Competence of civil courts over execution disputes of public film credits as administrative contracts

Şedinţa publică din data de 19 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 03.06.2020 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Centrul Naţional al Cinematografiei, solicitând obligarea pârâtului să-i plătească suma de 10.000 RON, reprezentând tranşele II şi III din creditul acordat prin Contractul privind acordarea unui credit direct pentru dezvoltarea proiectului de scenariu cinematografic "SIBIU89" nr. 341/02.11.2017.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 8260 din data de 9 noiembrie 2020 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, în contextul enunţării dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 39/2005 - art. 3 lit. l), art. 4 alin. (3) din O.G. nr. 39/2005, art. 6 alin. (1) pct. 16, art. 12 din O.G. nr. 39/2005 şi art. 13 din acelaşi act normativ, precum şi art. 2 alin. (1) lit. c)1) din Legea nr. 554/2004, instanţa a reţinut că acordul de voinţă al părţilor, concretizat în cuprinsul Contractului nr. x/02.11.2017 reprezintă un veritabil contract administrativ, încheiat de pârâta-reclamantă în calitate de organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în vederea prestării unui serviciu public, fiind finanţat din surse provenind şi de la bugetul de stat (Fondul cinematografic).

Ca atare, prezentul litigiu se circumscrie sferei noţiunii de contencios administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere că respectivul contract în baza căruia au fost formulate cererile ce fac obiectul prezentului dosar este un contract administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004 şi că părţile pretind executarea/neexecutarea unor obligaţii care derivă direct din contractul administrativ menţionat atât sub aspectul cererii principale, cât şi al cererii reconvenţionale, instanţa apreciază că în cauză sunt incidente normele de competenţă prevăzute de art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ, competenţa de soluţionare a cauzei revenind Curţii de Apel Bucureşti.

2.2 Prin sentinţa civilă nr. 712 din data de 28 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în contencios administrativ şi fiscal promovată de contestatori în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea a reţinut că, prin raportare la dispoziţiile O.G. nr. 39/2005 coroborate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c)1) din Legea nr. 554/20014, contractul nr. x/02.11.2017 este un contract administrativ.

Deşi O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, ca lege specială în domeniul cinematografic, nu defineşte contractul de credit direct ca având natură juridică administrativă, o astfel de calificare judiciară se impune, în primul rând, prin raportare la faptul că este acordat de Centrul Naţional al Cinematografiei care, potrivit art. 4 din ordonanţă, este organ de specialitate al administraţiei publice centrale în domeniul cinematografiei, instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale.

În cauza dedusă judecăţii, litigiul are ca obiect pretenţii care decurg din executarea contractului administrativ, iar potrivit art. 8 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004 acesta este de competenţa instanţelor civile de drept comun. Prin raportare la valoarea obiectului cererii de chemare în judecată rezultă că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este instanţă competentă.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.

Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Centrul Naţional al Cinematografiei, prin care a solicitat obligarea pârâtului să-i plătească suma de 10.000 RON, reprezentând tranşele II şi III din creditul acordat prin Contractul privind acordarea unui credit direct pentru dezvoltarea proiectului de scenariu cinematografic "SIBIU89" nr. 341/02.11.2017.

Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 39/2005, Centrul Naţional al Cinematografiei este organ de specialitate al administraţiei publice centrale în domeniul cinematografiei, iar la art. 3 lit. l) din O.G. nr. 39/2005 creditul direct este definit ca fiind "creditul financiar rambursabil, fără dobândă, acordat din Fondul cinematografic în urma câştigării unui concurs pentru producţia de film şi dezvoltarea de proiecte, în conformitate cu prevederile regulamentului". Posibilitatea Centrului Naţional al Cinematografiei de a acorda credite directe a fost prevăzută de art. 6 alin. (1) pct. 16 din O.G. nr. 39/2005, în sensul că "acordă, în conformitate cu dispoziţiile prezentei ordonanţe, credite directe pentru producţia de film şi dezvoltarea de proiecte."

Aşa fiind, se constată că reclamanta s-a adresat instanţei cu o veritabilă acţiune în pretenţii decurgând din executarea contractului nr. x/02.11.2017, care este un contract administrativ prin raportare la dispoziţiile O.G. nr. 39/2005 coroborate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c)1) din Legea nr. 554/20014 care stabilesc că:

"sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative".

Deşi O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, ca lege specială în domeniul cinematografic, nu defineşte contractul de credit direct ca având natură juridică administrativă, o astfel de calificare judiciară se impune, în primul rând, prin raportare la faptul că este acordat de Centrul Naţional al Cinematografiei care, potrivit art. 4 din ordonanţă, este organ de specialitate al administraţiei publice centrale în domeniul cinematografiei, instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale. Apoi, obiectul contractului este creditul direct, definit la art. 3 lit. l) din O.G. nr. 39/2005 astfel cum s-a reţinut anterior.

Prin urmare, creditul direct acordat de Centrul Naţional al Cinematografiei reprezintă o formă specifică de finanţare a producţiei de film şi a dezvoltării de proiecte, proiecte declarate câştigătoare în urma unui concurs organizat de instituţia publică. Cu toate că în definiţia legală a creditului direct se utilizează termeni din sfera activităţii bancare (credit, financiar, rambursare, dobândă), prin faptul că acest credit este acordat de organul de specialitate al administraţiei publice centrale în domeniul cinematografiei, dintr-un fond special denumit Fond cinematografic, în urma unui concurs, se poate conchide că primează partea administrativă, iar nu libera negociere în relaţia contractuală. De altfel, în contractul de credit direct nr. 341/02.11.2017 semnat de părţi sunt prezentate în preambul temeiurile legale aplicabile, iar la final se menţionează că toate clauzele contractului se completează cu O.G. nr. 39/2005, "act normativ care se aplică ori de câte ori prezentul contract nu conţine clauze concrete aplicabile unei situaţii ivite în executarea contractului".

Aşa fiind, în acord cu opinia curţii de apel, Înalta Curte reţine că la stabilirea competenţei materiale de soluţionare a acţiunii în pretenţii contractuale, regula specială de competenţă instituită prin dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004:

"Instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun."

Rezultă, aşadar, că instanţa de contencios administrativ este legal învestită numai atunci când situaţia litigioasă priveşte fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ sau chiar încheierea contractului administrativ.

Or, în cauza dedusă judecăţii, litigiul are ca obiect pretenţii care decurg din executarea contractului administrativ, iar potrivit art. 8 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004 acesta este de competenţa instanţelor civile de drept comun, iar, prin raportare la valoarea obiectului cererii de chemare în judecată rezultă că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este instanţă competentă.

4. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Centrul Naţional al Cinematografiei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 mai 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.