora şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca legală şi temeinică.

5.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu o acţiune îndreptată împotriva Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate - Direcţia Generala Control şi Antifraudă, solicitând în contradictoriu cu aceasta anularea parţială a Raportului de control nr. DGCA 398/15.10.2018, în privinţa măsurii nr. III aferente Obiectivului IV, prin care s-a dispus recuperarea contravalorii serviciilor medicale raportate în perioada 17.05.2017-16.05.2018. Prima instanţă a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., a anulat în parte Raportul de control nr. DGCA nr. 398/15.10.2018, în privinţa Măsurii nr. III, prin care s-a dispus recuperarea contravalorii serviciilor medicale raportate de reclamantă pe perioada incapacităţii temporare de muncă a medicului B. (17.05.2017 – 16.05.2018), pe motiv că acesta avea raportul de serviciu suspendat la furnizorul de servicii medicale spitaliceşti Spitalul C., la care figurează angajat cu contract de muncă și a obligat pârâta CNAS la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 7190 lei, taxa judiciară de timbru şi onorariu de avocat.

Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate - Direcţia Generală Control şi Antifraudă şi intervenienta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Vrancea, ambele criticând-o pentru nelegalitate.

Cum criticile acestora sunt comune, vor fi analizate împreună, după cum urmează:

Prima critică a recurentelor se referă la greșita soluționare a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei A. S.R.L., asupra căreia prima instanță s-a pronunțat prin încheierea de ședință de amânare a pronunțării, de la data de 25.05.2020, care face corp comun cu sentința nr. 350/4.06.2020.

Cu toate că recurentele au indicat ca motiv de casare dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte reține că acestă critică se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la punctele 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralităţii, al publicităţii şedinţelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părţii pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) şi art. 338 C. proc. civ.; încălcarea dreptului de apărare dacă instanţa a admis apelul şi s-a pronunţat şi asupra fondului, fără ca părţile să fi pus concluzii şi asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialităţii şi al nemijlocirii prin pronunţarea soluţiei în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului şi nu au fost puse în dezbaterea părţilor; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 C. proc. civ.; lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greşită a unor texte de lege.

În cauza de faţă aceste motive sunt incidente, după cum vom arăta în continuare. Astfel, prin Raportul de control întocmit de Casa Națională de Asigurări de Sănătate s-au dispus următoarele măsuri, prezentate pe scurt:

I. efectuarea de cercetări administrative în cadrul CAS Vrancea, pentru a se stabili dacă persoanele cu atribuţii de verificare a documentelor depuse la evaluarea precontractuală de A. şi-au îndeplinit corect atribuţiile;

II. efectuarea de verificări privind serviciile raportate de reclamantă și decontate de CAS Vrancea din bugetul de asigurări de sănătate, în legătură cu analizele la care a fost prezent dr. B. - pe perioada cât acesta figura în concediu medical la o altă instituţie medicală (Spitalul C. Focşani) ca fiind în incapacitate temporară de muncă;

III. recuperarea, în condiţiile legii, a serviciilor medicale raportate de reclamanta A. S.R.L. pe perioada cât doctorul respectiv s-a aflat în concediu medical la acel Spital C.

Potrivit dispozițiilor din Normele metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, aprobate prin Ordinul nr. 1012/2013 al Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate – CNAS:

„5.2.3.5. Raportul de control întocmit în conformitate cu prevederile prezentelor norme metodologice se transmite entităţii controlate după aprobarea de către preşedintele CNAS, respectiv preşedintele-director general al casei de asigurări de sănătate, după caz. În cazul în care acţiunea de control a vizat mai multe entităţi, acestora li se va transmite numai partea din raportul de control care le vizează în mod direct. În cazul în care pentru o entitate controlată nu s-au dispus măsuri, acesteia i se comunică numai acest fapt, printr-o adresă scrisă.

5.2.3.6. Raportul de control întocmit în conformitate cu prevederile prezentelor norme metodologice poate fi contestat în condiţiile legii, iar contestaţia se depune la sediul entităţii care a dispus efectuarea controlului.

5.2.3.7. Contestaţiile se soluţionează, la nivelul entităţii care a efectuat controlul, de către o comisie de soluţionare a contestaţiilor constituită prin ordin/decizie a preşedintelui CNAS/preşedintelui-director general al casei de asigurări de sănătate.”

În conformitate cu art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală „rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii”. Astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate, prin noţiunea de calitate procesuală a părţilor (legitimatio ad causam) se înţelege atât îndreptățirea unei persoane de a ridica pretenţii şi de a reclama în justiţie împotriva altei persoane, cât şi obligaţia acesteia din urmă de a se apăra şi de a răspunde faţă de pretenţiile care au fost îndreptate împotriva sa.

Calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat sau pretins, iar calitatea procesuală pasivă o are persoana chemată în judecată şi care este cel obligat în raportul juridic de drept substanţial. Sarcina indicării calităţii procesuale a părţilor în procesul civil revine reclamantului, dar instanţa este obligată să verifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega, de regulă, în mod valabil decât între subiectele dreptului ce rezultă din raportul dedus judecăţii.

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ stabilește cadrul procesual al litigiului de contencios administrativ, reglementând în detaliu categoriile de subiecte care pot avea calitate procesuală activă, persoanele ori entitățile care pot fi chemate în judecată, obiectul acțiunii, condițiile de exercitare a dreptului la acțiune, precum și limitele controlului judecătoresc asupra actelor administrative.

Art. 1 din Legea contenciosului administrativ are ca obiect principal de reglementare calitatea procesuală activă în contenciosul administrativ (sfera subiectelor de sesizare a instanței, a persoanelor sau entităților care sunt îndreptățite să formuleze acțiuni în contencios administrativ), trasând și coordonatele generale ale exercitării dreptului la acțiune.

În procedura contenciosului administrativ trebuie îndeplinite condiţiile generale de exercitare a acţiunii civile prevăzute în Codul de procedură civilă, respectiv aspectele referitoare la capacitatea procesuală, calitatea procesuală, interesul de a acţiona şi afirmarea unui drept, cu luarea în considerare a trăsăturilor specifice raportului de drept public dedus judecăţii. Această particularitate a fost explicată prin aspectul că dreptul administrativ operează cu noţiunile de „capacitate de drept public” şi de „capacitate administrativă”, care au un conţinut diferit faţă de capacitatea juridică civilă, iar raportul de drept administrativ este caracterizat de preeminenţa interesului public.

Reclamant poate fi, în sensul art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, orice persona fizică sau juridică, dacă îndeplinește condiția de a se considera vătămată într-un drept ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ, tipic sau asimilat, adresat ei sau altui subiect de drept.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ, actul administrativ este definit ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Or, în cauza de față, prin Raportul de control întocmit de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, cuprinzând verificări ale activității Casei Județene de Asigurări de Sănătate Vrancea, respectiv prin măsura de la punctul III atacată prin prezenta acțiune, măsură care vizează recuperarea serviciilor medicale raportate de reclamanta A. S.R.L. pe perioada cât doctorul respectiv s-a aflat în concediu medical la acel Spital C., nu se dă naştere, nu se modifică și nu stinge vreun raport juridic, de natură a-i cauza intimatei reclamante o vătămare a unui drept sau a unui interes legitim, care să-i confere calitate procesuală activă în cadrul acestui litigiu de contencios administrativ.

Mai mult decât atât, intimata reclamantă A. S.R.L. are posibilitatea să își formuleze toate apărările necesare în cadrul litigiului purtat cu Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Vrancea, întrucât acest raport de control nu produce efecte directe în ceea ce o privește.

Pentru argumentele arătate mai sus, Înalta Curte constată că este fondat acest motiv de casare astfel că nu se mai impune a analiza și criticile privind fondul raportului juridic dedus judecății.

6.Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate - Direcţia Generală Control şi Antifraudă şi de intervenienta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Vrancea împotriva sentinţei nr. 350 din 04 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi rejudecând, va admite excepţia lipsei calităţii procesale active invocată de intervenienta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Vrancea și va respinge acţiunea reclamantei A S.R.L., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate - Direcţia Generală Control şi Antifraudă şi de intervenienta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Vrancea împotriva sentinţei nr. 350 din 04 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând:

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de intervenienta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Vrancea.

Respinge acţiunea reclamantei A S.R.L., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2022.