Territorial jurisdiction for labor contraventions: place of offense is uncontracted work site, not employer head office

Şedinţa publică din data de 20 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistriţa la data de 02 iunie 2021 sub numărul x/2021, petenta A. S.R.L. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie nr. x încheiat de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Bistriţa-Năsăud la data de 06.05.2021, ca nelegal şi netemeinic, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Judecătoriei Bistriţa-Năsăud, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 1697/2021 din 06 octombrie 2021, Judecătoria Bistriţa, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi

Pentru a dispune astfel, a reţinut Judecătoria Bistriţa că sunt incidente cauzei dispoziţiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor conform cărora "Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia", textul normativ consacrând un caz de competenţă teritorială exclusivă conform art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Se arată de către această instanţă că societatea petentă ar fi fost sancţionată pentru primirea la muncă la punctul de lucru al societăţii din satul Sângeorzu Nou, a trei persoane, fără a încheia cu acestea contracte individuale de muncă.

Se arată, de asemenea, că încheierea contractului individual de muncă constituie o obligaţie legală ce aparţine persoanei juridice care are calitatea de angajator, astfel încât aceasta se face la sediul său, punctul său de lucru neavând personalitate juridică. În consecinţă, locul în care obligaţia legală trebuia să fie îndeplinită, sau mai precis omisiunea îndeplinirii unei obligaţii prevăzute de lege, determină şi locul săvârşirii faptei contravenţionale care o reglementează.

Cum societatea petentă are sediul în mun. Iaşi, conchide Judecătoria Bistriţa că locul săvârşirii contravenţiei se află în circumscripţia Judecătoriei Iaşi.

2.2. Hotărârea Judecătoriei Iaşi, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 2149 din 07 martie 2022, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa.

Instanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

În motivarea acestei soluţii, Judecătoria Iaşi a reţinut că petenta a fost sancţionată în temeiul art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii pentru fapta de a primi la muncă persoane fizice fără a li se fi întocmit contracte individuale de muncă, persoane care au fost depistate de către inspectorii de muncă ca desfăşurând activitatea de zidar, în serviciul petentei, la punctul de lucru al acesteia din loc. Sângiorzu Nou, com. Lechinţa, judeţul Bistriţa-Năsăud.

Faptul că petenta are sediul principal în Iaşi nu atrage competenţa acestei judecătorii întrucât lcoul săvârşirii contravenţiei este punctul de lucru al petentei.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte constată că a fost investită cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, rezultă că petenta a învestit instanţa cu o plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie prin care s-a reţinut săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, ca urmare a constatării că, la punctul de lucru al petentei situat în loc. Sângeorzu Nou, com. Lechinţa, judeţul Bistriţa-Năsăud, au fost identificate persoane prestând activitatea de zidar fără a avea încheiat cu angajatorul contract individual de muncă.

În stabilirea instanţei competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispoziţiile legale ce vizează "locul săvârşirii contravenţiei", reglementat de art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, ceea ce presupune a statua asupra conţinutului contravenţiei cu consecinţa identificării locului săvârşirii acesteia.

Contravenţia contestată, şi în raport de care se discută competenţa teritorială, este cea prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii şi constă în primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) din acelaşi cod.

Potrivit art. 260 alin. (1) lit. e) şi alin. (3) din Codul muncii:

"Art. 260. (1) Următoarele fapte constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii, infracţiuni:

e) primirea la muncă a uneia sau a mai multor persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de 20.000 RON pentru fiecare persoană astfel identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 200.000 RON;

(3) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) li se aplică dispoziţiile legislaţiei în vigoare."

În virtutea normei de trimitere de la art. 260 alin. (3) din Codul muncii, sunt aplicabile dispoziţiile art. 32 alin. (1) şi (2) din O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora:

"Art. 32. (1) Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

Astfel, pentru determinarea instanţei competente, prezintă relevanţă stabilirea locului săvârşirii contravenţiei.

Prin urmare, contravenţia are ca element material primirea la muncă, folosirea muncii, fără existenţa unui astfel de contract. Cum folosirea muncii fără forme legale (în absenţa contractului de muncă ale cărui elemente sunt prevăzute în art. 16 din Codul muncii) constă în acţiunea imputată angajatorului, care foloseşte munca neangajată în condiţiile legii, locul săvârşirii contravenţiei este locul unde au fost depistate persoanele prestând munca în afara condiţiilor impuse de lege.

Reţinând contrariul ar însemna că toate contravenţiile s-ar putea săvârşi doar la sediul angajatorului, lucru exclus având în vedere obiectul contravenţiei în litigiu, situaţie care nu se poate devoala decât prin surprinderea acelor persoane ca prestând munca fără forme legale indiferent unde este locul de prestare.

În mod evident locul săvârşirii contravenţiei este "locul" în care s-a consumat efectiv contravenţia reţinută. Împrejurarea că persoanele depistate nu aveau încheiat contract de muncă cu societatea, nu poate fi interpretată în sensul că un astfel de contract se încheie numai la sediul angajatorului, în condiţiile în care prevederile Codului Muncii nu stipulează expres o astfel de obligaţie.

Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere şi împrejurarea că dispoziţiile art. 161 alin. (1) din Codul muncii defineşte locul de muncă ca reprezentând "locul în care salariatul îşi desfăşoară activitatea, situat în perimetrul asigurat de angajator, persoană fizică sau juridică, la sediul principal sau la sucursale, reprezentanţe, agenţii sau puncte de lucru care aparţin acestuia", iar alin. (2) dispune "Copia contractului individual de muncă se păstrează la locul de muncă definit conform alin. (1) pe suport hârtie sau pe suport electronic, de către persoana desemnată de angajator în acest scop, cu respectarea prevederilor privind confidenţialitatea datelor cu caracter personal."

În condiţiile în care contravenţia reţinută prin procesul-verbal de contravenţie atacat a constat în primirea la muncă a unor persoane fizice fără a li se fi întocmit contracte individuale de muncă, iar locul de muncă a fost definit ca fiind locul în care salariatul îşi desfăşoară activitatea, rezultă fără tăgadă că locul săvârşirii contravenţiei este la punctul de lucru al societăţii din loc. Sângiorzu Nou, com. Lechinţa, judeţul Bistriţa-Năsăud.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta S.C. A. S.R.L. şi pe intimatul I.T.M. Bistriţa Năsăud, în favoarea Judecătoriei Bistriţa, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 mai 2022.