Competence to review CSM Section decisions on prosecutor delegations versus Plenary decisions

Şedinţa publică din data de 26 mai 2022

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021 la data de 3.12.2021, contestatoarea A. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva a solicitat anularea Hotărârii nr. 1000 din 02 noiembrie 2021, prin care pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori a hotărât încetarea delegării sale în funcţia de procuror la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul teritorial Hunedoara, începând cu data de 10.12.2021.

Contestatoarea a invocat în drept dispoziţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar în subsidiar a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată şi menţinerea ca legală a hotărârii atacate.

Examinând excepţia necompetenţei materiale invocată de intimat, asupra căreia trebuie să pronunţe cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 coroborate cu cele ale art. 131 alin. (1) şi art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Contestatoarea A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Hotărârea nr. 1000 din 02 noiembrie 2021 adoptată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori.

Prin hotărârea menţionată, în temeiul dispoziţiilor art. 40 alin. (2) lit. m) din Legea nr. 317/2004 şi art. 57 din Legea nr. 303/2004, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori a hotărât încetarea delegării în funcţia de procuror la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul teritorial Hunedoara, a doamnei A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva, începând cu data de 10.12.2021.

Sub aspectul competenţei materiale a Înaltei Curţi de a soluţiona în primă instanţă contestaţia formulată, este necesar a se analiza dacă hotărârea nr. 1000 din 02 noiembrie 2021 se circumscrie prevederilor art. 29 alin. (4)-(9) din Legea nr. 317/2004, conform cărora:

"Art. 29. - (…)

(4) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, în plen şi în secţii, se iau prin vot direct şi secret şi se motivează.

(5) Hotărârile plenului privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile şi se comunică de îndată.

(6) Hotărârile prevăzute la alin. (5) se publică în Buletinul Oficial al Consiliului Superior al Magistraturii şi pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 10 zile de la redactare.

(7) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestaţie de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Contestaţia se judecă în complet format din 3 judecători.

Rezultă, aşadar, că potrivit art. 29 alin. (5) şi (7) anterior citate, numai hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu contestaţie direct la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Întrucât hotărârea nr. 1000 din data de 02 noiembrie 2021 nu este o hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ci una a secţiei de procurori, Înalta Curte reţine incidenţa dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 304/2004, care statuează faptul că "Hotărârile secţiei pentru judecători, respectiv ale secţiei pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situaţii decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituţia României, republicată, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, pot fi atacate la secţia de contencios administrativ a curţii de apel competente, conform dreptului comun."

În consecinţă, competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva hotărârii nr. 1000 din data de 02 noiembrie 2021, care nu este pronunţată în materie disciplinară, va fi stabilită conform dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, respectiv art. 10 alin. (1) teza a doua şi alin. (3), astfel încât raportat la rangul central al emitentului actului, competenţa materială de soluţionare în fond revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Alba Iulia, instanţa competentă teritorial prin raportare la domiciliul contestatoarei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 248 şi art. 132 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale invocat de intimat şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 304/2004 coroborate cu cele ale art. 10 alin. (1) teza a doua şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori.

Declină competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de contestatoarea A. împotriva hotărârii nr. 1000 din 02 noiembrie 2021 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2022.