Military labor service benefits under Law 309/2002: appeal allowed, lower judgment quashed and case remanded for supplementary evidence

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bacău, sub nr. 1001 din 12 februarie 2004, reclamantul Z.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău, recunoașterea perioadei 2 iunie 1951 - 22 februarie 1954, ca fiind stagiu militar efectuat în detașamente de muncă ale Direcției Generale a Serviciului Muncii, cu consecința acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 195 din 27 aprilie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamantul Z.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău; a anulat hotărârea nr. 6915 din 11 noiembrie 2003, emisă de pârâtă, a admis cererea înregistrată de petiționarul-reclamant, la pârâtă, sub nr. 7293 din 26 septembrie 2002 și a constatat că solicitantul se încadrează în dispozițiile Legii nr. 309/2002, ca persoană care a efectuat stagiul militar în detașamente ale Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 2 iunie 1951 - 22 februarie 1954, acordându-i drepturile, începând cu data de 1 octombrie 2002.

În motivarea soluției s-a reținut că cele două detașamente în care reclamantul a efectuat stagiul militar, se regăsesc înscrise în tabelul întocmit de Arhivele Naționale ale Statului, pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău, criticând-o pentru lipsă de temei legal, susținând în esență că, în mod greșit instanța a admis acțiunea, întrucât S.R.P. Zemeș și detașamentul A. 4. 4. Bacău nu se regăsesc în Tabelul comunicat Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, de Arhivele Naționale ale Statului, pentru a stabili calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002.

Examinând cauza, în raport cu motivele invocate în recurs, probele administrate și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este întemeiat, pentru considerentele următoare:

Legea nr. 309/2002 prevede în art. 1, că beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.

Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă, iar nu în cadrul unor unități militare, iar a II-a condiție este aceea ca acele detașamente să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Art. 6 alin. (2) din aceeași lege prevede că „stabilirea drepturilor se face la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești”.

În cauză nu există dovezi din care să rezulte că detașamentele A. 4.4. Bacău și S.R.P. Zemeș, la care reclamantul a efectuat stagiul militar, au făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii sau din cadrul fostului Minister al Forțelor Armate. Din livretul militar nu rezultă dacă intimatul-reclamant se încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002.

Întrucât materialul probator administrat în cauză este insuficient, se impune ca hotărârea instanței de fond să fie casată, iar cauza trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe, care urmează să dispună completarea probelor, în sensul prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, prin solicitarea de relații suplimentare de la Centrul militar județean sau de la U.M. 02405 Pitești, pentru a se stabili cu certitudine dacă intimatul a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și în care perioade anume.

Văzând și prevederile art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002 și ale art. 313 și 315 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bacău împotriva sentinței civile nr. 195 din 27 aprilie 2004, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite cauza, aceleiași instanțe, spre rejudecare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2005.