Discrimination charge based on criminal record overturned where entry denied per mandatory security service clearance

Şedinţa publică din data de 24 mai 2022

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Muzeul Naţional Cotroceni, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat anularea integrală a Hotărârii nr. 62/07.02.2018 pronunţată de Colegiul director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Prin încheierea de şedinţă din data de 20.11.2018 s-a dispus, în temeiul art. 78 din C. proc. civ. şi art. 161 din Legea nr. 554/2004, citarea în cauză a domnului A., în calitate de pârât.

2. Sentinţa pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1357 din 9 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată reclamantul Muzeul Naţional Cotroceni, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A., ca neîntemeiată.

A obligat reclamantul Muzeul Naţional Cotroceni la plata către pârâtul A. a sumei de 714 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul Muzeul Naţional Cotroceni, pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

II. Analiza cererii de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Recurenta a arătat că, referitor la cadrul procesual prin introducerea, forţată din oficiu, în cauză a pârâtului A., după ce, în avans, acesta formulase cerere de intervenţie accesorie în sprijinul CNCD s-a făcut cu ignorarea parţială a dispoziţiilor art. 78 si a art. 22 C. proc. civ.

Astfel, deşi din probatoriul încuviinţat spre administrare -constând în înscrisuri depuse de ambele părţi, la care s-au adăugat şi cele transmise incomplet de CNCD a rezultat că instituţii diferite, cu personalitate juridică distinctă, susţin şi dovedesc că pârâtul A. nu a fost discriminat, în absenţa unei întâmpinări, ca şi a unui reprezentant sau apărător al CNCD pe tot parcursul procesului, instanţa a considerat oportună în traducerea a petentului în cauză ca parte procesuală pasivă, la care nu ne-am opus, însă, omiţând înscrisurile emise de Administraţia Prezidenţială, prin departamentele Probleme Cetăţeneşti şi Managementul Resurselor, şi de către SPP, nu a permis efectele principiului disponibilităţii (conform art. 9 C. proc. civ.).decât parţial, evitând aplicarea prevederilor art.,22 alin,(2).şi alin. (3) prin introducerea în proces a acestor instituţii, ale căror suţineri ar fi lămurit aspecte mai puţin comune petiţiilor cu care CNCD este sesizat şi ar fi dat procesului turnura cuvenită.

Mai mult, apreciază că erau întrunite toate condiţiile pentru ca instanţa de fond să stăruiască pentru aflarea adevărului chiar şi la deliberare, prevenind orice eroare de interpretare, in spiritul art. 78 alin. (4) C. proc. civ.. după concluziile noastre orale şi scrise, în care, cu menţiunea că litigiul este unul insolit prin natura sa, a fost indicat complet cadrul legal şi faptic în care s-a desfăşurat comunicarea cu pârâtul A. tocmai prin introducerea în cauză sau eventuale lămuriri în scris care ar fi putut fi solicitate Administraţiei Prezidenţiale şi SPP.

Prin introducerea în cauză a unul alt pârât. în persoana petentului, şi ignorarea absenţei întâmpinării, o oricărei note de şedinţă şi a faptului că pârâtul CNCD a refuzat să îşi exercite drepturile procedurale, instanţa de fond nu a permis contradictorialitatea cu partea împotriva căreia am îndreptat contestaţia, aşa cum acest principiu este reglementat de prevederile art. 14 C. proc. civ.

Lărgirea cadrului procesual prin atribuirea calităţii de pârât petentului A. şi abţinerea instanţei de la a aplica acelaşi raţionament raportat şi la Administraţia Prezidenţiala şi Serviciul de Protecţie şi Pază a fost de natură a ne crea un dezavantaj în apărare, cu atât mai mult cu cât esenţa contestaţiei noastre avea a se judeca între CNCD ca emitent al sancţiunii, şi subscrisul sancţionat, nicidecum între petent -care nu a reuşit să demostreze obiectiv că sanţiunea aplicată nouă este legală şi temeinică, nefiind emisă de acesta- şi noi, ca parte sancţionată.

În plus, prin absenţa CNCD. nu s-a mai putut face aplicabilitate principiului audiatur et altera pars, întrucât domnul A., fiind pus de instanţă în ipostaza de a face apărarea unei instituţii care a efectuat constatări şi ne-a sancţionat contravenţional, nu a lămurit şi nu ar fi putut lămuri motivarea CNCD şi raţionamentul care au stat la baza emiterii hotărârii de sancţionare a MNC şi care au constituit motive ale contestaţiei noastre.

Referitor la incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a arătat că neluând în considerare cadrul legal şi regimul aplicabile Complexului Palat Cotroceni, în care funcţionează nu doar recurenta, instanţa a ajuns în mod eronat să aprecieze că s-a probat existenţa unui comportament al MNC care a dus la discriminarea pârâtului "indiferent pe ce criteriu" (cf. pag. 7 din hotărâre-), şi să considere că domnul A. a fost îndreptăţit să utilizeze remediile prevăzute de lege pentru înlăturarea vătămării produse, înlăturând total susţinerile cu atât mai mult cu cât nu a fost unica persoană căreia nu i s-a permis accesul.

Cât priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. raportat la o încadrare a dispoziţiilor art. 78 şi art. 22 C. proc. civ. în raport de introducerea forţată în cauză a pârâtului A., Înalta Curte atrage atenţia asupra faptului că în faţa instanţei de fond recurenta a fost de acord cu acest lucru, fapt relevat în "punct de vedere faţă de necesitatea introducerii în cauză în calitate de pârât a d-lui A.".

Faţă de cele expuse la pct. I apreciază cererea de chemare în judecată ca fiind admisibilă, considerând necesară introducerea în proces ca pârât a autorului sesizării CNCD a d-lui A. .

Astfel, pct. 5 al art. 488 C. proc. civ. nu poate fi admis ca motiv de recurs.

În ceea ce priveşte motivul de recurs fundamentat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte apreciază că acesta este fondat.

Astfel, în analiza Hotărârii nr. 62/7.02.2018 a CNCD instanţa de fond a apreciat că măsura interdicţiei de acces nu a fost legitimă neexistând norme legale în acest sens neprimind justificarea obiectivă oferită de reclamant în sensul avizului negativ de la SPP.

Mai mult a apreciat că situaţia comparabilă expusă de către CNCD, respectiv vizitarea Palatului Cotroceni de către alte persoane condamnate penal, prezintă relevanţă în prezenta cauză, atât timp cât se invocă un criteriu interzis de O.G. nr. 137/2000 şi se impută că un astfel de criteriu a stat la baza acţiunilor reclamantului.

Prin Hotărârea CNCD nr. 62/2018 s-a apreciat că fapta analizată reprezintă discriminare conform art. 2 alin. (1), art. 10 lit. d) art. 14 şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000, şi s-a aplicat reclamantului o amendă de 1000 RON.

În motivarea în fapt a hotărârii (paragrafele 20,21 şi 28) se insistă asupra antecedentelor penale şi mai puţin asupra poziţiei SPP.

Apare de necrezut în motivarea Hotărârii CNCD, aspect îmbrăţişat necritic de către instanţa de fond, aprecieri întru nimic argumentate sau justificate precum spre exemplu aceea că fostul prim-ministru al României, B., condamnat penal, a fost invitat la conferinţe chiar de către Ministerul Afacerilor Externe, şi nu în calitate de simplu participant, ci pentru a face prezentări. Totodată Palatul Cotroceni, Instituţia Preşedintelui României, este vizitat des de personalităţi politice condamnate penal.

Este în opinia instanţei de recurs nepermis o atare argumentare pe de o parte nedovedită prin înscrisuri sau alte mijloace de probă, iar pe de alta punând laolaltă situaţii necomparabile.

Referitor la fostul prim-ministru fără a se intra în amănunte, trebuie amintit că invitaţia - corespondentă cu a pârâtului din prezenta, nu s-a făcut dovada a fi fost în locaţii aflate în baza SPP, şi oricum, paza MAE se realizează de către Jandarmerie nu de către SPP.

Mai grav apare afirmaţia, la fel prin nimic dovedită a vizitării dese a Palatului Cotroceni (deci nu a Muzeului din incintă) de către personalităţi politice condamnate penal.

Lipsa identificării acestor "personalităţi" pentru a nu vorbi de regularitatea accesului lor, trebuia să fie semnalată de judecătorul fondului care nu doar că nu a făcut aceasta, deşi avea această obligaţie, dar o şi reiterează în justificarea soluţiei.

În fond precum jurisprudenţa a relevat în litigii de gen hotărârile CNCD nu apar a fi motivate obiectiv şi corect.

De esenţă, dată fiind locaţia reclamantei era faptul că accesul în această instituţie este condiţionat de un aviz al SPP.

Adresele emanând de la această instituţie reprezintă motivul real al neadmiterea pârâtului A. în instituţie.

Or, acest fapt este tratat superficial şi neclar în hotărârea CNCD, iar analiza judecătorului fondului o apreciază ca nefiind o justificare "obiectivă şi rezonabilă", deşi au fost semnalate dispoziţiile Legii nr. 191/1998 privind organizarea şi funcţionarea SPP.

Or, prevederile acestui act normativ referitor la condiţiile restrictive speciale şi necesitatea/obligativitatea avizului SPP nu sunt amintite nici în hotărârea CNCD nici în sentinţa analizată.

Mai simplu, câtă vreme intrarea în Ansamblul Cotroceni este supravegheată de SPP chiar în lipsa adresei negative a recurentului nu ar fi fost posibil accesul pârâtului, interdicţia reală nevenind de la această instituţie.

Celelalte chestiuni analizate respectiv a existenţei unei condamnări sau nu, nu au relevanţă, refuzul, aparţinând SPP, nefăcând obiectul prezentei.

Situaţia de altfel este similară cu ce a avizelor ORNISS, jurisprudenţa confirmând că refuzul acordării acestora nu trebuie motivat.

În concluzie, în mod greşit instanţa de fond a apreciat ca temeinică şi legală hotărârea CNCD.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum în raport de analiza de mai sus apare incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., va casa sentinţa, admite acţiunea şi anula Hotărârea CNCD.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Muzeul Naţional Cotroceni împotriva sentinţei civile nr. 1357 din 9 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Admite acţiunea formulată de reclamant.

Anulează Hotărârea nr. 62/07.02.2018 pronunţată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 mai 2022.