Mootness of administrative appeal following voluntary compliance by public authority

Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 07.11.2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul

Fondul de Garantare a Asiguraţilor solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de despăgubire înregistrată la data de 16.05.2017.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1838 din data de 18 aprilie 2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii, a admis acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi a obligat pârâtul să soluţioneze cererea reclamantului de plată înregistrată sub nr. x/16.05.2017, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În esenţă, recurentul-pârât a susţinut că termenul de 30 de zile pentru soluţionarea cererii de plată, calculat de la depunere, nu este compatibil cu prevederile Legii nr. 213/2015. Astfel, sentinţa recurată este pronunţată cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 2, art. 11 şi art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, care nu prevăd un termen de soluţionare a cererilor de plată, iar nerespectarea ordinii de înregistrare a cererilor depuse de solicitanţi şi soluţionarea cu prioritate a cererii formulate de reclamant este de natură a genera un tratament discriminatoriu faţă de solicitanţii care nu au chemat în judecată Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

4. Apărările formulate de intimat

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat a se lua act de faptul că recursul promovat a rămas fără obiect, având în vedere faptul că ulterior pronunţării hotărârii instanţei de fond, pârâtul a achitat, la data de 7.08.2018, suma de 101.338 RON, sumă stabilită cu titlu de despăgubiri morale şi cheltuieli de judecată prin sentinţa penală a Judecătoriei Braşov nr. 2027/2.11.2017, menţinută de Curtea de Apel Braşov prin decizia nr. 97/21.02.2018.

În şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2021 recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a confirmat susţinerile intimatului-reclamant din cuprinsul întâmpinării, depunând copia ordinului de plată nr. x/6.08.2018 pentru suma de 101.338 RON, iar Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea căii de atac declarate în cauză, invocată din oficiu, Înalta Curte constată caracterul întemeiat al acesteia, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Înalta Curte va avea în vedere şi prevederile art. 29 C. proc. civ., potrivit cărora acţiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecţia judiciară a drepturilor şi intereselor civile legal ocrotite, ceea ce, în materia contenciosului administrativ, presupune dovedirea existenţei actuale a unui drept sau interes legitim încălcat printr-un act administrativ emis de o autoritate publică sau prin refuzul emiterii unui astfel de act.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea pârâtului la soluţionarea cererii de plată formulată de reclamant, la stabilirea interesului procesual în susţinerea recursului se au în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv stabilirea prin hotărâre penală definitivă a despăgubirilor cuvenite reclamantului şi achitarea acestora de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor, potrivit O.P. nr. x/6.08.2018

Înalta Curte reţine, aşadar, că pe parcursul soluţionării cauzei, ulterior înregistrării recursului declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei chiar de către recurent acesta a soluţionat favorabil cererea de plată a reclamantului, achitând sumele cuvenite cu titlu de despăgubiri morale şi cheltuieli de judecată, stabilite prin sentinţa penală a Judecătoriei Braşov nr. 2027/2.11.2017, menţinută de Curtea de Apel Braşov prin decizia nr. 97/21.02.2018.

În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susţinerea recursului, întrucât pârâtul a executat, în mod implicit, obligaţia impusă prin sentinţa instanţei de fond.

Cum interesul de a acţiona al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu şi va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 1838 din data de 18 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti -

Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2021.