Suspension of military unfitness decisions upheld for Ministry of National Defense appeal rejected

Şedinţa publică din data de 20 mai 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 22.02.2019, reclamantul A., a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naţionale - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară şi Ministerul Apărării Naţionale - Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central " Dr. Carol Davila" Bucureşti - Comisia de expertiză medico-militară, suspendarea executării Deciziei medicale nr. A 730/30 din data de 22.01.2019, emisă de către Ministerul Apărării Naţionale - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară, comunicată în data de 06.02.2019, precum şi a Deciziei medicale nr. A 8545/25 din data de 13.12.2018, emisă de Ministerul Apărării Naţionale - Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central "Dr. Carol Davila" Bucureşti, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea a acestor decizii medicale.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 143 din 8 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale-Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară, şi Ministerul Apărării Naţionale - Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central "Dr. Carol Davila" Bucureşti - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară, s-a dispus suspendarea executării Deciziei medicale nr. A 730/30/22.01.2019, emisă de Ministerul Apărării Naţionale - Comisia Centrală de Expertiza Medico - Militară şi a Deciziei medicale nr. A 8545/25/13.12.2018, emisă de Ministerul Apărării Naţionale - Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central Dr. Carol Davila Bucureşti, până la pronunţarea instanţei de fond.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 143 din 8 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Ministerul Apărării Naţionale prin Direcţia Generală Juridică, Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central Carol Davila şi Comisia Centrală de expertiză medico-militară din Ministerul Apărării Naţionale a declarat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu consecinţa respingerii cererii de suspendare.

În ceea ce priveşte competenţa instanţei de a soluţiona cauza, susţine recurentul că, în mod greşit Curtea de Apel a respins excepţia invocată de instituţia militară, fără a ţine cont de noua orientare jurisprudenţială statuată de instanţa supremă prin Decizia nr. 10/2018 privind admiterea recursului în interesul legii, formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 536 din 28 iunie 2018.

Apreciază recurentul că prin decizia amintită anterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut, în esenţă, aplicabilitatea prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 1 si art. 4-6 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, care determină competenţa tribunalului ca instanţă de contencios administrativ competentă în soluţionarea speţei. În plus, faţă de domiciliul reclamantului raportat la prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, susţine recurentul că Tribunalul Ilfov prin completul specializat de contencios administrativ şi fiscal este instanţa competentă să soluţioneze cauza.

Pe fondul cauzei, recurentul solicită admiterea recursului şi casarea hotărârii ţinând cont de neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor privind cazul bine justificat şi paguba iminentă, astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

În opinia recurentului, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că "(...) reclamantul a expus o serie de împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, apte să creeze o îndoiala serioasă în privinţa legalităţii actului litigios (...)", apreciind în mod eronat că "din cuprinsul deciziilor medicale contestate nu rezultă cu claritate dacă au fost respectate dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. p) şi art. 9 alin. (1) din Regulamentul privind constituirea, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de expertiză medico - militare aprobat prin Ordinul nr. 8966/2016".

Recurentul învederează că, intimatul-reclamant face parte din categoria personalului la care fac referire dispoziţiile art. 2 alin. (1), lit. a) din H.G. nr. 56/2012 pentru aprobarea criteriilor, normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă, pe baza cărora se stabileşte aptitudinea şi încadrarea în grade de invaliditate pentru cadrele militare, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare potrivit cărora "Sunt supuse evaluării capacităţii de muncă, în vederea stabilirii aptitudinii sau, după caz, a gradului de invaliditate de către comisiile de expertiză medico-militară prevăzute la art. 1, (...) cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare (...) ".

În aceste condiţii, în opinia recurentului, nu pot fi reţinute considerentele instanţei de fond pe baza raportului de expertiză medicală extrajudiciară nr. 1067/13.02.2019, emis de către cabinetul medical individual Dr. B. în baza prevederilor H.G. nr. 155/2011 privind baremul medical pentru stabilirea capacităţii de muncă pentru personalul civil, fiind contrare prevederilor aplicabile în speţă, reglementate de H.G. nr. 56/2012 pentru aprobarea criteriilor, normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se stabileşte aptitudinea şi încadrarea în grade de invaliditate pentru cadrele militare, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare.

Un alt motiv de nelegalitate a hotărârii recurate este reprezentat de înlăturarea procedurii reglementată de Ordinul menţionat, prin care se evaluează capacitatea de muncă a militarilor şi încadrarea în normele şi baremurile specifice cerute în mod expres pentru desfăşurarea activităţilor militare în exercitarea atribuţiilor funcţionale.

2. Soluţia instanţei de recurs

În ceea ce priveşte motivul de recurs prev. de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. invocat de către Ministerul Apărării Naţionale, reprezentat prin Direcţia Generală Juridică, potrivit căruia hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, nu poate fi reţinut în considerarea următoarelor argumente.

Prin cererea de suspendare de faţă, intimatul-reclamant a învestit instanţa cu un singur capăt de cerere, având ca obiect suspendarea executării Deciziei medicale nr. A 730/30, din data de 22.01.2019, emisă de către Ministerul Apărării Naţionale - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară precum şi a Deciziei medicale nr. A 8545/25, din data de 13.12.2018 emisă de Ministerul Apărării Naţionale - Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central "Dr. Carol Davila" Bucureşti, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea a acestor decizii medicale.

Se observă că, ambii pârâţi, respectiv Ministerul Apărării Naţionale - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară şi Ministerul Apărării Naţionale - Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central "Dr. Carol Davila" Bucureşti - Comisia de expertiză medico-militară sunt structuri centrale ale Ministerului Apărării Naţionale, subordonate nemijlocit Ministrului Apărării Naţionale, astfel cum prevede Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale la art. 7 alin. (1) lit. 1 şi alin. (2), astfel că, se apreciază ca fiind competentă să judece prezenta cauză din punct de vedere material Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În acest context, în mod corect, instanţa de fond a respins ca neîntemeiată excepţia necompetenţeî materiale invocate de către recurentul-pârât, întrucât în raport de dispoziţiile art. 10 din Legea 554/2004 şi faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv suspendarea unei decizii medicale emise de Ministerul Apărării Naţionale, respectiv de o autoritate publică centrală, singura instanţă competentă să judece prezenta cauză este Curtea de Apel Bucureşti.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ. şi invocat de către Ministerul Apărării Naţionale, reprezentat prin Direcţia generală juridică, potrivit căruia hotărârea s-a dat cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material şi acesta este nefondat.

Instanţa de fond în mod corect a reţinut că, din cuprinsul deciziei medicale nr. A 730/30 din 22.01.2019 rezultă că intimatul-reclamant a fost supus unor examinări paraclinice, fără a se arăta în concret în ce constau aceste examinări şi nici cum s-a stabilit gradul de 80% de deficienţă funcţională şi incapacitate adaptivă. O expertizare aprofundată a recurentului-reclamantul se impunea cu atât mai mult cu cât prin Decizia medicală nr. 3448/28/24.05.2018, în urma unor examinări clinice şi paraclinice, s-a stabilit că reclamantul este apt limitat în timp de pace şi război.

Prin urmare, corect s-a apreciat că, existenţa celor două concluzii diferite prin cele două decizii medicale, fără ca în cadrul deciziei ulterioare să se specifice care sunt aspectele care au dus la stabilirea unei concluzii diferite este în sine suficientă pentru a da naştere unei îndoieli în ceea ce priveşte legalitatea deciziilor medicale contestate. Această îndoială se impune a fi reţinută cu atât mai mult cu cât prin raportul de expertiză medicală nr. 1067/13.02.2019 efectuat de Cabinetul medical individual "dr. B." s-a stabilit că reclamantul este apt să lucreze muncă de birou.

Astfel, corect s-a constatat că este îndeplinită în cauză cerinţa referitoare la existenţa unui caz justificat.

În ceea ce priveşte cea de-a doua cerinţă, referitoare la paguba iminentă, şi aceasta este îndeplinită în cauză. În urma deciziilor medicale menţionate, recurentul-reclamant a fost declarat inapt pentru serviciu medical, efectul imediat al unei astfel de decizii fiind trecerea în rezervă. Or, o astfel de măsură este de natură a-l prejudicia grav intimatul-reclamant, care şi-ar pierde locul de muncă, urmând a fi pensionat pe motiv de boală, ceea ce ar avea ca efect o scădere drastică a veniturilor şi terminarea unei cariere militare.

2.1. Temeiul legal al soluţiei adoptată în recurs

Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de casare invocate de către recurentul-pârât, prevăzute de art. 488 pct. 3) şi 8) din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat de Ministerul Apărării Naţionale prin Direcţia Generală Juridică, Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central Carol Davila şi Comisia Centrală de expertiză medico-militară din Ministerul Apărării Naţionale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Ministerul Apărării Naţionale prin Direcţia Generală Juridică, Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central Carol Davila şi Comisia Centrală de expertiză medico-militară din Ministerul Apărării Naţionale împotriva sentinţei nr. 143 din 8 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 mai 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.