Jurisdictional conflict resolved: Bucharest Tribunal's competence fixed over late territorial challenge to military pension pay claim

Şedinţa publică din data de 25 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020, reclamantul A., prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate (S.C.M.D), în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Pentru Situaţii de Urgenţă "Oltenia" al judeţului Dolj şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat: emiterea unei adeverinţe pe numele reclamantului de către parata 1, la nivelul soldei lunare brute realizate la funcţia de baza în valoare de 1450 RON (fără sporuri şi alte adaosuri incluse în acesta) începând cu 01.02.2017, conform H.G. nr. 1/2017, care sa fie comunicata pârâtei 2, în vederea valorificării drepturilor de pensie ale sus-numitului; actualizarea pensiei militare de serviciu de către beneficiază reclamantul de către pârâta 2, la nivelul soldei lunare brute realizate la funcţia de baza în valoare de 1450 RON (fără sporuri şi alte adaosuri incluse în acesta) începând cu 15.09.2017, conform H.G. nr. 1/2017; emiterea unei noi decizii privind drepturile de pensie de către pârâta 2; obligarea pârâtei 2 la plata diferenţelor drepturilor de pensie ale contestatorului ca urmare a emiterii noii decizii de pensie, cu începere de la 15.09.2017 la zi, precum şi la plata dobânzii legale şi a indicelui de inflaţie aferenta a sumelor neachitate legate de actualizare, până la data plăţii efective a acestora; obligarea paratei 1 la plata diferenţelor salariale neachitate reclamantului de la 01.02.2017 pana la data trecerii în rezervă - 15.09.2017, ca urmare a actualizării nivelului soldei lunare brute realizate la funcţia de baza în valoare de 1450 RON (fără sporuri şi alte adaosuri incluse în acesta) începând cu 01.02.2017, conform H.G. nr. 1/2017 şi dobânzile legale şi indicele de inflaţie aferente sumelor datorate pana la plata efectivă a acestora.

Prin încheierea din data de 22.01.2021, Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale (procesuale) şi, în consecinţă, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale din cadrul Tribunalului Bucureşti.

După trimiterea dosarului, prin încheierea din data de 03.06.2021, Tribunalul Bucureşti - secţiei a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a disjuns cererile formulate în contradictoriu cu pârâta 2, formându-se dosarul nr. x/2021, după care a admis excepţia necompetenţei funcţionale, invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe reclamant şi pe pârâta 1 în favoarea secţiei a II-a de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 81/10.09.2021, Curtea de Apel Bucureşti a stabilit că aparţine instanţei de contencios administrativ competenţa materiala (procesuala) de soluţionare a cauzei, respectiv Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

După restituirea dosarului, la termenul din data de 17.12.2021, Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2. 1 Prin sentinţa civilă nr. 7952 din 17 decembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul Bucureşti a reţinut, în esenţă, că reclamantul din prezenta cauză este fost funcţionar public cu statut special (poliţist), în prezent beneficiar al unei pensii militare, iar litigiul are ca obiect raportul de serviciu existent între părţi anterior pensionarii reclamantului, sub aspectul recunoaşterii şi acordării unor drepturi care decurgeau din acest raport juridic.

Cum dispoziţiile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul Administrativ nu prevăd care este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, s-a apreciat că devin aplicabile dispoziţiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, în forma în vigoare la data începerii procesului şi anume dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 554/2004.

Cum domiciliul fostului funcţionar public având calitatea de reclamant, parte în raportul juridic de drept substanţial dedus judecăţii se află în judeţul Dolj, s-a apreciat că Tribunalul Dolj este competent să soluţioneze cauza, reţinându-se totodată că împrejurarea că sediul Sindicatului reclamant, ca beneficiar al legitimării procesuale active extraordinare recunoscută de prevederile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, este situat pe teritoriul administrativ al municipiului Bucureşti este lipsită de relevanţă în stabilirea instanţei competente rationae loci, prin raportare la dispoziţiile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

2. 2 Prin sentinţa civilă nr. 456/2022 din 11 aprilie 2022 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a fost înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

În motivarea soluţiei, Tribunalul Dolj a reţinut, în esenţă, incidenţa Deciziei nr. 31/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, considerând că Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal avea obligaţia să-şi verifice competenţa, indiferent de natura dispoziţiilor procedurale încălcate, la primul termen de judecată din 22.01.2021, neputând a se accepta stabilirea succesivă a competenţei, pe măsură ce instanţa procedează la verificări cu acest obiect.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2) şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Potrivit art. 131 C. proc. civ.:

"(1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. (2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop."

În cauza de faţă, la termenul de judecată din data de 22.01.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale iar ulterior, urmare a regulatorului de competenţă pronunţat de Curtea de Apel Bucureşti, la termenul din 17.12.2021, după primul termen de judecată la care părţile erau legal citate în faţa instanţei şi după ce a pronunţat prima încheiere de declinare, aceeaşi instanţă a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Cât priveşte efectele neinvocării în termen a excepţiei necompetenţei materiale, Înalta Curte are în vedere Decizia nr. 31/2019, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.."

Înalta Curte apreciază că sunt relevante următoarele considerente din această decizie:

"64. Aşadar, efectul neinvocării excepţiei de necompetenţă materială cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii este acela că instanţa sesizată devine competentă să soluţioneze cauza.

65. Drept urmare, dacă excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în condiţiile menţionate mai sus, atunci necompetenţa instanţei sesizate se acoperă definitiv, cu consecinţa pentru instanţa sesizată a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.

71. Aşadar, instanţa care primeşte dosarul îşi poate invoca din oficiu, în condiţiile art. 130 alin. (2) şi art. 131 din C. proc. civ., necompetenţa materială procesuală şi poate declina competenţa în favoarea instanţei iniţial învestite, pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanţă de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare şi al contradictorialităţii etc., ci doar întrunirea condiţiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepţiei necompetenţei materiale procesuale.

72. Pe de altă parte, instanţa care judecă conflictul de competenţă nu poate ignora faptul că instanţa iniţial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenţei sale iniţiale, neinvocate în termen, ci va trebui să îi trimită acesteia dosarul, pentru că ea trebuie să determine competenţa în mod concret, în pricina ce se judecă, iar nu in abstracto, într-o pricină similară."

Concluzionând, invocarea de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a excepţiei necompetenţei teritoriale după termenul stabilit de art. 131 C. proc. civ. are ca efect consolidarea competenţei sale de soluţionare a cauzei prin raportare la considerentele deciziei nr. 31/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. reprezentat de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Oltenia şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2022.