CSM Plenary denial of judicial reputation protection upheld against magistrate's appeal; related procedural claims ruled inadmissible or lacking standing

Şedinţa publică din data de 18 mai 2021

Deliberând asupra prezentei contestaţii, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Cadrul procesual

I.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 23 aprilie 2020, sub nr. x/2020, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea A. a formulat - în contradictoriu cu intimaţii Inspecţia Judiciară, Consiliul Superior al Magistraturii a României şi B. - contestaţie împotriva Hotărârii nr. 44 din 5 martie 2020 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, la care a alăturat şi o cerere de chemare în judecată a altei persoane care ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul, respectiv a Agenţiei Naţionale de Integritate, în baza art. 68 din C. proc. civ., solicitând:

- constatarea nulităţii Hotărârii nr. 44 din 5 martie 2020 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii;

- constatarea nulităţii Raportului nr. x/14.10.2019, Raportului nr. x/10.10.2019 şi Raportului nr. x/16.09.2019, emise de Inspecţia Judiciară şi care au fundamentat hotărârea Plenului CSM contestată;

-apărarea independenţei sistemului judiciar şi a reputaţiei magistratului A. în raport cu acuzaţiile de "apartenenţă la Forumuri dubioase populate de personaje sinistre/săvârşire a unor infracţiunii/execuţii/mascarade judiciare" ce i-au fost aduse în cadrul publicaţiilor menţionate în rapoartele Inspecţiei Judiciare invocate.

În motivarea contestaţiei, contestatoarea a formulat mai întâi precizări ale cadrului procesual şi o trecere în revistă detaliată a dosarului având ca obiect acţiunea sa disciplinară.

În ceea ce priveşte Hotărârea nr. 44 din data de 05 martie 2020 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a arătat că prin aceasta i s-a respins în mod neîntemeiat cererea de apărare a reputaţiei şi a fost întocmită cu încălcarea gravă a prevederilor legale.

Astfel, contestatoarea a combătut cele susţinute în articolele de presă online considerate denigratoare, susţinând că Forumul Judecătorilor nu este o organizaţie alcătuită din magistraţi "siniştri si dubioşi", iar a accepta că în sistemul judiciar există astfel de magistraţi, fără ca garantul independentei justiţiei să exercite remediile pentru corectarea situaţiei de fapt reprezintă per se o atingere a independenţei sistemului judiciar.

Contestatoarea a mai precizat că nu s-a comis nicio nelegalitate in dosarul nr. x/2012 (privindu-l pe numitul C.) şi a prezentat o serie de detalii privind măsura de indisponibilizare dispusă în respectivul dosar.

Inocularea impresiei că justiţia este la cheremul infractorilor, care pot demonta cu sprijinul Inspecţiei Judiciare o hotărâre judecătorească lezează statul de drept prin acreditarea aspectului că securitatea juridică a hotărârilor rămase definitive şi principiul autorităţii de lucru judecat nu sunt valori protejate în România.

A invocat contestatoarea "caracterul pur emoţional şi lipsit de substanţă juridică al argumentelor Plenului CSM, care tind strict la decredibilizarea contestatoarei si a Forumului Judecătorilor".

I.2. Apărările intimaţilor

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, arătând că nu există niciun motiv de nelegalitate a hotărârii contestate, actul administrativ fiind emis în limita competenţelor prevăzute de art. 30 din Legea nr. 303/2004. De asemenea, a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a Agenţiei Naţionale de Integritate, apreciind că nu este admisibilă în principiu cererea formulată.

A formulat întâmpinare şi intimata Inspecţia Judiciară, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii faţă de solicitarea de anulare a rapoartelor Inspecţiei Judiciare nr. 19-4326/14.10.2019, 19-4082/10.10.2019, 19-3899/16.09.2019, motivat de faptul că acestea reprezintă doar acte premergătoare hotărârii Plenului CSM, actul ce se contestă în instanţă potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, fiind hotărârea Plenului. A invocat şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive raportat la capătul principal de cerere - anularea Hotărârii nr. 44 din 5 martie 2020 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Intimata B. a formulat, la rândul său, întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia, motivat de faptul că, în esenţă, litigiul dedus soluţionării se referă la judecarea unei căi de atac formulată în cadrul unei proceduri speciale ce ţine de calitatea de magistrat a persoanei vizate de hotărârea contestată.

La data de 19 noiembrie 2020, a depus întâmpinare şi Agenţia Naţională de Integritate, solicitând respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenţie forţată, întrucât atragerea într-un asemenea litigiu a unei alte persoane nu este admisibilă atât timp cât terţul nu poate justifica acelaşi interes ca şi reclamantul magistrat.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Contestatoarea A. a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ actul administrativ reprezentat de Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 44 din 05 martie 2018, conform art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, solicitând pronunţarea şi asupra legalităţii rapoartelor ce au stat la baza emiterii acesteia şi, în final, pe fondul cererii de apărare a reputaţiei contestatoarei şi a sistemului judiciar în ansamblul său, soluţionate prin hotărârea contestată. A solicitat şi intervenţia forţată în cauză a Agenţiei Naţionale de Integritate, considerând că aceasta ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi contestatoarea.

Verificându-şi competenţa în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte a constatat că este competentă, conform art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 rep. coroborat cu art. 28 raportat la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, să soluţioneze, atât cererea principală, cât şi cererile accesorii şi incidentale formulate de contestatoare.

Analizând cu prioritate - în temeiul art. 69 alin. (3) raportat la art. 64 din C. proc. civ. - admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie forţată formulate de contestatoare pentru atragerea în proces a Agenţiei Naţionale de Integritate, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită în cauză situaţia premisă impusă de dispoziţiile art. 68 din Cod, întrucât Agenţia nu ar putea pretinde, pe calea unei cereri separate, anularea hotărârii Plenului C.S.M. şi apărarea reputaţiei sale sau a contestatoarei.

În consecinţă, această cerere incidentală formulată de contestatoarea A., de introducere în cauză ca intervenientă forţată a Agenţiei Naţionale de Integritate, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Examinând, de asemenea, cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de intimatele Inspecţia Judiciară şi B., Înalta Curte reaminteşte prevederile art. 36 din C. proc. civ., potrivit cărora legitimarea procesuală pasivă presupune identitatea care trebuie să existe între persoana pârâtului chemat în judecată şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii.

Raportat la obiectul prezentei contestaţii - anularea Hotărârii nr. 44/05.03.2020 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii - Inspecţia Judiciară, care este o structură cu personalitate juridică distinctă de Consiliu, în conformitate cu art. 65 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 317/2004, nu justifică o astfel de calitate procesuală, faptul că este emitenta rapoartelor nr. x/14.10.2019, y/10.10.2019 şi nr. 19-3899/16.09.2019 nefiind de natură să conducă la o altă concluzie, întrucât acestea nu constituie acte administrative, ci operaţiuni administrative prealabile, a căror legalitate nu este examinată de-sine-stătător în cadrul contestaţiei, ci exclusiv în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, invocarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Inspecţiei Judiciare este fondată.

Cât priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a B., aceasta este - de asemenea - fondată, simpla invocare de către contestatoare a calităţii inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare de membru al acestei asociaţii neconducând la existenţa unui raport juridic între contestatoare şi persoana juridică chemată ca intimată în prezentul proces, care are ca obiect judecarea unei căi de atac formulate în cadrul procedurii speciale reglementate de Legea nr. 317/2004.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a intimatelor Inspecţia Judiciară şi B., respingând cererea formulată de contestatoare în contradictoriu cu acestea ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.

În continuare, analizând cauza sub toate aspectele, prin prisma motivelor invocate de contestatoare şi a apărărilor formulate prin întâmpinare de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, pe baza dovezilor administrate şi a prevederilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Constituţia României conferă Consiliului Superior al Magistraturii, prin art. 133 atribuţia fundamentală de a apăra corpul magistraţilor împotriva actelor de natură să aducă atingere independenţei, imparţialităţii sau reputaţiei profesionale a acestora.

Potrivit art. 30 alin. (1) teza finală din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, "Sesizările privind apărarea independenţei autorităţii judecătoreşti în ansamblul său se soluţionează la cerere sau din oficiu de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii".

Procedura de efectuare a verificărilor pentru soluţionarea sesizărilor cu privire la independenţa şi imparţialitatea judecătorilor şi procurorilor şi a cererilor privind apărarea reputaţiei profesionale şi a independenţei acestora este prevăzută de art. 53 şi art. 54 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1027/2012.

Prin Hotărârea nr. 44 din 05 martie 2020 a Plenului CSM, s-a respins cererea de apărare a reputaţiei sale profesionale şi a independenţei sistemului judiciar în ansamblul său, formulată de contestatoarea A. în raport cu afirmaţiile făcute la adresa sa prin articolul publicat online pe pagina de Internet http://www.x.ro/12-motive-pentru-care-iohannis-a-respins-o-pe-girbovan/(cerere înregistrată la CSM în 10.09.2019 şi la Direcţia de inspecţie pentru judecători sub nr. x din 13.09.2019).

Prin Raportul nr. x/14.10.2019, Inspecţia Judiciară a apreciat că folosirea în cuprinsul articolului de presă a expresiilor "forumuri dubioase" şi "personaje sinistre" constituie doar exagerări specifice limbajului jurnalistic, acceptate într-o mai mare măsură ziariştilor, în lumina protecţiei art. 10 alin. (2) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cu atât mai mult atunci când privesc chestiuni de interes public. Aceste afirmaţii nu sunt, prin ele însele, de natură a induce ideea unei funcţionări generale, anormale sau incorecte a sistemului judiciar şi nici de natură a leza reputaţia profesională a judecătorului petent, încadrându-se în limitele acceptabile ale polemicii jurnalistice.

În temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Contestatoarea A. a formulat obiecţii la raport, iar prin răspunsul la obiecţii, Inspecţia Judiciară a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, în timp ce, referitor la celelalte chestiuni, ce vizau modul de instrumentare şi de soluţionare a unor dosare ori punerea în executare a unor hotărâri judecătoreşti, şi-a menţinut punctul de vedere exprimat în conţinutul raportului că aceste aspecte exced obiectului lucrării analizate.

Prin cererea înaintată de CSM la Inspecţia Judiciară în temeiul art. 30 din Legea nr. 317/2004, cu adresa nr. x/23.09.2019, contestatoarea A. a solicitat apărarea reputaţiei sale profesionale/independenţei sistemului judiciar, urmare a publicării, în data de 21.08.2019, pe site-ul www.x.ro, a articolelor "D." şi "E.".

Prin raportul Inspecţiei Judiciare nr. 19-4082/10.10.2019 s-a conchis că cele două articole publicate se înscriu în preocuparea legitimă a presei de a contribui activ la dezbaterea asupra funcţionării justiţiei şi nu conţin elemente de natură a aduce atingere reputaţiei profesionale a judecătorului A. ori independenţei sistemului judiciar.

Inspecţia Judiciară a răspuns ulterior obiecţiilor la raport, formulate de contestatoare în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea ni. 317/2004, în sensul că acestea sunt neîntemeiate.

Print-o a treia cerere, înaintată la 08.08.2018 Consiliului Superior al Magistraturii contestatoarea a solicitat, pe de o parte, să i se aprobe cererea de apărare a reputaţiei profesionale, in raport cu afirmaţiile din articolul https://www.x.ro/culise/vorbe-de-fumoar/vorbe-de-fumoar-8-08-20l9-cinci-ani-de-la-o-uriasa-mascarada-judiciara-autoarea-se-plimba-prin-tari-straine-un-an-de-la-o-moarte-suspecta, afirmând că i se aduce atingere prestigiului profesional recunoscut la nivel internaţional, iar pe de altă parte, să se apere independenţa sistemului judiciar, căruia i se aduce atingere prin acreditarea falsei percepţii că în România există instituţia judecătorului executant/pion.

În urma verificărilor efectuate, în conformitate cu dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 317/2004 şi cu dispoziţiile art. 96-99 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie, prin Raportul nr. x/16.09.2019, Inspecţia Judiciară a apreciat că articolul de presă se circumscrie, rezonabil, unei activităţi jurnalistice de informare a publicului, desfăşurată în limite normale, fără a se putea identifica elemente de natură a aduce atingere reputaţiei profesionale a judecătorului în discuţie sau independenţei justiţiei în ansamblul său.

Prin Hotărârea nr. 44/2020, Plenul CSM a reţinut că Raportul nr. x/14.10.2019, Raportul nr. x/10.10.2019 şi Raportul nr. x/16.09.2019, întocmite de Inspecţia Judiciară la solicitarea Consiliului, în urma verificărilor efectuate potrivit legii, opinează în sensul respingerii cererilor de apărare a reputaţiei profesionale formulate de judecătorul A..

La rândul lor, după analiza în concret a cauzei, membrii Plenului au apreciat că se impune şi respingerea cererii de apărare a independenţei sistemului judiciar în ansamblul său.

S-a reţinut, astfel, că - potrivit art. 2 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată - "Orice persoană, organizaţie, autoritate sau instituţie este datoare să respecte independenţa judecătorilor".

S-a făcut trimitere şi la Recomandarea CM/Rec(20l0)12 a Comitetului de Miniştri către statele membre cu privire la judecători, dar şi la art. 10 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care prevede, în esenţă, că orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare, drept care cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere, în timp ce la alin. (2) al normei convenţionale se stipulează că exercitarea acestor libertăţi, ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi, poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora.

Cu referire la rolul presei în cadrul dezbaterilor judiciare, s-a arătat că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta are îndatorirea de a informa opinia publică asupra tuturor problemelor de interes general, iar printre acestea se află şi cele care privesc modul de funcţionare a justiţiei, instituţie esenţială într-o societate democratică.

Locul central pe care îl ocupă presa se datorează responsabilităţii sale de a informa şi de a veghea la respectarea regulilor democraţiei. Desigur, aceste îndatoriri ale presei trebuie exercitate cu bună-credinţă, jurnalistul având obligaţia de a informa în mod corect şi obiectiv opinia publică asupra temelor majore, de interes general.

Rezoluţia 1003 (1993) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la etica jurnalistică, prin art. 1 stabileşte că, suplimentar la drepturile şi obligaţiile juridice stabilite de către normele juridice respective, presa mai are o responsabilitate etică faţă de cetăţeni şi societate, care trebuie accentuată la momentul actual, când informarea şi comunicarea joacă un rol major în formarea atitudinii personale a cetăţenilor şi dezvoltarea societăţii şi a vieţii democratice.

De aceea, s-a arătat că principiul de bază al eticii jurnalismului este diferenţierea dintre ştiri şi opinii, astfel încât acestea să nu fie confundate, arătându-se că ştirile sunt informaţii, în timp ce opiniile exprimă gânduri, idei, convingeri sau judecăţi de valoare ale mijloacelor de informare în masă, editorilor sau ziariştilor (art. 3) şi că difuzarea ştirilor trebuie să fie bazată pe adevăr, asigurată prin mijloace adecvate de verificare şi demonstrare şi pe imparţialitate în prezentare, descriere şi narare (art. 4).

În art. (5) al Rezoluţiei se arată că "exprimarea opiniilor poate consta în reflecţii sau comentarii asupra unor idei generale sau în observaţii privind informaţii având legătură cu evenimente concrete. Deşi opiniile sunt inevitabil subiective şi, prin urmare, nu pot şi nu trebuie să fie supuse criteriului adevărului, ele trebuie totuşi exprimate într-o manieră onestă şi etică".

În considerarea rolului mass-media în formarea atitudinii personale a cetăţenilor şi dezvoltarea societăţii şi a vieţii democratice. Codul deontologic al ziaristului impune jurnalistului obligaţia de a da publicităţii numai informaţii de a căror veridicitate este sigur, respectiv după ce în prealabil le-a verificat, atrăgându-i-se atenţia că nu arc dreptul să prezinte opiniile sale drept fapte şi că ştirea de presă trebuie să fie exactă, obiectivă şi să nu conţină păreri personale.

Toate aceste principii capătă şi mai multă importanţă atunci când vin în contact cu activitatea de înfăptuire a justiţiei, fiind consacrat faptul că presa are sarcina de a comunica informaţii şi idei legate de cauzele aflate pe rolul instanţelor (Cauza Sunday Times contra Marea Britanie), deoarece administrarea justiţiei serveşte colectivităţii în ansamblul ci şi necesită cooperarea unui public bine informat.

Plenul CSM a conchis, după ce a trecut prin propriul filtru cele trei cereri ale contestatoarei, articolele de presă indicate şi Rapoartele nr. x/14.10.2019, nr. y/10.10.2019 şi nr. 19-3899/16.09.2019 ale Inspecţiei Judiciare, că nu rezultă niciun act de imixtiune în funcţionarea sistemului judiciar în ansamblul său şi nu se poate reţine o atingere adusă reputaţiei judecătorului contestator.

Analizând hotărârea Plenului CSM prin prisma sumarelor susţineri care vizează în concret prezentul litigiu, Înalta Curte constată că, deşi formal invocă nelegalitatea hotărârii contestate, contestatoarea A. dezvoltă, în cuprinsul contestaţiei, critici şi nemulţumiri referitoare la proceduri disciplinare care au vizat-o, ceea ce excede cadrului procesual al contestaţiei prevăzute de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Or, trebuie reamintit, în acest context, că - sub pretextul contestării hotărârii date cu privire la cererea de apărare a reputaţiei profesionale ori a independenţei sistemului judiciar - nici contestatoarea nici o altă persoană sau instanţă nu poate repune în discuţie fondul unui litigiu definitiv judecat.

În speţă, din cuprinsul actului administrativ contestat reiese că intimatul a procedat la analizarea în concret a cazului, iar nu doar formal, că toate probele pertinente propuse de contestatoare au fost avute în vedere de Plen, fiind expuse în hotărâre argumentele care susţin respingerea cererii şi înlăturarea afirmaţiilor contestatoarei, chiar dacă acestea îl nemulţumesc pe magistratul în cauză.

Hotărârea contestată este, în opinia Înaltei Curţi, întemeiată şi la adăpost de criticile aduse de către contestatoare, Plenul CSM exercitându-şi competenţa şi dreptul de apreciere asupra cererii de apărare a reputaţiei fără exces de putere şi ajungând în mod temeinic şi legal la concluzia că, în speţă, nu se poate reţine că a fost afectată reputaţia profesională a magistratului şi, cu atât mai puţin, independenţa sistemului judiciar în ansamblul său, faţă de modul în care informaţiile au fost prezentate în presa online.

Totodată, nu poate fi reţinut vreun aspect de nelegalitate sau de netemeinicie a rapoartelor Inspecţiei Judiciare care au stat la baza emiterii hotărârii contestate, Înalta Curte constatând că acestea au fost întocmite, conform art. 53 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1027/2012, la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii, cuprind toate menţiunile prevăzute de art. 54 alin. (1) şi sunt avizate de persoanele prevăzute la alin. (3) al aceluiaşi articol, fiind comunicate în termenul legal contestatoarei pentru formularea de obiecţii, la care ulterior s-a şi răspuns motivat.

Înalta Curte arată că sistemul de justiţie este o instituţie esenţială într-o societate democratică, iar presa este unul din mijloacele prin care opinia publică poate verifica dacă magistraţii îşi exercită responsabilităţile în conformitate cu scopul încredinţat, fiind necesară protejarea magistraţilor împotriva unor atacuri neîntemeiate şi având în vedere că aceştia au obligaţia de rezervă, neputând ieşi public cu puncte de vedere proprii în orice condiţii.

Referindu-se la restrângerea libertăţii de exprimare în scopul garantării autorităţii şi imparţialităţii puterii judecătoreşti, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea pronunţată în Cauza Bradford vs. Danemarca, a decis că "interesul de a proteja reputaţia şi a asigura autoritatea magistraţilor este superior aceluia de a permite o discuţie liberă asupra imparţialităţii acestora".

De asemenea, în Cauza Pager şi Oberschlick vs. Austria, a statuat că "activitatea justiţiei nu poate fi discutată fără să se aibă în vedere anumite limite pentru a nu submina autoritatea acesteia, comandament deosebit de important într-un stat de drept".

În această ordine de idei, Înalta Curte a arătat constant în jurisprudenţa sa că reputaţia profesională este o consecinţă a integrităţii de care trebuie să dea dovadă fiecare judecător sau procuror în exercitarea profesiei sale, fiind în strânsă legătură cu principiile independenţei, imparţialităţii şi integrităţii, care guvernează această activitate profesională.

Reputaţia profesională semnifică, practic, părerea publică referitoare la modul în care judecătorul sau procurorul îşi exercită profesia, noţiunea fiind una distinctă de aceea de reputaţie a persoanei fizice în sensul dreptului comun.

Din aceste motive, apărarea reputaţiei de către Consiliul Superior al Magistraturii se impune a fi dispusă atunci când o împrejurare sau acţiune bine determinată a avut drept urmare formarea în mod nejustificat a unei păreri publice nefavorabile cu privire la activitatea profesională a judecătorului sau procurorului, fiind deci de natură să aducă atingere reputaţiei profesionale a magistratului în cauză.

Or, din probele administrate în cauză, Înalta Curte constată că nu pot fi decelate astfel de împrejurări sau acţiuni determinate, tonul virulent, aluziile, epitetele şi metaforele folosite în articolele de presă online nevizând-o direct pe contestatoare sau fiind specifice mai degrabă stilului pamfletar, nejustificându-se susţinerile contestatoarei - judecător suspendat disciplinar din funcţie - referitoare la atingerea adusă reputaţiei sale ("decredibilizarea" sa) sau la încurajarea nerespectării autorităţii de lucru judecat al hotărârilor judecătoreşti definitive.

În ceea ce priveşte pretinsa decredibilizare a Forumului Judecătorilor de către intimatul CSM prin respingerea cererilor de apărare a independenţei sistemului judiciar, Înalta Curte reţine că respectiva entitate reprezintă o asociaţie profesională al cărui grad de reprezentativitate pentru întregul corp al magistraţilor nu este probat şi a cărui imagine şi activitate în niciun caz nu pot să se identifice cu sistemul judiciar în ansamblul său, iar analiza intimatului C.S.M. cu privire la pretinsele atingeri aduse independenţei acestui sistem este una minuţioasă şi pertinentă, conducând la concluzia netemeiniciei afirmaţiilor contestatoarei.

Faţă de împrejurările de fapt şi de drept expuse, în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, coroborat cu art. 1 şi art. 18 alin. (1), (2) din Legea nr. 554/2004, art. 15 alin. (1)-(3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.S.M şi art. 53, 54 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge contestaţia ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de intervenţie forţată a Agenţiei Naţionale de Integritate, formulată de contestatoarea A..

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatelor B. şi Inspecţia Judiciară şi respinge contestaţia formulată în contradictoriu cu acestea ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 44 din 5 martie 2020 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2021.