Tax measures upheld; costs request denied as claimant not prevailing party despite partial lower-court win.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Tax Disputes Section) granted the claimant’s motion to complete the operative part of its prior decision No. 1157/2022, but only to the extent of explicitly rejecting the claimant’s request for litigation costs as unfounded; the prior decision—which had dismissed all three appeals (by the claimant and the two tax authority defendants) as unfounded, thereby leaving the first-instance judgment in force—remains otherwise untouched. The dispute concerned tax-administrative litigation arising from the claimant’s challenge to tax measures, with all parties appealing the lower court’s partial victory for the claimant. The court held that under Article 444 of the Civil Procedure Code it could complete the omitted ruling on the ancillary claim for costs, but that the claimant was not the prevailing party within the meaning of Article 453(1) of the Civil Procedure Code because its own appeal had been dismissed as unfounded, and the attorney’s fees it sought were incurred primarily for pursuing that unsuccessful appeal, not merely for defending against the defendants’ appeals.
Legislator headnote
AI generatedart. 444 alin. (1) din C. proc. civ, art. 453 alin. (1) C. proc. civ, art. 444 din C. proc. civ; Tax measures upheld; costs request denied as claimant not prevailing party despite partial lower-court win: 1157/2022, but only to the extent of explicitly rejecting the claimant’s request for litigation costs as unfounded; the prior decision—which had dismissed all three appeals (by the claimant and the two tax authority defendants) as unfounded, thereby leaving the first-instance judgment in force—remains otherwise untouched. The dispute concerned tax-administrative litigation arising from the claimant’s challenge to tax measures, with all parties appealing the lower court’s partial victory for the claimant. The court held that under Article 444 of the Civil Procedure Code it could complete the omitted ruling on the ancillary claim for costs, but that the claimant was not the prevailing party within the meaning of Article 453(1) of the Civil Procedure Code because its own appeal had been dismissed as unfounded, and the attorney’s fees it sought were incurred primarily for pursuing that unsuccessful appeal, not merely for defending against the defendants’ appeals.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedTemeiul legal pentru admiterea cererii de completare a dispozitivului.
Aplicat pentru a respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, nefiind îndeplinite condițiile legale.
Full text
Şedinţa publică din data de 25 mai 2022
Asupra cererii de completare a deciziei de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
1. Hotărârea instanţei a cărei completare se solicită
Prin decizia nr. 1157 din 28 februarie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal:
- a respins excepţia nulităţii recursurilor declarate de pârâtele ANAF şi Administratia pentru Contribuabili Mijlocii Braşov prin DGRFP Braşov, ca neîntemeiată;
- a respins recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 73 din data de 14 august 2019 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administativ şi fiscal, ca nefondat;
- a respins recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat;
- a respins recursul declarat de pârâta Administratia pentru Contribuabili Mijlocii Braşov prin DGRFP Braşov împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
2. Cererea de completare dispozitiv
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 martie 2022, recurenta-reclamantă A. S.A. a solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 1157 din 28 februarie 2022 pronunţată de această instanţă, în sensul de a se dispune şi asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă şi asupra căreia instanţa a omis să se pronunţe, arătând că prin întâmpinarea formulată în cauză a solicitat respingerea recursurilor pârâtelor şi, totodată, prin recursul său a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză, respectiv cheltuieli de judecată în cuantum de 25.600,89 RON, astfel cum a fost precizat acest cuantum la termenul de judecată din 16 februarie 2022, depunând la dosarul cauzei şi înscrisurile ce dovedesc achitarea onorariului de avocat.
Cu toate că recursul său a fost respins, recurenta-reclamantă apreciază că se impunea să i se acorde cheltuieli de judecată în recurs, având în vedere că au fost respinse recursurile promovate de recurentele-pârâte, faţă de care a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea lor şi menţinerea soluţiei pronunţată de instanţa de fond, ce i-a dat câştig de cauză, în parte.
3. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea cererii de completare a dispozitivului deciziei menţionate, analizând cererea în raport cu hotărârea pronunţată, care se solicită a fi completată, va admite cererea şi va completa dispozitivul deciziei în sensul respingerii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de recurenta-reclamantă, pentru considerentele ce urmează:
3.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare."
Înalta Curte reţine că împotriva soluţiei pronunţate de instanţa de fond au declarat recurs toate părţile, reclamanta şi cele două pârâte.
Totodată, verificând dispozitivului deciziei nr. 1157 din 28 februarie 2022 pronunţată de această instanţă, a cărei completare o solicită recurenta-reclamantă, se constată că toate cele trei recursuri formulate în cauză au fost respinse, ca nefondate.
Mai reţine Înalta Curte, analizând motivele prezentei cereri de completare a dispozitivului deciziei nr. 1157 din 28 februarie 2022, că, prin recursul său, recurenta-reclamantă A. S.A. a solicitat obligarea părţilor adverse la plata cheltuielilor de judecată, fiind depuse la dosar înscrisuri doveditoare în acest sens.
Referitor la cererea recurentei-reclamante de completare a dispozitivului cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată în recurs, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ. "(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătescă acesteia cheltuieli de judecată."
Textul legal prevede acordarea cheltuielilor de judecată la cererea părţii care a câştigat, ceea ce presupune culpa procesuală a părţii care a pierdut procesul.
Or, după cum s-a arătat anterior, toate cele trei recursuri promovate în cauză, inclusiv cel declarat de reclamantă, au fost respinse, ca nefondate. În consecinţă, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-reclamantă nefiind în poziţia părţii care a câştigat procesul (recursul propriu) şi care, astfel, ar fi putut beneficia de plata cheltuielilor de judecată de către pârâte.
Recurenta-reclamantă susţine în mod greşit că se impunea acordarea cheltuielilor de judecată în recurs, întrucât au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de recurente-pârâte, faţă de care a formulat apărări. Cheltuielile de judecată suportate de recurenta-reclamantă, reprezentate de onorariu avocaţial, au fost achitate pentru redactarea şi depunerea recursului propriu, astfel cum rezultă din cuprinsul facturii nr. x/23.10.2019, iar această cale de atac a fost respinsă, ca nefondată. Totodată, onorariul avocaţial achitat conform facturii nr. x/31.01.2022 pentru asistenţă juridică la un termen de judecată nu poate fi considerat a fi fost achitat doar pentru combaterea recursurilor declarate de pârâte, ci, în principal, pentru susţinerea recursului propriu.
Astfel, constatând că instanţa de recurs a omis a se pronunţa în legătură cu cererea recurentei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs şi, reţinând, totodată, că recursul promovat de reclamantă a fost respins, ca nefondat, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea de completare a dispozitivului deciziei indicate, în sensul că va respinge cererea recurentei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
3.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 444 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea şi va completa dispozitivul deciziei civile nr. 1157 din 28 februarie 2022 a acestei instanţe, în sensul că va respinge cererea recurentei-reclamante A. S.A. de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea formulată de recurenta-reclamantă A. S.A..
Completează dispozitivul deciziei civile nr. 1157 din 28 februarie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de constencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, în sensul că respinge cererea recurentei-reclamante A. S.A. de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2022.