Admissibility of salary recalculation claims under the preliminary administrative procedure requirement

Şedinţa publică din data de 25 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.a) Prin cererea introductivă adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 29 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, au solicitat:

- obligarea pârâtei să emită decizii de salarizare în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015;

- obligarea pârâtei la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi decizii de salarizare, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut reclamanţii potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

1.b) Prin cererea modificatoare înregistrată la dosarul cauzei la data de 10 mai 2017, reclamanţii au completat cadrul procesual pasiv, solicitând introducerea în cauză a Ministerului Justiţiei, în calitate de pârât şi, totodată, au completat acţiunea cu un nou petit, prin care au solicitat obligarea pârâţilor să emită decizii de salarizare care să privească recalcularea drepturilor salariale, începând cu data de 01 octombrie 2016, conform grilei unice de salarizare aprobate de conducerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi aplicată la nivelul majorităţii curţilor de apel.

1.c) Prin cererea modificatoare înregistrată la dosarul cauzei la data de 18 septembrie 2017, reclamanţii au precizat perioada pentru care solicită calcularea drepturilor salariale conform grilei unice de salarizare aplicată de Ministerul Public, respectiv 01.10.2016 - 30.05.2017.

1.d) Prin cererea modificatoare înregistrată la dosarul cauzei la data de 4 decembrie 2017, reclamanţii au completat cadrul procesual pasiv, solicitând introducerea în cauză a Tribunalului Sibiu, în calitate de pârât.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 1866 din 18 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pe rolul căruia a fost înregistrată la data de 9.11.2018, sub acelaşi număr de dosar.

1.3. Prin sentinţa civilă nr. 7 din 7 ianuarie 2019, Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict.

1.4. Prin decizia nr. 1817 din 3 aprilie 2019, pronunţată în dosarul nr. x, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pe rolul căreia a fost înregistrată la data de 19.06.2019, sub acelaşi număr de dosar.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2416 din 18 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Alba Iulia, Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Sibiu, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 au declarat apel, calificat de instanţa de control judiciar a fi recurs, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M., solicitând admiterea căii de atac şi modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii cererii principale.

În motivele de recurs s-a susţinut că în mod greşit a fost admisă excepţia inadmisibilităţii şi respinsă acţiunea, arătând recurenţii-reclamanţi, contrar celor reţinute de judecătorul fondului, că au contestat deciziile la Colegiul Curţii de Apel Alba Iulia, în termen legal, dovezile în acest sens fiind ataşate la dosarul cauzei.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimatul-pârât Tribunalul Sibiu a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea căii de atac şi menţinerea sentinţei de fond, ca legală şi temeinică, susţinând, în esenţă, că excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost admisă în mod corect de instanţa de fond.

4.2. Intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Arată că recurenţii-reclamanţi nu au făcut dovada că au contestat actele ordonatorului de credite prin care li s-au stabilit în perioada de referinţă drepturile salariale (deciziile nr. 21/03.02.2017 şi nr. 27/RU/09.02.2017), nici Hotărârea nr. 19/17 martie 2017 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Alba Iulia, prin care s-a respins contestaţia administrativă formulată împotriva deciziilor menţionate, astfel că în mod corect instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs şi în raport de dispoziţiile procedurale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a se casa sentinţa atacată şi a se trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că aspectele de nelegalitate sesizate de recurenţii-reclamanţi, vizând greşita soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, se circumscriu motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.

Instanţa de fond a respins acţiunea reclamanţilor, ca inadmisibilă, constatând, în esenţă, că aceştia nu au urmat procedura administrativă prealabilă, prevăzută de dispoziţiile speciale ale art. 7 din Capitolul VIII al Anexei VI din Legea nr. 284/2010 (forma în vigoare la data formulării acţiunii).

Instanţa a avut în vedere că, raportat la prevederile legale menţionate, reclamanţii nu au contestat în cauză, în principal, actele ordonatorului de credite prin care li s-au stabilit în perioada de referinţă drepturile salariale (deciziile nr. 21/03.02.2017 şi nr. 27/RU/09.02.2017), întrucât emiterea deciziilor de salarizare (în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016) putea fi solicitată de aceştia doar cu caracter accesoriu.

A mai reţinut instanţa de fond că reclamanţii nu au contestat nici Hotărârea nr. 19/17.03.2017 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Alba Iulia, care le-a fost comunicată la data de 10.04.2017, situaţie în care, aceştia aveau posibilitatea modificării acţiunii pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de lege în vederea exercitării acţiunii.

Astfel, contrar celor reţinute de instanţa de fond, se constată că, în considerentele deciziei nr. 1817 din 3 aprilie 2019, prin care ÎCCJ-SCAF a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a CAF, s-a reţinut că "reclamanţii au urmat procedura prealabilă prevăzută de textul de lege anterior citat [n.n. dispoziţiile art. 7 alin. (2) Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010], formulând contestaţie împotriva deciziilor nr. 52/C/22.12.2016, nr. 21/03.02.2017 şi nr. 27/RU/09.02.2017, emise de Preşedintele Curţii de Apel Alba Iulia, prin care s-au stabilit drepturile salariale aferente personalului auxiliar şi conex din cadrul acestei instanţe. Contestaţiile administrative au fost respinse prin Hotărârile nr. 17, 19 şi 20 din 17 martie 2017 ale Colegiului de conducere al Curţii de Apel Alba Iulia .

Deşi reclamanţii nu au precizat, în mod expres, că obiectul acţiunii îl reprezintă plângerea formulată împotriva hotărârilor Colegiului de conducere al Curţii de Apel Alba Iulia, această împrejurare rezultă din argumentaţia cererii de chemare în judecată şi a cererilor completatoare, fiind evidentă voinţa reclamanţilor de a înlătura efectele produse asupra drepturilor lor salariale prin emiterea deciziilor Preşedintelul Curţii de Apel Alba Iulia, menţinute prin hotărârile Colegiului de conducere al acestei instanţe."

Se constată, de asemenea, că, prin concluziile scrise formulate pentru termenul din 25 ianuarie 2018, reclamanţii au arătat că au contestat deciziile nr. 21/03.02.2017 şi nr. 52/22.12.2016 şi că aceste solicitări le-au fost respinse prin Hotărârile nr. 17 şi 19/17.03.2017 ale Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Alba Iulia, motiv pentru care, au apreciat că refuzul pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia de a le stabili salariul prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, este nejustificat.

În contextul expus, Înalta Curte constată că în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, fără să ţină cont că, prin regulatorul de competenţă, s-a stabilit atât obiectul acţiunii, cât şi că, anterior sesizării instanţei de judecată, împotriva deciziilor nr. 52/C/22.12.2016, nr. 21/03.02.2017 şi nr. 27/RU/09.02.2017, emise de Preşedintele Curţii de Apel Alba Iulia, reclamanţii au formulat contestaţii administrative, ce au fost respinse prin Hotărârile nr. 17, 19 şi 20 din 17 martie 2017 ale Colegiului de conducere al Curţii de Apel Alba Iulia, înscrisuri ce se regăsesc la dosarul cauzei.

În consecinţă, recurenţilor-reclamanţi li s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în vederea analizării fondului pretenţiilor deduse judecăţii, soluţie de natură a nu priva părţile de un grad de jurisdicţie.

Pentru considerentele expuse, reţinându-se că este admisibil demersul judiciar al reclamanţilor, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanţii C., G., K., A., H., E., I., M., F. şi J. împotriva sentinţei civile nr. 2416 din 18 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa civilă recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2022.