Inadmissibility of revision for failure to rule on a request due to lack of merits evocation and non-constitutive nature of appellate criticism

Şedinţa publică din data de 25 mai 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de revizuire

Prin decizia civilă nr. 5692 din 3 noiembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamanta Camera de Comerţ şi Industrie Dolj împotriva sentinţei civile nr. 686 din 15 decembre 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

2. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.01.2022, sub nr. x/2022, împotriva deciziei de la pct. I.1 a formulat cerere de revizuire recurenta-reclamantă Camera de Comerţ şi Industrie Dolj, solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., anularea deciziei, rejudecarea recursului şi admiterea acestuia.

În motivarea căii extraordinare de atac, revizuenta a arătat că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, respectiv nu s-a pronunţat asupra criticilor recurentei referitoare la neanalizarea de către instanţa de fond a principiului proporţionalităţii sancţiunii aplicate.

Astfel, după o scurtă prezentare a argumentelor reţinute în considerentele deciziei de recurs, revizuenta arată că, pe de o parte, analiza instanţei nu reprezintă altceva decât o preluare a considerentelor instanţei de fond, pe care fără a le dezvolta, le consideră a fi corecte în contextul în care una dintre criticile sale principale era aceea că instanţa de fond nu a realizat o analiză justă a principiului proporţionalităţii sancţiunii aplicate.

Pe de altă parte, nici intimata şi cu atât mai mult nici instanţa de recurs, deşi face trimitere la soluţia de principiu a ÎCCJ-SCAF referitoare la aplicabilitatea O.U.G. nr. 66/2011 sub aspectul corecţiei financiare, nu dezvoltă aceste considerente, acest aspect echivalând cu o nepronunţare asupra problemei de drept cu care instanţa a fost învestită.

În esenţă, câtă vreme aceasta era problema de drept principală cu care a fost învestită şi în contextul în care nici măcar în actul atacat acest aspect nu a fost dezvoltat, instanţa de recurs, pentru a se pronunţa efectiv asupra ei era obligată să stabilească: (i) dacă abaterea era prevăzută în anexă şi să verifice dacă procentul de corecţie era corect aplicat - în această situaţie testul de proporţionalitate fiind stabilit a priori chiar de legiuitor; (ii) dacă abaterea nu era prevăzută în anexă, să procedeze ea însăşi la un examen al proporţionalităţii.

Or, instanţa de recurs nu doar că nu a lămurit acest aspect esenţial, ci doar s-a limitat în a concluziona că judecata instanţei de fond este corectă, preluând considerentele sentinţei recurate.

O astfel de analiză se impunea cu atât mai mult cu cât inclusiv instanţa de recurs reţine, prin raportare la expertiza efectuată, că valoarea costurilor lucrărilor ce trebuie realizate pentru înlăturarea deficienţelor şi pentru remedierea neconformităţilor însumează un total general de 227.500 RON.

Cu alte cuvinte, nu se lămureşte de ce anume ar apărea ca fiind echitabilă/proporţională imputarea întregii valori a proiectului în condiţiile în care este clar stabilită suma ce ar trebui avansată astfel încât proiectul să îşi atingă finalitatea.

Arată în acest sens că, prin Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, s-a stabilit că reprezintă abatere în ceea ce priveşte "Implementarea Proiectului" - 1. Modificarea substanţială a contractului în raport de anunţul de participare sau cu documentaţia de atribuire", iar conform H.G. nr. 519/2014 privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corecţiilor financiare aplicabile pentru abaterile prevăzute în anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 cu modificările şi completările ulterioare - această abatere este sancţionată cu o corecţie de "25% din valoarea contractului plus valoarea suplimentară a contractului care este determinată de modificarea substanţială a condiţiilor iniţiale".

Apreciază revizuenta că neregula constată faţă de ea nu poate fi calificată decât în acest mod.

Chiar şi într-un punct de vedere contrar, că neregula nu s-ar încadra în Anexă sau în situaţia mai sus invocată, revizuenta consideră că analiza prin comparaţie trebuia efectuată tocmai sub aspectul testului de proporţionalitate.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei nu a formulat întâmpinare, faţă de cererea de revizuire.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii

Examinând cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în raport cu art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată inadmisibilitatea căii de atac.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Din perspectiva cerinţelor de admisibilitate a cererii de revizuire de faţă, întemeiate pe această normă şi, implicit, a celor impuse de verificarea admisibilităţii cererii de revizuire în conformitate cu art. 513 alin. (3) C. proc. civ., se constată că trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: revizuirea să fie îndreptată împotriva unei decizii a instanţei de recurs atunci când aceasta evocă fondul; prin decizia supusă revizuirii, instanţa de recurs să fi dat ceea ce nu s-a cerut (ultra petita), să nu fi dat ceea ce s-a cerut (minus petita) sau să fi dat mai mult decât s-a cerut (plus petita).

Referitor la evocarea fondului, Înalta Curte constată că pentru a fi îndeplinită această condiţie în ceea ce priveşte o decizie dată în recurs, instanţa de recurs, prin soluţia pronunţată, trebuia să fi dat o dezlegare pe fondul raportului juridic litigios dedus judecăţii în cadrul procesual fixat la prima instanţă.

Ca atare, soluţionând recursul, instanţa de recurs, în analiza criticilor susţinute prin motivele de recurs, pe care le găseşte întemeiate în tot sau în parte, procedează la casarea hotărârii recurate şi, în consecinţă, rejudecă procesul dând o soluţie pe fondul oricăreia dintre cererile formulate în faţa instanţei de fond, iar în această rejudecare, fie acordă altceva decât s-a cerut (ultra petita), omite să soluţioneze o cerere sau un capăt de cerere (minus petita), fie acordă mai mult decât s-a solicitat (plus petita).

Este adevărat că art. 509 alin. (2) C. proc. civ. reglementează unele excepţii de la regula potrivit căreia hotărârile ce fac obiectul revizuirii trebuie să vizeze fondul, însă motivul de revizuire invocat în prezenta cauză nu se regăseşte printre situaţiile de excepţie enumerate în textul menţionat.

Prin decizia nr. 5692 din 3 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - SCAF în dosarul nr. x, a cărei revizuire se cere, s-a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta Camera de Comerţ şi Industrie Dolj împotriva sentinţei civile nr. 686 din 15 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Craiova - SCAF.

Înalta Curte constată că ipoteza reglementată de textul de lege anterior menţionat nu este respectată, întrucât prin decizia atacată pe calea revizuirii s-a respins ca nefondat recursul şi, prin urmare, nu s-a evocat fondul, dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nelăsând loc de interpretare asupra faptului că antamarea fondului cauzei, prin hotărârea a cărei revizuire se cere, este o condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire, în cauza de faţă, instanţa de recurs nesoluţionând fondul cererii reclamantei.

Mai mult decât atât, Înalta Curte reţine că nu este îndeplinită condiţia prevăzută la pct. 1 al alin. (1) din art. 509 C. proc. civ. referitoare la minus petita invocată de revizuentă, în sensul că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut.

Ceea ce invocă revizuenta în susţinerea motivului de revizuire analizat, nu este o pronunţare minus petita prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă. Pronunţarea minus petita presupune ca instanţa să nu se fi pronunţat asupra tuturor capetelor acţiunii, indiferent că acestea sunt principale, accesorii, subsidiare sau incidentale, acesta fiind sensul noţiunii minus petita în înţelesul legii procesuale civile. Această condiţie nu este îndeplinită în cauză, nefiind în prezenţa noţiunii juridice de minus petita, revizuenta invocând faptul că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei critici a recurentei-reclamante, ceea ce nu se circumscrie noţiunii de petita sau lucru cerut.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 513 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de Camera de Comerţ şi Industrie Dolj împotriva deciziei nr. 5692 din 3 noiembrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2022.