Competence for expropriation invalidity claims paired with civil eviction actions

Şedinţa publică din data de 25 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti, secţia civilă, la data de 4 octombrie 2021, sub dosar nr. x/2021, reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Ploieşti prin primar, au solicitat să se constate ineficacitatea Decretului de expropriere nr. 87 din 10.02.1962 privitor la imobilul situat la poziţia nr. 42 - str. x, având în vedere că scopul pentru care s-a dispus exproprierea nu a fost atins, precum şi obligarea pârâtei să evacueze imobilul situat în municipiul Ploieşti, str. x - 58, fost C. nr. 51, judeţ Prahova.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Judecătoriei Ploieşti, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 549 din 26 ianuarie 2022, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de pârâta UAT Ploieşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, prin cererea dedusă judecăţii, reclamantele solicită să se constate ineficacitatea Decretului de expropriere nr. 87 din 10.02.1962 privitor la imobilul situat la poziţia nr. 42 - str. x, emis de Consiliul de Stat al Republicii Populare Române.

Deci, se supune analizei instanţei valabilitatea unui act administrativ, în accepţiunea art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, emis de o autoritate publică centrală, astfel că, potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din acelaşi act normativ, competenţa de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Ploieşti.

Relativ la cererea de evacuare a pârâtei din imobilul situat în municipiul Ploieşti, str. x - 58, fost C. nr. 51, judeţ Prahova, instanţa a conchis că aceasta este o cerere accesorie, depinzând de modalitatea de soluţionare a capătului principal, ce vizează valabilitatea actului administrativ, astfel că, potrivit art. 123 alin. (1) C. proc. civ., competenţa materială revine instanţei competentă pentru cererea principal, respectiv Curţii de Apel Ploieşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 22.02.2022, sub dosar nr. x/2022.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 58 din 23 martie 2022, Curtea de Apel Ploieşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că scopul principal urmărit de reclamante, astfel cum a precizat şi reprezentantul acestora la termenul de judecată, este evacuarea pârâtei UAT Ploieşti din imobilul situat în municipiul Ploieşti, str. x - 58, fost C. nr. 51, judeţul Prahova, ca urmare a constatării ineficacităţii Decretului de expropriere nr. 87 din 10.02.1962 privitor la imobilul situat la poziţia nr. 42 - str. x, având în vedere că scopul pentru care s-a dispus exproprierea nu a fost atins.

A mai reţinut instanţa că, prin acţiunea dedusă judecăţii nu se supune instanţei analiza legalităţii unui act administrativ în sensul art. 1 alin. (1) şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, întrucât reclamantele nu se află în niciuna dintre situaţiile prevăzute de aceste texte legale, respectiv nu solicită anularea unui act administrativ şi nu contestă nici refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, ci, solicită evacuarea pârâtei dintr-un imobil ce a făcut obiectul unui decret de expropriere, ca urmare a constatării caducităţii acestui decret.

Prin urmare, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, constatând incidenţa în cauză a art. 94 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit căruia cererile de evacuare sunt de competenţa materială a judecătoriilor, Curtea de Apel Ploieşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În sensul celor expuse anterior, Înalta Curte constată că reclamantele A. şi B. au învestit Judecătoria Ploieşti cu o cerere, prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâta UAT Ploieşti, să se constate ineficacitatea Decretului de expropriere nr. 87 din 10.02.1962 privitor la imobilul situat la poziţia nr. 42 - str. x, având în vedere că scopul pentru care s-a dispus exproprierea nu a fost atins, precum şi obligarea pârâtei să evacueze imobilul situat în Ploieşti, str. x (fost C. nr. 51), judeţ Prahova.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, contenciosul administrativ este definit ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Raportat la aceste dispoziţii legale şi la situaţia de fapt ce rezultă din actele dosarului, Înalta Curte constată că în cauză nu se atacă niciun act administrativ de autoritate, sau nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri de către o autoritate publică, ori refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri sau de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru executarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim al reclamantelor.

Înalta Curte, în acord cu considerentele reţinute de curtea de apel, constată că scopul principal urmărit de reclamante este evacuarea pârâtei UAT Ploieşti din imobilul situat în municipiul Ploieşti, str. x (fost C. nr. 51), judeţul Prahova, ca urmare a constatării ineficacităţii decretului de expropriere nr. 87/10.02.1962 privitor la respectivul imobil, având în vedere că scopul pentru care s-a dispus exproprierea nu a fost atins.

De altfel, aşa cum rezultă din partea introductivă a sentinţei nr. 58 din 23 martie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, avocatul reclamantelor a precizat la respectivul termen de judecată că petitul principal al cererii de chemare în judecată este evacuarea, întemeiată pe art. 1034 C. proc. civ.

În contextul expus, având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată vizează o cerere de evacuare, competenţa materială de soluţionare a cauzei în primă instanţă aparţine judecătoriei, conform art. 94 lit. d) din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantele A. şi B. şi pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Ploieşti prin primar, în favoarea Judecătoriei Ploieşti, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2022.