Appeal against jurisdictional declination on passport issuance ruled inadmissible.

Şedinţa publică din data de 13 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 03.06.2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Generală de Paşapoarte, A., B., Ministerul Afacerilor Interne - Instituţia Prefectului Minicipiului Bucureşti -Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea Paşapoartelor Simple Bucureşti, C., D., E., F., G. şi Ministerul Afacerilor Interne -Direcţia Secretariat General, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună ca pârâţii să fie obligaţi să îi elibereze de urgenţă, în cel mai scurt timp posibil, un nou paşaport electronic. A mai solicitat obligarea pârâţilor la plata în solidar a cheltuielilor materiale pricinuite de judecarea cererii de chemare în judecată.

2. Hotărârea recurată

Prin sentinţa civilă nr. 820 din 20 noiembrie 2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei promovate de reclamantul A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 765 din 03 martie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii cererii ca neîntemeiată şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C..

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Afacerilor Interne, H., Direcţia Generala de Paşapoarte, B., D., E., G..

A respins cererea în contradictoriu cu aceste persoane ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea Paşapoartelor Simple Bucureşti şi a obligat pârâta să-i elibereze reclamantului paşaportul simplu electronic.

A respins în rest cererea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei nr. 820 din 20 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamantul soluţionat prin Decizia nr. 56 din data de 13 ianuarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins recursul, ca inadmisibil.

S-a admis excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată prin întâmpinări. S-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a recursului formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 765 din 03 martie 2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Ulterior, la data de 9 martie 2020, recurentul reclamant a formulat o nouă cerere de recurs împotriva sentinţei nr. 820 din 20 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, înregistrată la Curtea de apel Bucureşti sub număr de dosar x/2020

A solicitat recurentul casarea hotărârii atacate pe care a criticat-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 2258 din data de 23.11.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal in dosarul nr. x/2020 s-a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu.

S-a declinat competenţa materială de soluţionare a recursului promovat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 820/20.11.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

S-a disjuns cauza având ca obiect recursurile promovate de recurentul-reclamant A. şi de recurentul-pârât MAI - Instituţia Prefectului Mun. Bucureşti - Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea Paşapoartelor Simple Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 765/03.03.2020 şi s-a dispus formarea unui nou dosar, cu termen de judecată la data de 1.02.2021, ora 9:00.

4. Apărările formulate în cauză

În faţa Curţii de Apel Bucureşti intimaţii - pârâţi Direcţia Generală Paşapoarte, D., E., B. şi G. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului formulat de recurentul-reclamant împotriva sentinţei civile nr. 820/20.11.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

5. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează ca, în condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., să analizeze cu prioritate îndeplinirea condiţiilor de exercitare a prezentei căi extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, printre care şi excepţia autorităţii de lucru judecat.

Pentru motivele în continuare arătate, instanţa urmează să admită excepţia inadmisibilităţii recursului;

Reaminteşte Curtea că, potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent.

În materia excepţiei de necompetenţă, legiuitorul a eliminat calea de atac a recursului care putea fi exercitată împotriva hotărârii prin care instanţa se declară necompetentă, modificarea intervenind prin dispoziţiile Legii nr. 202/2010, fiind menţinută şi în actuala reglementare, ca măsură privind accelerarea soluţionării proceselor.

Fiind învestită cu critici privind neconstituţionalitatea textului de lege, Curtea Constituţională, prin numeroase decizii (Decizia nr. 331 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 11 iulie 2014) a constatat că intenţia legiuitorului prin adoptarea prevederilor de lege a fost aceea de a asigura celeritatea judecării cauzelor, prin împiedicarea tergiversării lor ca urmare a exercitării abuzive a căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti de declinare a competenţei, raţiunea eliminării căii de atac a recursului împotriva hotărârii de declinare a competenţei fiind aceea de a permite ajungerea cauzei într-un timp cât mai scurt în faţa instanţei competente să soluţioneze litigiul dedus judecăţii.

Curtea a mai reţinut că procedura instituită prin art. 132 alin. (3) din C. proc. civ. nu priveşte judecarea pe fond a cauzei, ci se referă la soluţionarea unui incident procedural, de stabilire a instanţei competente să judece litigiul, singurul motiv pe care instanţa îl poate reţine în hotărârea de declinare fiind propria necompetenţă materială sau teritorială.

De asemenea, Înalta Curte reţine că prevederile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, acestea dând expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă.

Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluţiona litigiul aplicând dispoziţiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al legalităţii, care constituie o cerinţă obiectivă într-un stat de drept şi o garanţie a desfăşurării în condiţii optime a mecanismului de înfăptuire a justiţiei.

Aşadar, reţine Înalta Curte că sentinţa nr. 820 din 20 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, este pronunţată în condiţiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., fără cale de atac, urmând a aplica sancţiunea inadmisibilităţii recursului.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În temeiul acestor considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la dispoziţiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ. va respinge recursul formulat de reclamant, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 820 din 20 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2021.