Conflict of jurisdiction over public employees' salary dispute resolved in favor of Court of Appeal

Şedinţa publică din data de 25 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată la data de 26.07.2021 pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B. şi C. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

- anularea în integralitate a Ordinului nr. 1171 din data de 11.06.2021, a Ordinului nr. 1172 din data de 11.06.2021 şi a Ordinului nr. 1173 din data de 11.06.2021, emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca urmare a nerespectării obligaţiei de a face, prevăzută în sentinţa Civilă nr. 499/CA/2019, a Tribunalului Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2018 şi comunicate la termenul de pe fondul cauzei din data de 17.06.2021, al dosarului nr. x/2021, al Tribunalului Braşov.

- obligarea pârâtului Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la emiterea unor noi ordine de salarizare, în vederea respectării legislaţiei în vigoare, a obligaţiei de a face prevăzută în sentinţa civilă nr. 499/CA/2019, a Tribunalului Braşov, conform grilelor de salarizare, ale funcţiei de specialist, prin care să fie stabilite salariile de bază conform prevederilor legale cu privire la principiul ierarhizării pe verticală şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu (art. 6 lit. f) din Legea nr. 153 din 2017) în raport de dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Secţiunea 6, art. 1 lit. e), art. 3 alin. (1) din C. pen. VIII şi numărul criteriu 4, lit. B) de la Cap. I din Anexa 5-Familia ocupaţională funcţii bugetare " Justiţie" şi Curtea Constituţională, combinat cu art. 6 lit. f), art. 8 alin. (1), toate din Legea cadru nr. 153 din 2017, valori faţă de care sunt aplic abile majorarea prevăzută în nota nr. 3, din Cap. I, lit. A), Anexa VIII şi sporurile specifice prevăzute şi reglementate potrivit art. 38 alin. (3) lit. a) şi art. 4, art. 5, din legea cadru nr. 153 din 2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

- obligarea pârâţilor la calculul, plata şi alocarea bugetară a sumelor aferente reprezentând despăgubiri conform art. 892 din C. proc. civ., ce constau în diferenţe dintre suma care s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia dintre reclamanţi, conform salariului brut lunar aferent funcţiei de specialist de la data de 01.01.208, în baza noului ordin de salarizare emis conform " obligaţiei de a face" prevăzute la petitul 2, dar şi în sentinţa civilă nr. 499/CA din 2019, a Tribunalului Braşov, pronunţată în dosar nr. x/2018, respectându-se prevederile legale cu privire la principiul ierarhizării pe verticală şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu pentru fiecare dintre reclamanţi, sume ce se vor achita sub formă de despăgubiri într-un termen de maxim 3 luni, sume ce vor fi actualizate cu rata inflaţiei lunare precum şi a dobânzii legale potrivit O.G. 13 din 2011, până la data plăţii efective, aceste sume neintrând sub incidenţa prevederilor art. 39 din O.U.G. 114 din 2018.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2. 1 Prin sentinţa civilă nr. 124/CA din 15 februarie 2022 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Braşov.

Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă, că emitentul actelor administrative contestate, constând în Ordinele nr. 1171 din data de 11.06.2021, nr. 1173 din 11.06.2021 şi nr. 1172 din 11.06.2021, este reprezentat de o autoritate publică centrală, respectiv Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel că în cauză sunt aplicabile normele de competenţă prevăzute de art. 10 alin. (1), teza a II-a, din Legea nr. 554 din 2004.

2. 2 Prin sentinţa nr. 48/2022 din 3 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

A fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Braşov şi Tribunalul Braşov.

În motivarea soluţiei, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a reţinut că reclamanţii au statut de funcţionari publici şi având în vedere că litigiul de faţă are ca obiect raportul de serviciu al unor funcţionari publici, sunt aplicabile dispoziţiile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, conform cărora "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe."

Totodată ce-a de a doua instanţă a reţinut că reclamanţii nu au învestit instanţa de judecată cu o acţiune în anularea unui ordin de salarizare emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care ar fi atras competenţa materială şi teritorială a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, conform prevederilor art. 7 din cap. VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, ci cu un litigiu de funcţie publică.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2) şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu cererea formulată de reclamanţii B., A. şi C. prin care s-a solicitat anularea Ordinelor nr. 1171/2021, nr. 1172/2021 şi nr. 1173/2021 emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca urmare a nerespectării obligaţiei de a face, prevăzută în sentinţa civilă nr. 499/CA/2019 a Tribunalului Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2018, obligarea pârâţilor la emiterea unor noi ordine de salarizare, în vederea executării obligaţiei de a face prevăzută în sentinţa civilă nr. 499/CA/2019, precum şi la plata diferenţelor băneşti cuvenite reclamanţilor.

Înalta Curte reţine că reclamanţii au fost numiţi prin ordin al Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în cadrul Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală - Direcţia de combatere a fraudelor în funcţia publică de stat de execuţie specifică de inspector antifraudă, fiind detaşaţi pe postul de specialişti antifraudă în cadrul Serviciului Teritorial Braşov al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi respectiv în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Cadrul legal privind funcţionarii publici este reglementat de O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ care la art. 1 alin. (1) "reglementează cadrul general pentru organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice, statutul personalului din cadrul acestora, răspunderea administrativă, serviciile publice, precum şi unele reguli specifice privind proprietatea publică şi privată a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale", iar la art. 365 intitulat "obiectul reglementării", prevede normele generale privind regimul general al raporturilor juridice dintre funcţionarii publici şi autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art. 369.

Totodată, în conformitate cu dispoziţiilor art. 536 din acelaşi cod "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Constatând că obiectul litigiului priveşte drepturi în legătură cu raportul de serviciu al funcţionarului public, Înalta Curte reţine că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 în stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei.

Prin urmare, instanţa competentă în soluţionarea cererii reclamanţilor este Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii C., B. şi A., în contradictoriu cu pârâţii Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2022.