Peremption of Prosecutorial Appeal Following Failure to Reopen Proceedings Within Statutory Deadline After Suspension

Şedinţa publică din data de 25 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2214 din 10 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:

- a admis acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău;

- a anulat în parte deciziile nr. 7/01.02.2017 şi nr. 28/16.02.2017;

- a obligat pârâtul la emiterea de noi decizii de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 până la data de 30.11.2015, respectiv cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 445,5 RON, începând cu data de 01.12.2015 până la data de 01.10.2016;

- a obligat pârâtul la luarea măsurilor ce se impun pentru a asigura plata către reclamanţi a diferenţei dintre veniturile efectiv plătite şi cele recalculate conform prezentei hotărâri, creanţă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală, de la scadenţă până la plata efectivă;

- a respins în rest acţiunea, ca neîntemeiată.

La data de 8 august 2018, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 2214 din 10 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La termenul din 31 martie 2021, Înalta Curte a dispus suspendarea de drept a judecării recursului declarat de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la introducerea în cauză a moştenitorilor intimatei-reclamante D..

În baza referatului întocmit la data de 19 ianuarie 2022, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în temeiul art. 420 alin. (1) C. proc. civ., în vederea discutării excepţiei de perimare, potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., acordându-se termen de judecată la 25 mai 2022, cu citarea părţilor.

Examinând cu prioritate excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.:

"(1) Judecarea cauzelor se suspendă de drept: 1. prin decesul uneia dintre părţi, până la introducerea în cauză a moştenitorilor, în afară de cazul în care partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora."

Pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din culpa părţilor.

Prin urmare, perimarea operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

În speţă, dat fiind temeiul de drept al suspendării, respectiv art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pricina trebuia repusă pe rol în condiţiile art. 415 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că judecata putea fi reîncepută "prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moştenitorilor, tutorelui sau curatorului (…), în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1-6", formulată de partea interesată în continuarea judecăţii.

Încheierea de şedinţă din data de 31 martie 2021, prin care s-a dispus suspendarea judecăţii, reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 30 septembrie 2021.

În cauză, se constată că părţile interesate în continuarea judecăţii nu au formulat, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ. şi nu a fost făcută dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

De asemenea, nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată sau vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor care a dus la lăsarea cauzei în nelucrare o perioadă mai mare de 6 luni, se va constata, din oficiu, perimarea recursului, în temeiul art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 416 alin. (1) din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva sentinţei civile nr. 2214 din 10 mai 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2022.