Taxpayer’s appeal rejected: precautionary measures upheld, six-month lapse exception inapplicable due to criminal referral.

Şedinţa publică din data de 13 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2017 din 22.12.2017 şi declinată în favoarea Curţii de Apel Bucureşti prin sentinţa nr. 2992/08.05.2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în reprezentarea Direcţiei Regionale Antifraudă Fiscală-Direcţia Regională Antifraudă Fiscală Suceava ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la emiterea decizie de ridicare a măsurilor asigurătorii instituite prin decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. A-F SV-2305-2016 din 02.03.2016.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 3808 din 26 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în reprezentarea Direcţiei Regionale Antifraudă Fiscală-Direcţia Regională Antifraudă Fiscală Suceava, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că hotărârea a fost dată cu încălcarea si aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv ale art. 213 alin. (7) din Legea 207/2015 privind Codul de procedura fiscală.

S-a arătat că prin decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. A-F SV-2305-2016 din 02.03.2016 emisa de Direcţia Regională Antifraudă Fiscală Suceava în temeiul art. 213 din Legea 207/2015 privind Codul de procedura fiscală au fost estimate faţă de subscrisa A. S.R.L. obligaţii fiscale de plată în cuantum de 69.110.260 RON, din care TVA 41.027.332 RON si impozit pe profit 28.082.928 RON. Obligaţiile de plată au fost estimate cu ocazia verificărilor preliminare.

ANAF nu a efectuat un control de fond la A. S.R.L. şi nu a emis un titlu de creanţă, iar de la data de emiterii deciziei de instituire a masurilor asigurătorii şi până la depunerea acţiunii (22.12.2017) au trecut mal mult de 12 luni, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 213 alin. (7) din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, care prevăd că măsurile asiguratorii încetează de drept în termen de 6 luni, astfel că se impune obligarea paratei sa emită o decizie de ridicare a acestora.

Instanţa de fond a reţinut incidenţa în cauza a dispoziţiilor art. 213 alin. (8) din Legea 207/2015 privind Codul de procedura fiscală, în forma acestui text de lege de la momentul pronunţării hotărârii, însă soluţia legală o reprezintă aplicarea formei textului de lege de la data de 02.09.2016, momentul la care s-au împlinit 6 luni de la emiterea deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. A-F SV-2305-2016 din 02.03.2016.

Obligaţia paratei trebuie apreciata de instanţa în raport cu data încetării de drept a masurilor asigurătorii - 6 luni de la emiterea deciziei - data de 02.09.2016, când pârâta trebuia să emită o decizie de ridicare a măsurilor asigurătorii, în temeiul art. 213 alin. (7) din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Excepţia instituita de legiuitor prin art. 213 alin. (8) din Legea 207/2015, invocată de pârâtă si însuşită de instanţa de fond în considerentele hotărârii, a intrat în vigoare la data de 31.08.2017, când măsurile asigurătorii erau încetate de drept, potrivit art. 213 alin. (7) din Legea 207/2015.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în reprezentarea Direcţiei Regionale Antifraudă Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală Suceava a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În esenţă, s-a arătat că dispoziţiile alin. (8) al art. 213 din Codul de procedură fiscală în forma anterioară prevedeau aceeaşi excepţie cu privire la situaţia sesizării organelor de urmărire penală, măsurile asiguratorii încetând de drept doar la data adoptării măsurilor asiguratorii de către organele penale.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin Decizia nr. A-F-SV-2305-2016/02.03.2016 emisă de Direcţia Generală Antifraudă Fiscală Suceava s-au instituit măsuri asigurătorii faţă de contribuabilul A. S.R.L. având în vedere estimarea, în urma unor verificări preliminare, a unor obligaţii fiscale în cuantum total de 69.110.260 RON.

Măsurile asigurătorii au fost luate în temeiul art. 213 din Lega nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Prin cererea nr. x/07.11.2012 reclamanta a solicitat pârâtei să emită o decizie de ridicare a măsurilor asigurătorii ca urmare a împlinirii termenului de 6 luni prevăzut de art. 213 alin. (7) din Codul de procedură fiscală, interval în care organul fiscal nu a emis titlul de creanţă, considerând că a intervenit încetarea de drept a măsurilor asigurătorii.

Prin adresa nr. x/12.12.2017 pârâta a comunicat reclamantei refuzul de a emite decizia de ridicare a măsurilor asigurătorii invocând faptul că măsurile se află sub incidenţa dispoziţiilor art. 213 alin. (8) din Codul de procedură fiscală.

Prin recursul întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta - reclamantă a arătat că instanţa de fond a reţinut în cauză incidenţa dispoziţiilor art. 213 alin. (8) din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în forma acestui text de lege de la momentul pronunţării sentinţei, adoptând astfel o hotărâre nelegală, deşi trebuia avută în vedere forma de la momentul expirării termenului de 6 luni prevăzut de art. 213 alin. (7) din Codul de procedură fiscală, care se împlinea la data de 02.09.2016.

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor 213 alin. (8) din Legea nr. 2017/2015 privind Codul de procedură fiscală (forma publicată în Mof I nr. 547/2015)

(8)Prin excepţie de la prevederile alin. (7), în situaţia în care au fost instituite măsuri asigurătorii şi au fost sesizate organele de urmărire penală potrivit legii, măsurile asigurătorii încetează de drept la data la care au fost luate măsuri asigurătorii potrivit Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., cu modificările şi completările ulterioare.

Dispoziţiile art. 213 alin. (8) din Legea nr. 207/2015, în forma modificată prin Ordonanţa 30/2017 prevăd că: (8) Prin excepţie de la prevederile alin. (7), în situaţia în care au fost instituite măsuri asigurătorii şi au fost sesizate organele de urmărire penală potrivit legii, măsurile asigurătorii subzistă până la data soluţionării cauzei de către organele de urmărire penală sau de instanţa de judecată. După comunicarea soluţiei date de către organele de urmărire penală sau hotărârii judecătoreşti, în cazul în care măsurile asigurătorii instituite de către organul fiscal competent nu se transformă în măsuri executorii potrivit legii, acestea se ridică de către organul care le-a dispus.

Contrar susţinerilor recurentei - reclamante din recurs, Inalta Curte constată că prima instanţă a analizat contestaţia acesteia prin prisma dispoziţiilor art. 213 alin. (8) din Legea nr. 207/2015 "în forma în vigoare la data la care se pretinde de reclamantă că ar fi încetat de drept măsurile asigurătorii", redând forma textului în cuprinsul considerentelor.

Ceea ce a reţinut prima instanţă, opinie împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, este că şi în forma în vigoare la momentul sesizării instanţei, precum şi în forma în vigoare la momentul expirării termenului de 6 luni, dispoziţiile alin. (8) al art. 213 din Codul de procedură fiscală instituie o excepţie de la încetarea de drept a măsurii asiguratorii reglementată de alin. (7) al aceluiaşi articol, în ipoteza în care au fost sesizate organele de urmărire penală.

Dispoziţiile invocate de către recurenta - reclamantă au fost interpretate şi prin art. 55 din Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala nr. 2.546/2016 adoptat anterior modificării dispuse prin O.G. nr. 30/30.08.2017 în sensul că:

"In situaţia în care sunt sesizate organele de urmărire penală, organul de control procedează astfel:

b) în situaţia în care au fost sesizate organele de urmărire penală, potrivit legii, şi nu au fost luate măsuri asigurătorii potrivit Legii nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare, măsurile asigurătorii dispuse de organul de control subzistă până la finalizarea procesului penal. La finalizarea procesului penal, organul fiscal competent procedează conform celor dispuse de hotărârea instanţei penale. În cazul în care finalizarea procesului penal se realizează prin ordonanţă de clasare cu menţinerea prejudiciului, organul de control face demersurile necesare în vederea emiterii titlului de creanţă sau a prelungirii termenului de valabilitate a măsurilor asigurătorii până la un an".

Cum în speţa dedusă judecăţii organele fiscale au sesizat prin adresa nr. x/22.08.2016 emisă de Direcţia Generală Antifraudă Fiscală, organul penal, respectiv Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, se reţine că măsurile asigurătorii nu au încetat la împlinirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 213 alin. (7) din Codul de procedură fiscală, astfel că decizia contestată este dată cu corecta aplicare a normelor de drept material, neaflându-ne în ipoteza unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantei.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. societate în insolvenţă prin administrator B. şi prin lichidator judiciar C. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 3808 din 26 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2021.