Police salary surcharges: revision rejected for lack of identity of parties precluding res judicata exception

Şedinţa publică din data de 25 mai 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea contestată pe calea de atac a revizuirii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 18.04.2018, sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani obligarea pârâtului la:

1. introducerea în salariul de funcţie a contravalorii sporului de fidelitate în cuantumul corespunzător vechimii în muncă, la nivelul maxim prevăzut de lege plătit persoanelor aflate în situaţii similare, pentru fiecare dintre reclamanţi, începând cu data de 09.04.2015 şi în continuare, conform disp. art. 6 din O.G. nr. 38/2003 rap. la O.M.A.I. nr. 132/2004 şi O.M.A.I. nr. 1076/2005, respectiv art. 1 alin. (51) şi art. 5 alin. (I1) din O.U.G. nr. 83/2014 modificată prin Legea nr. 71/2015;

2. introducerea în salariul de funcţie a contravalorii sporului de pericol deosebit în cuantumul maxim prevăzut de lege (30%) plătit persoanelor aflate în situaţii similare, pentru reclamanţii: A., E., F., G., H., I., J., M. şi N., începând cu data de 09.04.2015 şi în continuare, iar pentru reclamantul D. pentru perioada 01.06.2017-în continuare, conform disp. art. 21 din O.G. nr. 38/2003 rap. la O.M.A.I. nr. 132/2004 şi O.M.A.I. nr. 1076/2005, respectiv art. 1 alin. (51) şi art. 5 alin. (I1) din O.U.G. nr. 83/2014 modificată prin Legea nr. 71/2015;

3. introducerea în salariul de funcţie a contravalorii salariului de merit în cuantumul maxim aflat în plată la nivelul 31.12.2009 (20% din salariul de bază), plătit persoanelor aflate în situaţii similare, pentru reclamanţii: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N., pentru perioada 09.04.2015- 01.04.2017, conform disp. art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 38/2003 rap. la O.M.A.I. nr. 132/2004 şi O.M.A.I. nr. 1076/2005, respectiv art. 1 alin. (51) şi art. 5 alin. (I1) din O.U.G. nr. 83/2014 modificată prin Legea nr. 71/2015;

4. plata diferenţelor salariale dintre drepturile acordate efectiv şi drepturile salariale calculate prin introducerea sporului de fidelitate, a sporului de pericol deosebit la nivelul maxim prevăzut de lege şi a salariului de merit, corespunzătoare fiecăruia dintre reclamanţi, pentru perioadele susmenţionate;

5. efectuarea menţiunilor corespunzătoare în evidentele privind salarizarea reclamanţilor, în sensul introducerii la Calcul a contravalorii sporurilor de fidelitate şi pericol deosebit la nivelul maxim prevăzut de lege, precum şi a salariului de merit, corespunzătoare fiecărui reclamant, pentru perioadele susmenţionate;

6. plata sumelor cuvenite fiecărui reclamant actualizate cu indicele de inflaţie de la data plăţii efective;

7. plata dobânzii legale pentru sumele cuvenite fiecărui reclamant potrivit O.G. nr. 13/2011;

8. plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 106 din 12 martie 2019, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia prescripţiei dreptului materiale la acţiune, ca neîntemeiată.

A admis acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani.

A obligat pârâtul IPJ Botoşani la plata pentru reclamanţi, începând cu data de 09.04.2015, a diferenţelor salariale, rezultate din aplicarea art. 1 alin. (5).1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, calculate la nivelul de salarizare aflat in plată pentru funcţii similare existente în cadrul instituţiei, diferenţe ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii şi pentru care se va calcula şi dobândă legală, de la data exigibilităţii drepturilor salariale şi până la achitarea efectivă a acestora.

Prin sentinţa nr. 396 din 9 octombrie 2019, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de lămurire dispozitiv şi a lămurit dispozitivul sentinţei civile nr. 106/12.03.2019, privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani în sensul admiterii în parte a acţiunii cu privire la diferenţele salariale reprezentate de compensaţia corespondentă sporului de fidelitate (20%) şi salariului de merit (20%) şi a respingerii, în rest, cu privire la acordarea sporului de pericol deosebit.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N. şi pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani, criticând-o pentru nelegalitate.

Prin Decizia nr. 102 din 25 februarie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N. şi de pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani, împotriva sentinţei nr. 106 din 12 martie 2019 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 şi a fost obligat recurentul pârât să plătească fiecărui recurent reclamant câte 150 RON, cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile în raport de care se invocă contrarietatea

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în data de 08.06.2018, sub nr. x/2018 reclamantul Sindicatul Poliţiştilor din România "O." - pentru membrii săi de sindicat, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani, a solicitat următoarele:

1. obligarea pârâţilor la introducerea (acordarea) în salariul de funcţie a contravalorii sporului de fidelitate în cuantumul corespunzător vechimii în muncă, la nivelul maxim prevăzut de lege plătit persoanelor aflate în situaţii similare, începând cu data de 09.04.2015 şi în continuare, pentru fiecare dintre reclamanţi, conform disp. art. 6 din O.G. nr. 38/2003 rap. la O.M.A.I. nr. 132/2004 şi O.M.A.I. nr. 1076/2005, respectiv art. 1 alin. (5.1) şi art. 5 alin. (1.1) din O.U.G. nr. 83/2014 modificată prin Legea nr. 71/2015;

2. obligarea pârâţilor la plata diferenţelor salariale dintre drepturile acordate efectiv şi drepturile salariale calculate prin introducerea sporului de fidelitate corespunzător fiecăruia dintre reclamanţi, începând cu data de 09.04.2015 şi în continuare, actualizate cu indicele de inflaţie de la data plăţii efective;

3. obligarea pârâţilor la efectuarea menţiunilor corespunzătoare în evidenţele privind salarizarea reclamanţilor, în sensul introducerii la calcul a contravalorii sporului de fidelitate corespunzătoare fiecărui reclamant, începând cu data de 09.04.2015 şi în continuare;

4. obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale pentru sumele cuvenite fiecărui reclamant, potrivit O.G. nr. 13/2011;

5. obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 26 din 23 ianuarie 2019 Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General al Poliţiei Române.

A respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române Bucureşti, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză.

A respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant/excepţia lipsei calităţii procesuale active.

A respins excepţia prescrierii dreptului material la acţiune.

A respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanţii încadraţi în MAI începând cu data de 01.01.2016.

A admis în parte acţiunea completată/modificată, formulată de reclamantul Sindicatul Poliţiştilor din România "O.", pentru membrii săi de sindicat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani.

A obligat pârâtul IPJ Botoşani să acorde/să achite celorlalţi reclamanţi, începând cu data de 09.04.2015 şi, respectiv, de 17.07.2015, diferenţa salarială rezultată din aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5).1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, cu reţinerea salariilor de funcţie acordate la momentul respectiv pentru funcţii similare celor deţinute de petenţi, salarii ce includeau şi compensaţia corespondentă sporului de fidelitate, după cum urmează: în procent de 5% - pentru reclamanţii având funcţia de ofiţer principal III; în procent de 15% - pentru reclamanţii având funcţia de ofiţer specialist III; în procent de 20% - pentru reclamanţii având funcţia de ofiţer specialist II; în procent de 15% - pentru reclamanţii având funcţia de ofiţer principal II; în procent de 20% - pentru reclamanţii având funcţia de agent I; în procent de 20% - pentru reclamanţii având funcţia de agent II; în procent de 20% - pentru reclamanţii având funcţia de agent III; în procent de 20% - pentru reclamanţii având funcţia de agent IV; în procent de 20% - pentru reclamanţii având funcţia de agent principal; în procent de 20% - pentru reclamanţii având funcţia de ajutor şef de post; în procent de 20% - pentru reclamanţii având funcţia de şef de post.

A obligat pârâtul şi la calculul/plata dobânzii aferente diferenţelor salariale menţionate, începând cu data de 09.04.2015/17.07.2015.

A obligat pârâtul la plata sumei de 1030 RON reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani şi recurs incident, reclamantul Sindicatul Poliţiştilor din România "O.", criticând-o pentru nelegalitate.

Prin Decizia nr. 89 din 24 februarie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins, ca inadmisibil recursul incident formulat de reclamanţii pentru care s-a respins la instanţa de fond acţiunea, împotriva sentinţei nr. 26 din 23 ianuarie 2019 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2018 şi a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de Inspectoratul Judeţean de Poliţie Botoşani şi recursul incident formulat de reclamanţii pentru care s-a admis la fond acţiunea, împotriva sentinţei nr. 26 din 23 ianuarie 2019 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2018, intimat fiind pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române.

3. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei nr. 102 din 25 februarie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, revizuentul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani a formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cerere înregistrată pe rolul Curţii de apel Suceava, sub nr. x/2020.

Motivul pentru care solicită revizuirea deciziei Curţii de Apel Suceava nr. 102/2020 şi implicit anularea în parte a acesteia fiind faptul că această hotărâre definitivă încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei 89/24.02.2020, pronunţată în dosarul x/2018, în ceea ce priveşte admiterea acţiunii cu privire la diferenţele salariale reprezentate de compensaţia corespondentă sporului de fidelitate (20 %) solicitate de intimatul L., obiectul cererii de chemare în judecată din dosarul în care a fost pronunţată Decizia cu nr. 102/25.02.2020 fiind parţial identic cu obiectul cererii din dosarul x/2018 (în sensul în care în ambele cauze s-a solicitat şi s-a acordat compensaţia corespondentă sporului de fidelitate - 20 %), Decizia 89 fiind definitivă la data de 24.02.2020. Faptul că recurentul-reclamant a promovat o altă acţiune cu obiect similar nu poate conduce la obţinerea unei hotărâri definitive cu referire la acelaşi drept care a făcut obiectul unei acţiuni în instanţă, fără a interveni autoritatea de lucru judecat.

În subsidiar, revizuentul solicită şi reducerea proporţională a cheltuielilor de judecată acordate recurentului-reclamant L. în cuantum de 150 de RON din recurs şi restituirea sumei aferente către I.P.J. Botoşani.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a cererii de revizuire

Prin decizia nr. 554 din data de 23 septembrie 2020 pronunţă de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, s-a dispus declinarea soluţionării cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de revizuire şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de 513 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 şi art. 201 alin. (1), (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Prin decizia nr. 1685 din 17 martie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia tardivităţii şi respinsă cererea de revizuire ca tardiv formulată iar prin decizia civilă nr. 304 din 4 octombrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a fost admis recursul declarat de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani împotriva acestei decizii şi trimisă cauza spre rejudecare.

II. Considerentele şi soluţia asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire prin prisma aspectelor invocate în susţinerea acesteia precum şi a prevederilor art. 513 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că revizuirea formulată este nefondată, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

"există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

Conform art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Aşadar, din coroborarea dispoziţiilor legale anterior menţionate rezultă că, pentru admisibilitatea căii de atac a revizuirii, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei (având în vedere prevederile art. 509 alin. (2) din C. proc. civ.); hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci să existe identitate de părţi, de cauză şi de obiect (elementele caracteristice lucrului judecat, conform art. 431 alin. (1) din C. proc. civ.); hotărârile sa fie pronunţate în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii lucrului judecat, ori dacă a fost invocată să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 430 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile potrivnice să soluţioneze, cu autoritate de lucru judecat, dar în mod diferit, fie fondul procesului, în tot sau în parte, fie aceeaşi excepţie procesuală, acelaşi incident procesual sau aceeaşi chestiune litigioasă, situaţii care, însă, nu sunt identificate în prezenta cauză.

În speţă, condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite, întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini în care nu există identitate de părţi.

Revizuentul a solicitat anularea deciziei civile nr. 102 din 25 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, întrucât aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 89 din 24 februarie 2020 a Curţii de Apel Suceava, prin care instanţa s-a pronunţat asupra aceluiaşi drept dedus judecăţii, în ceea ce îl priveşte pe intimatul L..

Examinând decizia anterior menţionată, Înalta Curte constată că prin sentinţa nr. 26 din 23 ianuarie 2019 a Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, definitivă prin Decizia nr. 89 din 24 februarie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţa a reţinut faţă de precizările reclamantului Sindicatul Poliţiştilor din România "O." că acţiunea din cauză este formulată în numele/pentru membrii de sindicat indicaţi în tabelul îndosariat din care se exclud anumiţi reclamanţi printre care şi L., pentru care reclamantul a învedera lipsa mandatului cerut de lege.

Prin urmare, în speţă nu este îndeplinită condiţia identităţii de părţi cerută de lege ca o condiţie obligatorie de admisibilitate a cererii de revizuire.

Înalta Curte observă că demersul judiciar al revizuentului nu a fost determinat de existenţa unor hotărâri judecătoreşti potrivnice, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nefiind îndeplinită condiţia existenţei triplei identităţi de elemente care definesc cele două pricini - părţi, obiect şi cauză juridică, ci de nemulţumirea acestuia faţă de soluţia nefavorabilă pronunţată de Curtea de Apel Suceava.

Or, cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. permite instanţei de control judiciar doar să verifice îndeplinirea cumulativă a condiţiilor menţionate anterior, în reglementarea acestui motiv de revizuire legiuitorul având în vedere hotărâri ireconciliabile, imposibil de executat simultan, aspect ce nu se verifică în speţa de faţă în care cele două hotărâri judecătoreşti nu privesc aceleaşi părţi.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra revizuirii

Faţă de considerentele expuse, constatând că în speţă nu este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul art. 513 din acelaşi act normativ Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani împotriva deciziei nr. 102 din 25 februarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cererea de recurs se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2022.