Revision deadline triggered by constructive knowledge of new evidence during case file review

Şedinţa publică din data de 25 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 15 februarie 2021, sub nr. x/2021, A. S.R.L. a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 182 din 21 octombrie 2014, pronunţată Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimaţii Autoritatea Rutieră Română, Agenţia pentru Agenda Digitală a României şi B. S.R.L., solicitând admiterea prezentei cereri, în temeiul disp. art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., coroborat cu art. 513 din acelaşi Cod, iar în conformitate cu prevederile art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., schimbarea în tot a sentinţei civile nr. 182/2014 a Curţii de Apel Iaşi, procedând la rejudecarea şi admiterea cererii sale de chemare în judecată, astfel cum a fost ea formulată şi motivată.

De asemenea, a solicitat şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 97 pronunţată la data de 9 iunie 2021, Curtea de Apel Iaşi a admis excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire, invocată prin întâmpinare şi a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 182/21.10.2014 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimaţii Autoritatea Rutieră Română, Autoritatea pentru Digitalizarea României (fostă Agenţia pentru Agenda Digitală a României) şi B. S.R.L., obligând revizuenta să plătească intimatei Autoritatea Rutieră Română suma de 720 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, revizuenta A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de revizuire. De asemenea, a solicitat obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, recurenta-revizuentă critică soluţia instanţei de fond sub aspectul greşitei admiteri a excepţiei tardivităţii formulării cererii de revizuire.

Arată că instanţa de fond s-a raportat în mod greşit la data de 21.10.2020 ca fiind data când revizuenta a luat cunoştinţă de înscrisurile invocate în susţinerea cererii de revizuire, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În opinia recurentei-revizuente, chiar dacă exista o cerere de fotocopiere a unor înscrisuri de la dosarul cauzei, datând 21.10.2020, nu înseamnă că la acel moment avocatul revizuentei a şi luat cunoştinţă de actele ce au stat la baza promovării cererii de revizuire. Astfel, nu rezultă din cererea de fotocopiere faptul că ar fi fost fotocopiate înscrisurile care stau la baza formulării cererii de revizuire, ci cu totul alte înscrisuri.

Mai mult decât atât, pentru identitate de raţiune, dacă instanţa a respins excepţia tardivităţii prin raportare la faptul că la termenul din data de 5.08.2020 pe dovada de comunicare de la dosarul nr. x/2020 s-a făcut o menţiune generică în sensul că reclamantei din acea cauză, respectiv A. S.R.L., i-ar fi fost comunicată la data de 5.08.2020 întâmpinare şi înscrisuri, la fel ar fi trebuit să procedeze şi în cazul cererii de fotocopiere, care, de asemenea, cuprinde menţiuni generice.

Prin urmare, soluţia instanţei de fond este pronunţată cu greşita interpretare a art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în ceea ce priveşte momentul de la care curge termenul de revizuire prevăzut de acest text de lege, astfel că se impune admiterea recursului său.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimata Autoritatea Rutieră Română a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Arată, în esenţă, că în mod corect a reţinut instanţa de fond că cererea de revizuire înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 15.02.2021 a fost formulată cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., având în vedere cererea apărătorului recurentei-revizuente A. S.R.L. din 21.10.2021 de fotografiere înscrisuri din dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Iaşi, dată la care apărătorul ales al revizuentei a luat cunoştinţă de înscrisurile pe care îşi întemeiază cererea de revizuire şi de la care începe să curgă termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

De asemenea, în mod corect a mai reţinut instanţa de fond că, deşi administratorul A. S.R.L. a formulat la rândul său o cerere de studiere a dosarului, la data de 12.01.2021, conform înscrisului aflat la dosarul nr. x/2020, cerând cu această ocazie şi eliberarea unor copii de pe înscrisurile de la dosar, nu este de natură a atrage calcularea termenului pentru formularea cererii de revizuire de la această dată.

4.2. Prin întâmpinarea formulată, intimata B. S.R.L. a solicitat, în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului, întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci la pct. 5 al acestui articol, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Instanţa de fond a soluţionat în mod temeinic şi legal excepţia tardivităţii cererii de revizuire, având în vedere că de la momentul luării la cunoştinţă a înscrisurilor doveditoare invocate în cauză, respectiv data de 21.10.2020, şi până la data formulării cererii de revizuire, 12.02.2021, a trecut un termen mai mare de o lună, fiind depăşit termenul legal de declarare a căii de atac, astfel cum este acesta statuat la art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Revizuenta, prin reprezentantul său convenţional avocat, a luat cunoştinţă despre înscrisurile doveditoare invocate la momentul studierii dosarului nr. x/2020, respectiv la data de 21.10.2020.

Pe de altă parte, astfel cum a apreciat instanţa de fond, împrejurarea că administratorul societăţii a luat la cunoştinţă despre aceleaşi înscrisuri la o altă dată ulterioară, tot ca urmare a studierii aceluiaşi dosar (devenit x/2020 - prin renumerotarea dosarului x/2020), nu determină o nouă începere a curgerii termenului de revizuire şi nici nu poate acoperi, astfel cum intenţionează revizuenta, momentul iniţial al descoperirii înscrisurilor.

În opinia sa, criticile recurentei cu privire la soluţia pronunţată de prima instanţă sunt nefondate, atât timp cât instanţa are în vedere cererea de studiere dosar formulată de către reprezentantul convenţional avocat al recurentei şi nu neapărat cererea de fotocopiere a unor înscrisuri din dosar, astfel cum lasă să se înţeleagă A. S.R.L..

Practic, recurenta încearcă să mute atenţia instanţei de la existenţa cererii de studiu dosar la cea de fotocopiere a unor înscrisuri, creând ipoteza falsă, care nu a fost avută în vedere de către instanţa de fond, şi anume împrejurarea că fotocopierea unor înscrisuri ar echivala cu luarea la cunoştinţă a actelor care stau la baza cererii de revizuire.

Or, instanţa de fond a menţionat cererea de fotocopiere în mod incidental, raţionamentul său având, însă, în vedere studierea dosarului de către revizuentă, prin avocat, la data de 21.10.2021 şi prezumţia că la acel moment acesta a luat cunoştinţă de înscrisurile din dosar.

4.3. Prin întâmpinarea formulată, intimata Autoritatea pentru Digitalizarea României a solicitat, în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului, întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

5. Aspecte procedurale

Excepţia nulităţii recursului declarat de revizuenta A. S.R.L., invocată prin întâmpinările formulate în cauză de intimatele B. S.R.L. şi Autoritatea pentru Digitalizarea României, a fost respinsă pentru argumentele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile invocate, încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuenta A. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente:

În prealabil analizării recursului, Înalta Curte menţionează că, potrivit adresei emise la 10 mai 2022, Completul nr. 8 al ÎCCJ-SCAF a înaintat la prezentul dosar, dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Iaşi - SCAF împreună cu dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă - CAF, dosarul nr. x/2020 fiind înregistrat în recurs pe rolul instanţei supreme, cu termen de judecată la 23.02.2023.

Problema care se pune în cauza de faţă este cea a momentului de la care a început să curgă termenul pentru formularea cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., de o lună de la data descoperirii înscrisurilor ce se invocă, conform art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, trebuie avut în vedere momentul de la care înscrisurile invocate au fost sau puteau să fie descoperite şi de la care partea avea posibilitatea să le solicite.

Momentul descoperirii înscrisurilor noi nu poate fi lăsat la aprecierea discreţionară a părţii, în sensul ca aceasta să poată decide momentul de la care curge termenul de o lună, ci descoperirea înscrisurilor priveşte momentul de la care partea a aflat de existenţa înscrisurilor, moment de la care putea depune diligenţele obţinerii acestora.

Prin cererea de recurs, recurenta-revizuentă susţine în esenţă că în mod eronat instanţa de fond a reţinut ca dată de începere a termenului de o lună, data de 21.10.2020. Astfel, chiar dacă la această dată, apărătorul ales al A. S.R.L. a formulat o cerere de fotocopiere a unor înscrisuri de la dosarul cauzei, în condiţiile în care nu rezultă din cuprinsul acestei cereri că avocatul a fotocopiat înscrisurile care stau la baza formulării cererii de revizuire, ci cu totul alte înscrisuri, în mod greşit a apreciat instanţa de fond că revizuenta a luat cunoştinţă de înscrisurile invocate la data de 21.10.2020.

Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate.

În speţă, înscrisurile invocate de revizuenta A. S.R.L. în susţinerea cererii de revizuire sunt cele identificate la filele x şi , în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă - CAF, dosar în care recurenta-revizuentă din prezenta cauză a avut calitate de parte reclamantă, fiind asistată şi reprezentată de avocat C., conform împuternicirii avocaţiale seria x/2020 depusă în original la dosar, fiind vorba de acelaşi avocat care a reprezentat-o pe revizuentă şi în dosarul de revizuire nr. x/2021, conform împuternicirii avocaţiale seria x/2021 depusă în original la dosar.

Analizând înscrisul (aflat la dosarul nr. x/2020) din data de 21.10.2020, la care s-a raportat instanţa de fond ca fiind data de la care curge termenul de o lună, Înalta Curte constată că acest înscris este un document tipizat cu antetul Tribunalului Iaşi, încorporând două cereri, respectiv o cerere de studiu a dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Iaşi şi o cerere de fotografiere a înscrisurilor aflate la filele x din acelaşi dosar, ambele cereri fiind formulate de apărătorul ales al reclamantei - C. şi ambele aprobate prin rezoluţia conducătorului de arhivă din data de 21.10.2020.

Este adevărat că înscrisurile invocate în susţinerea cererii de revizuire se regăsesc ataşate la alte file din dosarul nr. x/2020 (şi anume la filele x şi filele x vol. II) decât cele fotografiate de către apărătorul ales al A. S.R.L., însă, de vreme ce avocatul a studiat tot dosarul la data de 21.10.2020, conform cererii de studiu a dosarului nr. x/2020 de la aceeaşi dată, Înalta Curte nu poate primi susţinerile recurentei în sensul că avocatul nu a luat cunoştinţă şi de înscrisurile invocate în susţinerea cererii de revizuire la data de 21.10.2020, doar pentru faptul că acesta şi-a manifestat opţiunea de a fotocopia/fotografia alte înscrisuri decât cele invocate în susţinerea motivului de revizuire.

Totodată, având în vedere şi calitatea sa de avocat, astfel cum a reţinut şi judecătorul fondului, acesta a fost în măsură să evalueze efectele pe care descoperirea acestor înscrisuri le-ar putea produce cu privire la soluţia pronunţată în dosarul nr. x/2013.

Astfel, Înalta Curte constată că cel mai târziu la data de 21.10.2020, recurenta-revizuentă cunoştea existenţa înscrisurilor invocate în susţinerea cererii de revizuire, neavând relevanţă că, ulterior, la data de 12.01.2021, administratorul revizuentei A. S.R.L. a formulat la rândul său o cerere de fotografiere a unor înscrisuri din dosar.

Prin urmare, reţinând că cererea de revizuire a fost tardiv formulată la data de 15.02.2021 (12.02.2021 - data expedierii prin poştă), în raport de termenul legal de o lună, calculat de la data la care apărătorul ales al revizuentei a luat cunoştinţă de înscrisurile invocate, Înalta Curte constată că toate criticile formulate de revizuentă sunt nefondate, iar prima instanţă în mod just a respins cererea de revizuire, ca tardiv formulată.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respins recursul declarat de revizuenta A. S.R.L.. ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 97 din 9 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta A. S.R.L. la plata către intimata B. S.R.L. a sumei de 4.000 RON reprezentând onorariu de avocat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2022.