Public servant's challenge to pensions office reorganization order assigned to tribunal as special-rule first instance.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved the negative conflict of jurisdiction in favor of the Bucharest Tribunal, Second Administrative and Fiscal Litigation Section, which is the court that will hear the case. The dispute arose from a public servant's challenge to an order of the National House of Public Pensions that approved a new organizational structure and abolished his public function as head of the legal service; the first-instance tribunal had declined jurisdiction in favor of the Court of Appeal, which in turn declined it back, citing the special jurisdictional rule of Article 536 of Administrative Code (O.U.G. no. 57/2019). Decisively, the Court held that because the claim derived from the public employment relationship, the special procedural rule under Article 536 of the Administrative Code displaces the general competence rule of Article 10(1) of Law no. 554/2004 under the principle *specialia generalibus derogant*; hence, the issuer's central-authority rank is irrelevant for material jurisdiction, and the tribunal, not the court of appeal, has first-instance competence.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019, articolul 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Art. 133 pct. 2 C. proc. civ; Public servant's challenge to pensions office reorganization order assigned to tribunal as special-rule first instance: The dispute arose from a public servant's challenge to an order of the National House of Public Pensions that approved a new organizational structure and abolished his public function as head of the legal service; the first-instance tribunal had declined jurisdiction in favor of the Court of Appeal, which in turn declined it back, citing the special jurisdictional rule of Article 536 of Administrative Code (O.U.G. no. 57/2019). Decisively, the Court held that because the claim derived from the public employment relationship, the special procedural rule under Article 536 of the Administrative Code displaces the general competence rule of Article 10(1) of Law no. 554/2004 under the principle *specialia generalibus derogant*; hence, the issuer's central-authority rank is irrelevant for material jurisdiction, and the tribunal, not the court of appeal, has first-instance competence.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the negative conflict of competence being established and for the High Court to rule on it.
Used to determine which court is competent in the conflict.
Main ground for assigning jurisdiction to the tribunal, as the case concerns the service relationship of a public servant.
Full text
Şedinţa publică din data de 24 mai 2022
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Casa Naţională de Pensii Publice şi Preşedintele Casei Naţionale de Pensii Publice, solicitând ca în contradictoriu cu aceştia să se dispună anularea Ordinului nr. 268/18.05.2021 emis de Casa Naţionala de Pensii Publice, prin care s-au modificat structura organizatorică şi statul de funcţii ale Casei de Pensii ale Municipiului Bucureşti şi a fost desfiinţată funcţia publică de Şef Serviciu juridic, ocupată de reclamant.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 6226/21.01.2021, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a dispus declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
În motivare, s-a arătat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi, în aceste condiţii, având în vedere rangul de autoritate publică centrală a emitentului actului contestat, domiciliul reclamantului, precum şi prevederile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, s-a apreciat că este competentă în soluţionarea cauzei Curtea de apel, iar nu tribunalul.
Prin sentinţa civilă nr. 384 din 22 februarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX -a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia II -a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a pronunţa acestă hotărâre, Curtea de Apel a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile speciale derogatorii ale art. 536 din Codul administrativ, potrivit cărora:
"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.(...)"
Totodată, a reţinut că în cauză nu prezintă relevanţă faptul că emitentul actului contestat este o autoritate publică centrală - Casa Naţională de Pensii Publice - în stabilirea competenţei materiale a instanţei prezentând relevanţă obiectul şi cauza juridică a litigiului, reclamantul funcţionar public contestând restructurarea postului pe care îl ocupa, de Şef serviciu juridic, ceea ce a condus la modificarea raporturilor sale de serviciu.
Pe cale de consecinţă, Curtea de Apel a constatat că prezentul litigiu are ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public cu Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, astfel că de imediată aplicare sunt prevederile Codului administrativ, care potrivit principiului specialia generalibus derogant înlătură de la aplicare dispoziţiile cu caracter general ale Legii nr. 554/2004.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
În speţă, reclamantul A. a învestit Tribunalul Bucureşti cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect anularea Ordinului nr. 268/18.05.2021 emis de Preşedintele Casei Naţionale de Pensii Publice, prin care a aprobată pentru Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti structura organizatorică şi statul de funcţii.
Înalta Curte reţine că solicitările reclamantului derivă din calitatea acestuia de funcţionar public, situaţie în care devin aplicabile dispoziţiile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, conform cărora "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".
De asemenea, Înalta Curte are în vedere că normele de competenţă cuprinse la articolul 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 au caracter general, devenind aplicabile doar când nu există norme speciale. Or, în prezenta cauză, dispoziţiile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, sunt norme de competenţă specială faţă de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind incidente în cazul în care litigiul priveşte raportul de serviciu al funcţionarului public, independent de rangul autorităţii emitente a actului contestat.
Prin urmare, nu are relevanţă calitatea de autoritate publică centrală a pârâtului emitent al unuia din actele contestate în prezenta cauză, cât timp criteriul de competenţă materială din Codul administrativ are prioritate, faţă de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care obiectul litigiului priveşte raportul de serviciu al funcţionarului public, reclamantul invocând un drept ce decurge din calitatea sa de funcţionar public.
Având în vedere că obiectul litigiului intră în sfera raportului de serviciu al unui funcţionar public, competenţa materială în primă instanţă aparţine tribunalului, iar nu curţii de apel, conform dispoziţiilor art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.
Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Casa Naţională de Pensii Publice şi Preşedintele Casei Naţionale de Pensii Publice, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 mai 2022.