Negative jurisdictional conflict resolved: defendant-seat court holds exclusive territorial jurisdiction in public-authority plaintiff suits.

Şedinţa publică din data de 25 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 21 decembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta Unitatea Militară 02489 Galaţi (Spitalul Militar de Urgenţă Aristide Serfioti Galaţi) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CASAOPSNAJ, suspendarea aplicării rapoartelor de control x/01.07.2021 şi y/13.07.2021 şi a executării măsurilor dispuse prin acestea faţă de unitatea reclamantă, până la soluţionarea definitivă a cauzei, precum şi anularea în tot a actelor administrative nelegal emise de pârâtă: rapoartele de control x/01.07.2021 şi y/13.07.2021, respectiv răspunsurile la plângerea prealabilă cu nr. x şi y/10.11.2021, ca acte administrative nelegale, emise în mod abuziv sau cu exces de putere, prin care este cauzată încălcarea drepturilor şi intereselor legitime ale reclamantei furnizor de servicii medicale.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 150 din 18 ianuarie 2022, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine exclusiv instanţei de la sediul reclamantei - persoană vătămată în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 -, care este în municipiul Galaţi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 3.03.2022, sub acelaşi număr de dosar.

2.2. Hotărârea Tribunalului Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 221 din 22 martie 2022, Tribunalul Galaţi a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut incidenţa prevederilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în situaţia în care reclamant este o instituţie publică, aşa cum este ipoteza dedusă judecăţii. Având în vedere că sediul pârâtei CASAOPSNAJ este în municipiul Bucureşti, din perspectiva competenţei teritoriale, Tribunalul Bucureşti este competent să judece cauza.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În sensul celor expuse anterior, la pct. I.1 din prezenta decizie, Înalta Curte constată că reclamanta Unitatea Militară 02489 Galaţi (Spitalul Militar de Urgenţă Aristide Serfioti Galaţi) a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, prin care a solicitat anularea rapoartelor de control x/01.07.2021 şi y/13.07.2021 şi a răspunsurilor la plângerea prealabilă x şi 168/10.11.2021, emise de pârâta CASAOPSNAJ, precum şi suspendarea aplicării rapoartelor de control şi a executării măsurilor dispuse prin acestea faţă de reclamantă, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă vizează aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce priveşte consecinţele pe care le atrage încadrarea reclamantei instituţie publică în categoria persoanelor vătămate prin actele administrative contestate, asupra instanţei competente să judece cauza.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamanta Unitatea Militară 02489 Galaţi (Spitalul Militar de Urgenţă Aristide Serfioti Galaţi) are calitatea de instituţie publică, potrivit dispoziţiilor art. 163 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, partea însăşi arătând în mod expres prin cererea de chemare în judecată, că este instituţie publică .

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză are calitatea de instituţie publică, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă, pârâta având sediul în municipiul Bucureşti. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituţie publică.

Deşi în prezenta cauză reclamanta acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincţii în textul de lege care reglementează competenţa, în situaţia în care o instituţie publică are calitatea de reclamantă într-o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.

Interpretarea pe care Tribunalul Bucureşti o dă dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia aceasta nu reglementează situaţia în care atât pârâtul, cât şi reclamantul au calitatea de autorităţi publice, nu are fundament legal, fiind bazată pe o presupusă intenţie a legiuitorului de a distinge între situaţiile în care instituţia publică acţionează în calitate de parte vătămată şi cele în care acţionează ca emitent al actelor atacate.

De asemenea, aceeaşi concluzie rezultă şi din interpretarea istorico-teleologică a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost acestea modificate prin Legea nr. 212/2018 (Pl-x nr. 76/2018, Camera Deputaţilor), întrucât prin stabilirea competenţei exclusiv în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat, s-a urmărit realizarea unei distribuţii corecte şi clare a cauzelor între instanţe de pe acelaşi palier, evitându-se încărcarea unora în detrimentul celorlalte; eliminarea introducerii aceleiaşi cereri la mai multe instanţe diferite, cereri repetitive, cu sute de reclamanţi care fac imposibilă verificarea acestora, ajungându-se astfel la soluţii diferite; precum şi o reducere a cheltuielilor procedurale.

Astfel, aplicarea în speţă a tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situaţia reclamanţilor persoane fizice sau juridice de drept privat, iar competenţa trebuie tranşată în raport de dispoziţiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantei instituţie publică, fără a face distincţiile reţinute de Tribunalul Bucureşti.

Prin urmare, în considerarea calităţii de instituţie publică a reclamantei Unitatea Militară 02489 Galaţi (Spitalul Militar de Urgenţă Aristide Serfioti Galaţi) şi a locului situării sediului pârâtei CASAOPSNAJ, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripţia teritorială a municipiului Bucureşti.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Militară 02489 Galaţi şi pe pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2022.