Appeal dismissed; collaborator status of Securitate guest-house confirmed regardless of property title

Şedinţa publică din data de 20 mai 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal la data de 09.04.2019 sub nr. x/2019, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, a solicitat instanţei de judecată ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, pe baza indiciilor rezultate din documentele existente la dosar, la această dată, să aprecieze asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe domnul A..

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 588 din 14 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat că pârâtul a fost colaborator al Securităţii în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

1.3. Recursul declarat în cauza

Împotriva sentinţei nr. 588/14.10.2019, pârâtul A. a declarat recurs, solicitând casarea în întregime a sentinţa instanţei de fond şi constatarea faptului că nu a fost colaborator al Securităţii în perioada 22.09.1979-16.12.1982, aşa cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond. În concluzie, solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

În opinia recurentului, acestuia i se atribuie de către reclamant şi instanţa de fond, într-o interpretare forţată a legii, calitatea de deţinător al spaţiului pus la dispoziţia securităţii.

Precizează recurentul că deţinătoare este persoana care are în păstrare bunuri materiale, persoana care posedă un lucru, un titlu, un premiu, o recompensă etc. care deţine, are în stăpânire sau în păstrare un bun material. Astfel că, strict, juridic, menţionează recurentul că, nu avea nici un fel de titlu asupra bunului respectiv, nu îl avea în păstrare, în depozit necesar sau fortuit, nu îl avea în proprietate, nici în posesie şi folosinţă personală, nu avea nici un drept de uz, uzufruct, rentă viageră etc. să poată să facă un act de dispoziţie asupra spaţiului deţinut.

2. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

2.1. În cauza de faţă, Înalta Curte constată că, în mod corect s-a reţinut calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe recurentul-pârât, prin prisma prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, coroborate cu documentele ce alcătuiesc dosarul de reţea nr. x (cotă C.N.S.A.S.), al cărui titular este pârâtul-recurent.

Totodată, având în vedere definiţia colaboratorului-gazdă casă de întâlniri astfel cum este reglementată în art. 2 lit. b) teza IV; "persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea", corect s-a reţinut îndeplinirea condiţiilor pentru atribuirea calităţii de colaborator-gazdă casă întâlniri.

Înalta Curte subliniază faptul că, sunt lipsite de relevantă titlul cu care a fost deţinut spaţiul pus la dispoziţia Securităţii sau destinaţia acelui spaţiu. De asemenea, este lipsit de relevanţă dacă imobilul pus la dispoziţie reprezenta locuinţa gazdei casei conspirative sau spaţiul în care gazda îsi desfăşura activitatea profesională.

Faptul că spaţiul în cauză era doar cel în care pârâtul îşi desfăşura activitatea şi că ulterior nu a mai fost folosit, ca urmare a schimbării folosinţei acestuia, nu are nicio relevanţă în cauză, în condiţiile în care din dosarul informativ a rezultat folosirea acestuia de către organele de Securitate .

Mai mult decât atât, în cauză recurentul-pârât şi-a dat acordul pentru folosirea respectivului spaţiu, fapt dovedit prin semnarea angajamentului, dar si prin recunoaşterea sa explicită.

Dispoziţiile legale menţionate, respectiv art. 2 lit. b) ultima teza din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar de securitate şi deconspirarea securităţii aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 reglementează ipoteza punerii la dispoziţia Securităţii a unui spaţiu fără a mai fi necesară îndeplinirea altor condiţii pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, neprezentând relevanţă modalitatea în care persoana deţine acest spaţiu, cu sau fără titlu valabil.

În sensul legii, pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii era necesar ca înlesnirea activităţii de culegere de informaţii de la reţeaua de informatorii să se facă prin punerea la dispoziţia securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu deţinut, şi punea la dispoziţie să se facă în mod voluntar.

În persoana recurentului-pârât sunt pe deplin îndeplinite aceste condiţii, probele administrate în cauză demonstrează fără putinţă de tăgadă punerea în mod voit, la dispoziţia Securităţii a unui spaţiu de locuit în perioada de referinţă.

Susţinerile din recurs referitoare la faptul că nu a făcut acte sau fapte, care să creeze suferinţe sau alte prejudicii semenilor săi nu au absolut nicio relevanţă, cerinţa punerii la dispoziţie a spaţiului, nefiind completată ori condiţionată de alte cerinţe.

Relevanţă are în cauză doar punerea la dispoziţie în mod conştient a unui spaţiu, cunoscându-se scopul în care avea a fi utilizat.

2.2. Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat şi va menţine soluţia primei instanţe ca temeinică şi legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 588 din 14 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 mai 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.