Recalculation of management cost eligibility cap for reduced EU-funded project value under financing contract adjustment clause

Şedinţa publică din data de 13 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 6 noiembrie 2017, reclamanta A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman din Cadrul Ministerul Educaţiei Naţionale, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenta din 29.09.2016, din Proiectul ID 140741, cu titlul "Cu mic, cu mare, din nou la scoală", prin care autoritatea pârâtă a individualizat cheltuieli neeligibile si a stabilit o creanţa în sarcina reclamantei în suma de 79.891,56 RON, şi anularea Deciziei nr. x/22.12.2016, de respingere a contestaţiei înregistrate cu nr. x/22.11.2016, împotriva procesului-verbal.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 3499 din 05 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-au respins excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii.

S-a admis acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane-Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, având ca obiect "anulare act administrativ".

S-a anulat Decizia nr. x/22.12.2016 şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor înregistrat sub nr. x/10.10.2016.

A fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 3400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâta Direcţia Organismului Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării invocând următoarele motive de nelegalitate:

- instanţa de fond nu a reţinut şi nici nu a înlăturat susţinerile părţilor şi nu a explicat de o manieră convingătoare raţionamentul juridic pe care 1-a adoptat (caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.), astfel că hotărârea pronunţată nu este motivată în măsură să permită realizarea controlului judiciar impunându-se, în aceste condiţii, trimiterea cauzei spre rejudecare;

- instanţa a încălcat dispoziţiile C. proc. civ., dreptul pârâtului la un proces echitabil, precum şi principiile dreptului procesual civil, în condiţiile în care nu există nicio garanţie că argumentele proprii au fost examinate, neregăsindu-se în motivare;

- în cadrul soluţionării excepţiei tardivităţii, deşi în raport de data publicării pe site-ul instituţiei (30.01.2017), cererea de chemare în judecată depusă la 6.11.2017 este formulată cu nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, prima instanţă, fără niciun temei legal, doar pe baza unor raţionamente străine cauzei, a reţinut că recurenta pârâtă "nu a făcut dovada comunicării deciziei de soluţionare a contestaţiei", deşi această dovadă s-a constituit anexă a întâmpinării formulate la fond;

- cum în cauză nu s-au indicat "motive temeinice" pentru depăşirea termenului de 6 luni, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004;

- pe fondul acţiunii, s-a arătat că instanţa a omis să observe că nerespectarea dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din contractul de finanţare, ca lege a părţilor, art. 8.11 din Instrucţiunea nr. 103/18.03.2015, a Ghidului solicitantului - Condiţii Generale 2013 Secţiunea 3.2 şi a Ghidului solicitantului - Condiţii specifice, Cererea de propuneri de proiecte grant nr. 162, atrage neeligibilitatea sumelor care au depăşit procentul de 10%, sume care în considerarea prevederilor Deciziei ÎCCJ nr. 1216/2015 şi a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, au constituit un avantaj obţinut printr-o faptă care are caracter de neregularitate faţă de contractul de finanţare fiind supuse restituirii;

- stabilind aplicarea unui procent de 12 %, instanţa de fond desconsideră prevederile contractului de finanţare, prevederi care guvernează raportul juridic dintre reclamanta intimată şi recurenta pârâtă, prevederile art. 3 alin. (4) cât si ale art. 3 alin. (5) din contractul de finanţare care fac referire la un procent de maxim 10% raportat la valoarea totală eligibilă prevăzută, adică suma contractată conform contractului de finanţare (6.858.605.00 RON - 1.578.941,30 euro la data contractării);

- cu privire la cheltuielile de judecată, s-a arătat că pe durata contractului echipa de implementare are în compunere şi un jurist, care trebuie să asigure serviciile juridice. Cum reclamanta nu a făcut dovada acordului primit în ceea ce priveşte externalizarea serviciilor juridice, instanţa trebuie să constate că nu se justifică plata unor cheltuieli de judecată în speţă. Totodată, au fost invocate şi concluziile deciziei nr. 46 din 20 ianuarie 2016 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Civilă prin care s-a stabilit că indemizaţia de delegare a consilierului juridice şi contravaloarea salariului încasat nu reprezintă cheltuieli de judecată, ci cheltuieli salariale.

Pentru toate aceste motive s-a solicitat instanţei să reţină incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., coroborate cu art. 6 paragraf 1 CEDO, să admită recursul, să caseze hotărârea recurată şi să trimită cauza spre rejudecare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii s-a arătat că în mod corect prima instanţă a reţinut că nu s-a făcut dovada comunicării actului administrativ.

Sub aspectul interpretării art. 3 din contractul de finanţare, s-a arătat că în condiţiile în care valoarea executată a contractului este sub pragul de 1.500.000 de euro, devin aplicabile dispoziţiile art. 5 alin. (3) care dau dreptul la încadrarea cheltuielilor de management într-un procent de decontare de 12 %.

5. Răspunsul la întâmpinare.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta - pârâtă a arătat că în ipoteza în care instanţa de recurs ar aprecia că nu s-a realizat comunicarea, termenul de formulare a contestaţiei administrative ar curge de la data de la data expirării termenului de soluţionare al plângerii prealabile, potrivit art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamanta a solicitat instanţei anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenta din 29.09.2016, din Proiectul ID 140741, cu titlul "Cu mic, cu mare, din nou la scoală", prin care autoritatea pârâtă a individualizat cheltuieli neeligibile si a stabilit o creanţa în suma de 79.891,56 RON, precum şi anularea Deciziei nr. x/22.12.2016, de respingere a contestaţiei formulate împotriva Procesului-verbal.

A reţinut autoritatea pârâtă cu referire la dispoziţiile art. 3 alin. (4) din contractul de finanţare, ca lege a părţilor, art. 8.11 din Instrucţiunea nr. 103/18.03.2015, Ghidul solicitantului - Condiţii Generale 2013 Secţiunea 3.2 şi Ghidului solicitantul - Condiţii specifice, Cererea de propuneri de proiecte grant nr. 162, că decontarea costurilor cu salariile personalului (intern sau extern) implicat în managementul proiectului se va face în limita unui procent de 10% din cheltuielile eligibile ale proiectului, astfel că nerespectarea normelor menţionate, atrage neeligibilitatea sumelor cu care s-a depăşit procentul de 10%, respectiv suma de 81.522 RON.

Prin Decizia nr. x/22.12.2016 a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia administrativă a reclamantei împotriva susmenţionatului proces-verbal de constatare.

Recurenta - pârâtă a invocat, drept temei de casare, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., susţinând că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază ori cuprinde motive contradictorii.

Din perspectiva acestor critici, reţine Înalta Curte că cerinţa motivării adecvate a unei hotărâri judecătoreşti nu trebuie confundată cu obligaţia de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părţi în vederea susţinerii temeiurilor de fapt şi de drept pe care se întemeiază solicitările părţilor litigante, fiind suficient ca aceste argumente să fie tratate grupat, în analiza aspectelor relevante care fundamentează poziţia procesuală a părţilor.

O hotărâre motivată corespunzător, astfel încât să fie posibilă exercitarea controlului judiciar asupra sa şi să ofere toate garanţiile unui proces echitabil, cu respectarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi ale art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, nu poate fi atinsă de un viciu de nelegalitate rezultat din lipsa unui răspuns la fiecare argument cuprins în cererile părţilor, cât timp raţionamentul logico-juridic s-a format cu luarea în considerare a acestor argumente, chiar şi în condiţiile în care nu s-a referit expres la fiecare dintre ele.

În privinţa lipsei motivelor pe care se întemeiază sentinţa recurată, este evident că o astfel de critică are un caracter neîntemeiat, hotărârea primei instanţe fiind amplu motivată, răspunzând chestiunilor de fapt şi de drept care au fost supuse judecăţii în faţa sa.

Totodată, criticile recurentei sub aspectul existenţei unor motive contradictorii sunt pur formale, nefiind arătate, în concret, aspectele contradictorii existente în considerentele hotărârii atacate.

Prin urmare, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al recursului, în privinţa criticilor întemeiate pe motivul de casare reglementat de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., în fapt, în cadrul acestui motiv fiind formulate aprecieri de fond asupra considerentelor hotărârii cu privire greşita aplicare către prima instanţă a prevederilor art. 11 din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 3 din Contractul de finanţare nr. x/10.04.2014, pe care instanţa de recurs la va analiza în cadrul cazului de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 din C. proc. civ.

Astfel, o primă critică din recurs o reprezintă modalitatea în care s-a soluţionat prin hotărârea curţii de apel excepţia tardivităţii acţiunii formulate împotriva Deciziei nr. x/22.12.2016, de respingere a contestaţiei împotriva procesului-verbal.

In esenţă, recurenta - pârâtă susţine că decizia a fost comunicată prin poştă, şi, întrucât reclamanta nu s-a prezentat pentru ridicarea plicului, acesta a fost restituit pârâtei la data de 24.01.2017, ulterior procedându-se conform prevederilor art. 47 din Codul de procedură fiscală la publicarea pe site-ul instituţiei la data de 30.01.2017. În raport de această dată, cererea de chemare în judecată formulată de data de 6.11.2017 este depusă cu depăşirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Sub acest aspect, însă, reţine Inalta Curte că în cadrul analizei legalităţii actului administrativ, instanţa de contencios administrativ poate dispune verificări cu privire la modalitatea de comunicare a deciziei şi a aplicării procedurii de comunicare prin publicitate, cu atât mai mult cu cât în cauză a fost invocată excepţia tardivităţii cererii de chemare în judecată.

Contrar susţinerilor recurentului - pârât din recurs, instanţa, verificând actele dosarului, constată că la întâmpinarea depusă la fond nu a fost ataşată dovada comunicării deciziei.

Mai mult, se constată că judecătorul fondului, dând eficientă dispoziţiilor art. 22 din C. proc. civ. şi art. 13 din Legea nr. 554/2004 a pus în vedere pârâtului prin încheierea de la termenul din data de 21 martie 2018 să depună decizia de soluţionare a contestaţiei, împreună cu întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii acestuia, precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei (adresa din data de 12.01.2018 - dosar fond), solicitare la care pârâtul a depus doar copia adresei de înaintare, iar nu dovada comunicării prin poştă care să probeze susţinerile acestuia privind imposibilitatea efectuării procedurii de comunicare.

Raportat la împrejurarea că pârâta nu a făcut dovada comunicării deciziei de soluţionare a contestaţiei, procedând la publicarea acesteia pe site-ul instituţiei, corect curtea de apel a constatat că acţiunea a fost formulată în termen, comunicarea fiind efectuată prin mijlocirea instanţei.

Împrejurarea că reclamanta nu a făcut dovada "motivelor temeinice" de care vorbesc prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu prezintă nicio relevanţă, în condiţiile în care Înalta Curte reţine incidenţa dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011,

Cum reclamanta prin cererea de chemare în judecată a solicitat prin capătul 2 de cerere şi "anularea Deciziei nr. x/22.12.2016, de respingere a contestaţiei/…/", solicitând posibilitatea completării motivelor acţiunii la momentul la care aceasta i se va comunia, Înalta Curte va respinge solicitarea recurentei - pârâte de a se reţine tardivitatea cererii de chemare în judecată în temeiul art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, raportat la momentul expirării termenului legal de soluţionare a cererii, dispoziţii care se aplică doar în ipoteza actului administrativ asimilat (refuzul nejustificat de soluţionare), iar nu deciziei de soluţionare a contestaţiei.

Pentru toate aceste motive Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe pronunţată asupra excepţiei tardivităţii cererii de chemare în judecată este temeinică şi legală.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, reţine instanţa că prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor înregistrat sub nr. x/10.10.2016, a fost stabilită în sarcina reclamantei o creanţă bugetară în sumă 79.891,56 RON, constatându-se că "valoarea cheltuielilor cu managementul proiectului validate de OIPOSDRU MENCS pe perioada de referinţă a CR 1-CR 20 sunt în procent de 11,77% (487.206 RON/4.138.362,03 RON), fiind depăşit procentul maxim prevăzut în contractul de finanţare la art. 3 alin. (4), de 10%".

Potrivit art. 3 alin. (1), (4) şi (5) din Contractul de finanţare nr. x/10.04.2014, "(1) Valoarea totală eligibilă este estimată la 6.858.605,00 RON.

(4) Valoarea cheltuielilor legate de managementul proiectului va fi acordată în procent de maxim 10% din valoarea totală eligibilă a proiectului.

(5) În cazul în care, la finalizarea perioadei de implementare a proiectului, valoarea totală eligibilă validată de OIRPOSDRU MEN este mai mică decât valoarea totală eligibilă prevăzută la alin. (1), procentul de decontare a acestor tipuri de cheltuieli, precum şi cheltuielile de tip FEDR, va fi raportat la acesta din urmă".

Se reţine că valoarea contractului de finanţare cu care a participat la selecţia de proiecte si care a fost aprobata de către AMPOSDRU a fost de 6.858.605,00 RON, iar valoarea cheltuielilor de management aprobată a fost de 682.780,00 de RON, cu respectarea procentului de 10% aplicabil proiectelor ce depăşeau suma de 1.500.000 de euro.

Potrivit Ghidului solicitantului - Condiţii specifice pct. 3.5. Cheltuieli eligibile "Decontarea costurilor salariale cu personalul (intern sau extern) implicat în managementul proiectului se va face în limita unui procent din totalul cheltuielile eligibile ale proiectului, pentru proiecte cu valoare între 500.000 -1.500.000 EUR - 12%, iar pentru proiecte în valoare intre 1.500.000 - 3.000.000 EUR -10%.

Cum la sfârşitul proiectului valoarea totală eligibilă validată de OIRPOSDRU MEN a fost mai mică decât valoarea totală eligibilă estimată la 6.858.605,00 RON prevăzută la art. 3 alin. (1) din contract, respectiv de 4.138.362,03 RON, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (5), procentul de decontare al cheltuielilor se raportează la această din urmă valoare.

Asfel, fiind vorba despre un proiect cu valoare între 500.000 -1.500.000 EUR, procentul aferent costurilor salariale se încadrează în procentul de 12% şi nu în 10% aferent sumei estimate.

Cum suma de 487.206 RON, reprezentând cheltuieli de management reprezintă un procent de 11,77 % din valoarea validată, Inalta Curte reţine că în mod eronat autoritatea pârâtă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din contract, omiţând incidenta art. 3 alin. (5), cu referire la condiţiile din Ghidul Solicitantului mai sus arătate, soluţia instnaţei de fond reprezentând rezultatul corectei aplicării a dispoziţiilor legale incidente.

În ceea ce priveşte recursul formulat împotriva cheltuielilor de judecată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul învestit cu soluţionarea recursului în interesul legii prin decizia nr. 3/2020 a stabilit că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Referitor la susţinerile recurentei - pârâte cu privire la caracterul nejustificat al acestora, constată Înalta Curte că nicio dispoziţie legală sau contractuală nu interzic beneficiarului unei finanţări POSDRU să angajeze o societate de avocatură în vederea reprezentării în instanţă în litigii izvorâte din contractul de finanaţare.

Pe cale de consecinţa, susţinerile recurentei - pârâte cu privire la lipsa acordului privind externalizarea serviciului juridic, precum şi invocarea unei decizii de speţă pronunţată de secţia Civilă a ICCJ, care nu are nicio legătură cu prezenta cauză, vor fi respinse ca neavenite.

In egală măsură, în raport de dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, Înalta Curte, constatând caracterul dovedit al cheltuielilor de judecată solicitate de intimata - reclamantă în stadiul recursului, în raport de facturile aflate la filele x, constatând culpa recurentului, va dispune obligarea acestuia la suportarea lor.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Organismului Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării împotriva sentinţei nr. 3499 din 05 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta - pârâtă la plata sumei de 5689,92 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei - reclamante A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2021.