Jurisdictional conflict over statutory parliamentary age-limit indemnity: classification as social security right rather than administrative act

Şedinţa publică din data de 25 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secţia I civilă, la data de 14 aprilie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Senatul României, anularea ordinului nr. 407 din 02.03.2021 privind încetarea plăţii indemnizaţiei pentru limită de vârstă în baza Legii nr. 90/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor, republicată, emis de Secretarul General al Senatului şi drept consecinţă, obligarea pârâtului la plata în continuare a indemnizaţiei lunare pentru limită de vârstă, viageră actualizată, care i-a fost acordată prin Ordinul nr. 1859 din 22.06.2016, emis de Secretarul General al Senatului începând cu data de 1 martie 2021 şi până la data încetării acesteia conform art. 13 din Normele metodologice privind acordarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor, republicată, adoptate prin Hotărârea nr. 1/2016 din 15.02.2016 de Birourile permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Alba, secţia I civilă

Prin sentinţa civilă nr. 283 din 22 februarie 2022, Tribunalul Alba a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în esenţă că ordinul, prin care Senatul României, a dispus încetarea plăţii indemnizaţiei pentru limită de vârstă acordată reclamantului, are natura juridică a unui act administrativ cu caracter individual, în sensul prevederilor art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, fiind emise de o autoritate publică centrală, respectiv Senatul României.

A mai reţinut instanţa că indemnizaţia pentru limită de vârstă în discuţie nu este un drept de asigurări sociale, deoarece nu se circumscriu Legii nr. 263/2010, respectiv Legii nr. 127/2019, şi nu are nici natura unui drept salarial care să se circumscrie prevederilor art. 269 din Codul muncii, fiind o recompensă bănească acordată prin lege persoanelor care au avut calitate de parlamentar.

Prin urmare, în raport de rangul autorităţii publice emitente, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată revine Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 24.03.2022, sub acelaşi număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 89 din 13 aprilie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că, acordarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă pe care o solicită reclamantul este strâns legată de drepturile de pensie, situaţie în care natura juridică a acestui drept nu poate fi diferită, fiind evident unul de asigurări sociale, astfel încât, competenţa materială în soluţionarea cauzei revine Tribunalului Alba, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Senatul României, a solicitat să se dispună anularea Ordinului de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă nr. 4079/02.03.2021; obligarea pârâtului la repunerea în plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Instanţele aflate în conflict şi-au declinat reciproc competenţa în funcţie de interpretarea dată naturii indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006.

Înalta Curte reţine că demersul judiciar ce formează obiectul prezentului litigiu vizează anularea Ordinului nr. 407/02.03.2021 emis de Senatul României, prin care reclamantului i s-a comunicat că la data de 27.02.2021 încetează plata indemnizaţiei pentru limită de vârstă ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 7/2021 pentru modificarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

Calitatea emitentului ordinului de încetarea la plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă nu este de natură a atrage de plano competenţa instanţei de contencios administrativ, întrucât o astfel de competenţă specială intervine doar în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de legiuitor.

Totodată, se observă că norma specială reglementată de Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la legea contenciosului administrativ.

Înalta Curte constată că litigiul de faţă este unul de asigurări sociale, întrucât reclamantul a supus controlului instanţei de judecată modalitatea în care emitentul ordinului a aplicat prevederile referitoare la stabilirea pensiilor din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

Caracterul de drept de asigurări sociale al indemnizaţiei pentru limită de vârstă rezultă şi din dispoziţiile art. 3 alin. (5) din Hotărârea Birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului nr. 1/2016 de aprobare a Normelor Metodologice privind acordarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzute de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor republicată care prevăd că: "Deputaţii şi senatorii care au valorificat perioadele de mandat la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006 privind Statutul funcţionarului public parlamentar, republicată cu modificările şi completările ulterioare, nu pot valorifica aceleaşi perioade de mandat şi pentru a solicita indemnizaţia pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006 republicată".

Drept urmare, perioadele de mandat de parlamentar fie se valorificau la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006, fie pentru stabilirea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006.

Faptul că legiuitorul a recunoscut deputaţilor şi senatorilor posibilitatea de a valorifica perioadele de mandate fie la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006, fie la stabilirea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006 conduce la concluzia că indemnizaţia pentru limită de vârstă are caracterul unui drept de asigurări sociale.

Raportat la obiectul cauzei, respectiv drepturile de pensie ale reclamantului, şi în lipsa unor reglementări speciale, competenţa de soluţionare a cauzei este reglementată de dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora "jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel" şi prevederile art. 95 din C. proc. civ., litigiul va fi soluţionat în primă instanţă de tribunal, în complet specializat de asigurări sociale.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâtul Senatul României, în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2022.