Timeliness of appeal in administrative litigation against insurance guarantee fund decisions

Şedinţa publică din data de 13 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 26.03.2018, reclamantele A. şi B. prin A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, au formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 13441/05.03.2018 şi a Deciziei nr. 13442/05.03.2018 emise de pârât, solicitând să se dispună anularea Deciziei nr. 13441/05.03.2018 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor; anularea Deciziei nr. 13442/05.03.2018 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor; obligarea paratului la deschiderea a noi dosare de dauna cu data de 14.08.2015 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea recurată

Prin sentinţa nr. 4266 din 23 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. şi B. prin A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta A. în nume propriu şi în reprezentarea reclamantei B..

În contextul prezentării situaţiei de fapt, s-a solicitat de către recurentele - reclamante admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare in judecată, apreciind că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, care nu prevede vreun termen de decădere.

4. Apărările formulate în recurs

Prin întâmpinare, intimatul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a invocat, in principal excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea motivelor in cazurile de casare, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea soluţiei instanţei de fond.

5. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii recursului, Înalta Curte constată că recuentele - reclamante nu au exercitat în termen calea de atac, pentru considerentele în continuare arătate.

Conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", acesta urmând a fi calculat, în raport de dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pe zile libere aşa cum prevăd dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de dispoziţiile mai sus redate, sentinţa nr. 4266 din 23 octombrie 2018 împotriva căreia s-a formulat prezentul recurs fiind comunicată la data de 24.12.2018, conform dovezilor aflate la dosarul de fond, in timp ce calea de atac a fost declarată la data de 16 ianuarie 2019, conform e-mailului aflat la dosarul de recurs, ulterior împlinirii termenului la data de 10.01.2019.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

Înalta Curte aminteşte că sancţiunea decăderii poate fi evitată în condiţiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedeşte că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal şi că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 din C. proc. civ., însă constată că recurentul-reclamant nu a formulat o cerere de repunere în termenul de recurs.

De asemenea, reţine instanţa de control judiciar că termenele pentru exerciţiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil şi efectiv, ci stimularea activităţii procesuale a părţilor prin sancţiunea instituită pentru nerespectarea lor.

Totodată, termenele pentru exercitarea căilor de atac au caracter imperativ şi sunt sancţionate cu decăderea şi cum recurenta - reclamantă a declarat recurs după împlinirea termenului prevăzut de lege, astfel cum s-a reţinut anterior, sancţiunea decăderii nu poate fi evitată, astfel încât Înalta Curte va face aplicarea prevederilor exprese ale art. 489 alin. (1), respectiv art. 185 alin. (1) teza finală din C. proc. civ. şi va respinge recursul ca tardiv formulat.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 489 alin. (1) şi art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. în nume propriu şi în reprezentarea reclamantei B. împotriva sentinţei nr. 4266 din 23 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2021.