Tax litigation procedural capacity: qualification of adding the correct tax authority as a late action modification vs. formal defect correction under Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 25 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 25.01.2018, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 441/23.11.2017 privind soluţionarea contestaţiei formulate de reclamantă împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale de plata stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. x/25.05.2017 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice Constanţa şi implicit împotriva Raportului de inspecţie fiscală nr. x/25.05.2017, solicitând admiterea contestaţiei, anularea actelor administrative atacate, cu consecinţa exonerării reclamantului de la plata obligaţiilor fiscale stipulate.

Prin încheierea de şedinţă din 2 noiembrie 2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a calificat cererea completatoare depusă de reclamantă, de introducere în cauză a ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor ca fiind cerere modificatoare ce a fost depusă peste termenul prevăzut de lege şi a dispus comunicarea cererii modificatoare depusă de reclamantă peste termenul prevăzut de art. 204 alin. (1) C. proc. civ. către pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti cu menţiunea de a comunica dacă este de acord cu modificarea acţiunii de către reclamantă peste termenul prevăzut de lege.

În şedinţa publică din data de 6 septembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a constatat că reclamanta este decăzută din dreptul de a-şi modifica acţiunea conform art. 204 alin. (1) C. proc. civ. şi a admis excepţia tardivităţii formulării cererii modificatoare.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2240 din 6 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierilor de şedinţă din 2 noiembrie 2018 şi din 6 septembrie 2019 şi a sentinţei civile nr. 2240 din 6 septembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de recurs reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B., întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., criticând hotărârea pentru nelegalitate.

În motivarea cererii, sub un prim aspect recurenta-reclamantă a arătat că în mod greşit, cu încălcarea dispoziţiilor art. 235 C. proc. civ., instanţa de fond a invocat, din oficiu, la termenul de judecată din data de 2 noiembrie 2018, excepţia tardivităţii cererii de modificare a acţiunii introductive de instanţă, sub aspectul cadrului procesual pasiv, întrucât, introducerea în cauză în calitate de pârât a ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor se dispusese anterior, prin încheierea interlocutorie din data de 22 iunie 2018, acest pârât fiind citat ulterior pe tot parcursul judecăţii.

În pofida celor reţinute prin încheierea din 6 septembrie 2019, la termenul de judecată din data de 22 iunie 2018 instanţa a luat act prin încheiere interlocutorie de cererea formulată dispunând introducerea în cauză a pârâtei ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, asupra măsurilor astfel dispuse nemaiputându-se reveni potrivit dispoziţiilor art. 235 C. proc. civ.. Consideră recurenta că o eventuală decădere a societăţii din dreptul de a modifica acţiunea introductivă de instanţă ar fi putut fi invocată numai de pârâtul iniţial chemat în judecată şi numai anterior măsurii instanţei de a lua act prin încheierea interlocutorie de modificarea acţiunii, în sensul extinderii cadrului procesual pasiv, prin chemarea în judecată a unui nou pârât alături de cel chemat în judecată iniţial.

Faptul că instanţa nu a solicitat, prioritar punctul de vedere al pârâtului iniţial chemat în judecată asupra acestei modificări a acţiunii nu îndreptăţeşte judecătorul fondului a reveni asupra măsurii dispuse prin încheiere interlocutorie.

A criticat soluţia primei instanţe de admitere a excepţiei tardivităţii cererii de modificare a acţiunii introductive şi din perspectiva faptului că la termenul de judecată imediat următor din 21 septembrie 2018, niciunul dintre cei doi pârâţi nu şi-a manifestat opoziţia asupra măsurii deja dispuse.

Un alt motiv de recurs priveşte faptul că instanţa de fond, printr-o interpretare şi aplicare eronată a dispoziţiilor legale incidente, a înlăturat susţinerile reclamantei, în sensul că în prezenta cauză este incidentă situaţia de excepţie reglementată de art. 78 alin. (2) C. proc. civ., particularizată în materia contenciosului administrative de art. 161 din Legea nr. 554/2004, reţinând, în mod greşit, că prevederile art. 78 alin. (2) din C. proc. civ. ar fi incidente doar în cazul raporturilor juridice de drept substanţial cu pluralitate de subiecte, deşi legea nu distinge, iar aceste prevederi îşi află incidenţa ori de câte ori procesul nu ar putea fi soluţionat fără introducerea terţului în judecată.

Consideră recurenta că în mod greşit, interpretând şi aplicând eronat dispoziţiile art. 161 din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a respins cererea sa de introducere în cauză a ANAF - Direcţia Generală Regională de Soluţionare a Contestaţiilor, deşi aceste dispoziţii conferă posibilitatea instanţei ca în virtutea rolului activ, la cererea părţilor, să pună în discuţie necesitatea introducerii în cauză a organismelor sociale interesate sau a altor subiecte de drept, cu atât mai mult a emitentului actului contestat.

Totodată, a apreciat recurenta că în mod greşit instanţa ar fi reţinut că prin solicitarea formulată în condiţiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ. în referire la art. 161 din Legea nr. 554/2004 s-ar fi încercat o modificare a cadrului procesual pasiv prin substituirea pârâtului iniţial, câtă vreme obiectul acţiunii este reprezentat de o contestaţie formulată în condiţiile art. 281 şi următoarele din Legea nr. 207/2015, împotriva deciziei de soluţionare a contestaţiei şi pe cale de consecinţă împotriva deciziei de impunere. Cadrul procesual pasiv era reprezentat de toţi emitenţii actelor administrative fiscale contestate, context în care calitatea procesuală pasivă aparţine atât ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, cât şi Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice.

4. Apărările formulate în recurs

Pârâţii nu au formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 2 decembrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 15 septembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul de judecată din 15 septembrie 2021, Înalta Curte a amânat judecarea cauzei pentru data de 27 octombrie 2021, în vederea soluţionării declaraţiei de abţinere ce a fost formulată în cauză, iar la termenul din 27 octombrie 2021 a fost suspendată judecata recursului în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu acţiunea având ca obiect anularea Deciziei nr. 441/23.11.2017 privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x/25.05.2017 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice Constanţa şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/25.05.2017.

Soluţionând cauza, prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, reţinând în esenţă că reclamanta este decăzută din dreptul de a-şi modifica acţiunea (modificarea cadrului procesual pasiv) conform art. 204 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta-reclamanta critică hotărârea instanţei de fond prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., susţinând că a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 235 şi art. 78 alin. (2) C. proc. civ., precum şi a prevederilor art. 161 din Legea nr. 554/2004.

Analizând cu prioritate motivele de recurs încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., formulate de recurenta - reclamantă, Înalta Curte constată că sunt fondate.

Prin decizia de impunere nr. x/25.05.2017 emisă de ANAF - DGRFP Bucureşti - Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice s-au stabilit în sarcina reclamantei obligaţii suplimentare de plată de 1.110.850 RON taxă pe valoare adăugată, 500.631 majorări de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată şi 39.032 RON penalităţi de întârziere.

Prin cererea adresată Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Bucureşti, reclamanta a formulat contestaţie împotriva deciziei de impunere nr. x/25.05.2017 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/25.05.2017 solicitând anularea acestora şi exonerarea societăţii de la plata obligaţiilor fiscale stabilite prin acestea.

ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, prin decizia nr. 441/23.11.2017 a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. x/25.05.2017 emisă de Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice Bucureşti, pentru suma de 1.528.094 RON reprezentând TVA în sumă de 1.018.796 RON şi accesorii în sumă de 509.298 RON aferente TVA; totodată a respins ca nemotivată contestaţia în ceea ce priveşte suma de 122.419 RON reprezentând TVA în sumă de 92.054 RON şi accesorii în sumă de 30.365 RON aferente TVA.

După soluţionarea pe fond a contestaţiei administrative, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti s-a adresat instanţei cu o contestaţie în care a indicat toate actele contestate, respectiv: Decizia nr. 441/23.11.2017 privind soluţionarea contestaţiei, Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale de plata stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. x/25.05.2017 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice Constanţa şi Raportul de inspecţie fiscală nr. x/25.05.2017.

Prin încheierea de şedinţă din data de 8 iunie 2018, curtea de apel a încuviinţat cererea de amânare a judecării cauzei formulată de apărătorul reclamantei şi a pus în vedere reclamantei să precizeze acţiunea, având în vedere că prin întâmpinare pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în sensul că decizia atacată este emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi nu de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti.

În şedinţa publică din data de 22 iunie 2018, reclamanta, prin avocat, a depus la dosar cerere de completare a acţiunii, prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă şi a ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, instanţa dispunând comunicarea cererii de introducere în cauză în calitate de pârât, împreună cu cererea de chemare în judecată şi întâmpinarea către ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, cu menţiunea de a depune întâmpinare la dosar.

Ulterior acestui moment, la termenul de judecată din 2 noiembrie 2018, instanţa a calificat cererea reclamantei ca fiind cerere modificatoare, reţinând că a fost depusă peste termenul prevăzut de art. 204 alin. (1) C. proc. civ.

Aminteşte instanţa de control judiciar că potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. civ. "Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc".

Prima instanţă a cerut lămuriri, însă a calificat eronat solicitarea reclamantei de introducere în cauză în calitate de pârâtă a ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, ca fiind o modificare de acţiune ce se circumscrie prevederilor art. 204 C. proc. civ., făcută cu nerespectarea termenului prevăzut de această normă.

Pornind de la obiectul acţiunii reclamantei, coroborat cu faptul că la termenul din 8 iunie 2018 aceasta a beneficiat de amânarea cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales, iar ulterior, prin cererea completatoare, formulată prin avocat, reclamanta a solicitat introducere în cauză şi a pârâtei ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Înalta Curtea observă că aceasta nu a modificat elementele esenţiale ale cererii de chemare în judecată, ci doar a completat cadrul procesual în acord cu voinţa ce rezultă incontestabil din acţiunea introductivă, în cuprinsul căreia reclamanta arată că înţelege se conteste Decizia nr. 441/23.11.2017, decizie emisă de ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor.

În speţă, cererea de chemare în judecată nu a suferit vreo modificare de natură a atrage incidenţa sancţiunii prevăzute de art. 204 C. proc. civ., astfel cum în mod eronat a considerat prima instanţă.

Or, în măsura în care calea administrativă de rezolvarea a litigiilor administrativ-fiscale a fost urmată de reclamantă, iar organele de soluţionare au respins pe fond contestaţia, este firesc să se recunoască contribuabilului dreptul de a se adresa instanţei după parcurgerea acestei proceduri, chiar şi atunci când, dintr-o neglijenţă, cererea nefiind redactată prin avocat, nu s-a menţionat expres în cererea de chemare în judecată denumirea corectă a emitentului actului atacat.

O astfel de menţiune era obligatorie, însă, datorită circumstanţelor cauzei, apare doar ca un viciu formal al cererii, cu privire la care s-au făcut ulterior precizările corespunzătoare, astfel că aplicarea sancţiunii decăderii din dreptul de a efectua aceste precizări şi consecinţa respingerii cererii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă apar ca fiind sancţiuni disproporţionate faţă de scopul urmărit prin edictarea normelor de procedură.

În raport de motivele arătate, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în vederea soluţionării cererii de chemare în judecată într-un cadru procesual corect stabilit.

Găsind fondat motivul de recurs prevăzut dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., criticile recurentei-reclamante întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu vor mai fi analizate, urmând a fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar B. împotriva încheierilor de şedinţă din 2 noiembrie 2018 şi 6 septembrie 2019 şi a sentinţei nr. 2240 din 6 septembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe spre o nouă judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2022.