Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 295/2021 AI generated

Guarantee Fund’s appeal moot after issuing decision; dismissal for lack of interest upheld.

Case Number Decizia nr. 295/2021
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice upheld the lower court’s decision by dismissing the Guarantee Fund’s appeal as lacking interest, leaving the Court of Appeal’s judgment in force. The Court of Appeal had ordered the Fund to issue a decision on the insured’s claim for material and moral compensation and to pay 50 RON in costs. On appeal, the Fund challenged that order, arguing that the 30-day deadline for processing claims was incompatible with Law No. 213/2015 and that prioritizing the claimant’s case created discriminatory treatment. However, after the appeal was filed, the Fund issued Decision No. 19808/10.04.2019 resolving the claim, thereby fulfilling the obligation imposed by the lower court. Applying Articles 32(1)(d), 33, and 248 of the Civil Procedure Code, the High Court held that the appeal no longer had a legitimate, current, and actual interest since the Fund had already complied with the judgment, rendering the appeal moot and dismissing it for lack of interest.

Legislator headnote

AI generated

art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, art. 248 C. proc. civ, art. 33 C. proc. civ, art. 29 C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Guarantee Fund’s appeal moot after issuing decision; dismissal for lack of interest upheld: În esenţă, recurentul-pârât a susţinut că termenul de 30 de zile pentru soluţionarea cererii de plată, calculat de la depunere, nu este compatibil cu prevederile Legii nr. 213/2015. Astfel, sentinţa recurată este pronunţată cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 2, art. 11 şi art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, care nu prevăd un termen de soluţionare a cererilor de plată, iar nerespectarea ordinii de înregistrare a cererilor depuse de solicitanţi şi soluţionarea cu prioritate a cererii formulate de reclamanţi este de natură a genera un tratament discriminatoriu faţă de solicitanţii care nu au chemat în judecată Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Keywords

AI generated
insurance guarantee fund civil judgment insurance compensation obligation to pay current interest financial arbitration

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 07.08.2017, reclamantul A., prin reprezentant legal B., a solicitat obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor la emiterea actului administrativ - decizie privind acordarea indemnizaţiei de asigurare (despăgubiri materiale şi moralei, aferente cererii de despăgubire înregistrată sub nr. x/30.06.2017.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 763 din data de 22 februarie 2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârât ca neîntemeiată, a admis acţiunea formulată de reclamantul A., prin B., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a obligat pârâtul la emiterea deciziei de soluţionare a cererii reclamantului de acordare a indemnizaţiei de asigurare (despăgubiri materiale şi morale), dar şi la plata către reclamant a sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În esenţă, recurentul-pârât a susţinut că termenul de 30 de zile pentru soluţionarea cererii de plată, calculat de la depunere, nu este compatibil cu prevederile Legii nr. 213/2015. Astfel, sentinţa recurată este pronunţată cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 2, art. 11 şi art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, care nu prevăd un termen de soluţionare a cererilor de plată, iar nerespectarea ordinii de înregistrare a cererilor depuse de solicitanţi şi soluţionarea cu prioritate a cererii formulate de reclamanţi este de natură a genera un tratament discriminatoriu faţă de solicitanţii care nu au chemat în judecată Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Intimatul-reclamant A., prin B., nu a depus întâmpinare şi nu a formulat apărări în cauză.

În şedinţa publică din data de 22 octombrie 2020 recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a depus la dosar copia deciziei nr. 19808/10.04.2019, prin care a soluţionat cererea de plată nr. x/30.06.2017 formulată de reclamant, solicitând respingerea acţiunii reclamantului ca fiind rămasă fără obiect.

Faţă de înscrisul depus, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea căii de atac declarate în cauză, invocată din oficiu, Înalta Curte constată caracterul întemeiat al acesteia, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Înalta Curte va avea în vedere şi prevederile art. 29 C. proc. civ., potrivit cărora acţiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecţia judiciară a drepturilor şi intereselor civile legal ocrotite, ceea ce, în materia contenciosului administrativ, presupune dovedirea existenţei actuale a unui drept sau interes legitim încălcat printr-un act administrativ emis de o autoritate publică sau prin refuzul emiterii unui astfel de act.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea pârâtului la soluţionarea cererii de plată formulată de reclamant, la stabilirea interesului procesual în susţinerea recursului se au în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actul administrativ emis în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că, pe parcursul soluţionării cauzei, ulterior înregistrării recursului declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei chiar de către recurent acesta a emis decizia nr. 19808/10.04.2018 prin care a soluţionat cererea de plată nr. x/30.06.2017 formulată de reclamant.

În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susţinerea recursului, întrucât obligaţia impusă prin sentinţa de fond, a fost îndeplinită de către recurentul-pârât ulterior promovării căii de atac, prin emiterea efectivă a deciziei de soluţionare a cererii de plată.

Cum interesul de a acţiona al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu şi va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 763 din data de 22 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2021.