Appeal annulled for non-payment of stamp duty in dispute over access to Securitate archives

Şedinţa publică din data de 25 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 30 ianuarie 2020, sub nr. x/2019, urmare declinării competenţei de soluţionare a cauzei prin sentinţa civilă nr. 11/9.01.2020 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal care, la rândul său, a fost învestit urmare declinării competenţei teritoriale, prin sentinţa civilă nr. 6498/9.10.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, obligarea pârâtului la emiterea unui răspuns cu privire la cererile de verificare a faptului dacă există în arhivă dosare pe numele A., B., C. şi D.. A solicitat şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 18 din 25 februarie 2020, Curtea de Apel Galaţi a respins cererea de chemare în judecată, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 reclamantul A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată, precum şi obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare, asupra căreia trebuie să se pronunţe cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată.

Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

În raport de criticile efective invocate, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, taxa judiciară de timbru datorată de către recurentul-reclamant pentru soluţionarea recursului fiind în cuantum de 100 RON şi, întrucât taxa nu a fost ataşată la dosar odată cu recursul, Înalta Curte a apreciat că se impune ca recurentul să depună dovada timbrării recursului în cuantumul datorat.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant A. nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru calea de atac exercitată, deşi această obligaţie i-a fost adusă la cunoştinţă prin adresa emisă la 2 iunie 2020 (aflată la dosar recurs) şi comunicată acestuia la data de 9 iunie 2020, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosarul instanţei de recurs.

În şedinţa publică din data de 25 mai 2022, fiind prezent la termenul de judecată, recurentul-reclamant A. a susţinut că el, personal, nu a avut cunoştinţă de obligaţia de a timbra recursul, ci doar avocatul său.

Din actele dosarului, rezultă că recurentul-reclamant a făcut alegere de domiciliu, conform art. 158 alin. (1) C. proc. civ., la sediul avocatului său, astfel că actele de procedură efectuate în cauză au fost comunicate la acest domiciliu, inclusiv adresa de comunicare a obligaţiei de timbrare a recursului.

Cu toate acestea, la data de 4 decembrie 2020, recurentul-reclamant A., în calitate de parte, a formulat o cerere de studiere a dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei. Din cuprinsul acestei cereri, aflată la dosarul de recurs, rezultă că recurentul-reclamant a fotocopiat şi anumite pagini din dosarul de recurs, inclusiv fila x, unde se află ataşată adresa emisă de instanţa de recurs la 2 iunie 2020, prin intermediul căreia i se aducea la cunoştinţă recurentului-reclamant că are obligaţia de a achita taxă de timbru în cuantum de 100 RON.

Astfel, contrar susţinerilor recurentului-reclamant, Înalta Curte constată că acesta a avut cunoştinţă, personal, de obligaţia de a timbra recursul încă din data de 4 decembrie 2020, obligaţie pe care nu şi-a îndeplinit-o nici la primul termen de judecată din 25 mai 2022, deşi a fost prezent la termen.

Totodată, se reţine că recurentul-reclamant nu a formulat cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, nici cerere de acordare facilităţi de la plata taxei judiciare de timbru, astfel cum prevede art. 42 alin. (2) din acelaşi act normativ ori cerere de acordare a ajutorului public judiciar, în condiţiile O.U.G. nr. 51/2008.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Pentru considerentele expuse, constatând că recurentul nu a îndeplinit obligaţia achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluţionarea recursului, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (3) cu referire la art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu şi va anula recursul formulat de reclamantul A., ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 18 din 25 februarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2022.