Appellate court upholds obligation of appellate court to pay salary back-differences to auxiliary judicial staff after recognizing active procedural standing despite partial mooting of reference value calculation

Şedinţa publică din data de 12 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25.04.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY. şi ZZ., în nume propriu şi în calitate de mandatar pentru ceilalţi reclamanţi, au formulat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Sibiu, plângere împotriva Hotărârii nr. 17/17.03.2017 şi a Hotărârii nr. 20/17.03.2017 ale Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Alba Iulia, solicitând:

- completarea art. 1 al Deciziei nr. 21/3.02.2017 a Preşedintelui Curţii de Apel Alba Iulia, în sensul că, începând cu data de 1 octombrie 2016, pentru personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex din cadrul Judecătoriei Sibiu să se stabilească modalitatea de calcul a drepturilor salariate conform grilei unice de salarizare aplicate la nivelul parchetelor, grile puse deja în plată, la acea dată, la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, al parchetelor de pe lângă curţile de apel şi al parchetelor subordonate acestora, şi

- obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia să emită o nouă decizie prin care să stabilească drepturile salariale rezultate în urma aplicării grilei unice de salarizare aplicate la nivelul parchetelor, grile puse deja în plată, începând cu data de 1 octombrie 2016.

La 28.06.2017, reclamanţii şi-au modificat cererea iniţială arătând faptul că, motivat de emiterea deciziei nr. 29/C/16.06.2017 prin care Vicepreşedintele Curţii de Apel Alba Iulia a decis calcularea drepturilor salariale ale întregului personal de specialitate şi conex începând cu data de 1.06.2017 conform algoritmului grilei unice de salarizare aplicate la nivelul Ministerului Public, cu menţinerea sporurilor acordate prin decizia nr. 21/3.02.2017, solicită obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia să modifice art. 1 alin. (1) din Decizia nr. 29/C/16.06.2017 în sensul calculării drepturilor salariale ale întregului personal auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia şi al instanţelor judecătoreşti din raza de competenţă a acesteia, începând cu data de 1.10.2016, conform algoritmului grilei unice de salarizare aplicate la nivelul Ministerului Public, cu menţinerea sporurilor acordate prin decizia nr. 21/3.02.2017.

Cererea a fost completată de reclamanţi la data de 08.05.2017, aceştia solicitând:

- anularea în parte a modului de calcul al salarizării stabilit prin Decizia nr. 21/03.02.2017 în ceea ce priveşte valoare de referinţă sectorială de 405 RON, precum şi data de la care se aplică valoarea de referinţă sectorială majorată în ceea ce priveşte cuantumul acesteia;

- emiterea unei noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar şi conex din cadrul Judecătoriei Sibiu, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 445,5 RON, corespunzătoare fiecărei funcţii, grad profesional, gradaţie şi vechime în funcţie, începând cu data de 09.04.2015, respectiv 09.12.2015 pentru reclamanta II.;

- emiterea unei noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar si conex din cadrul Judecătoriei Sibiu, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015 conform Legii nr. 71/2015, plus 10% începând cu 1 decembrie 2015, conform art. 4 din Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015, respectiv 09.12.2015 pentru reclamanta II.;

- obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 445,5 RON, corespunzătoare fiecărei funcţii, grad profesional, gradaţie şi vechime în funcţie, începând cu data de 9 aprilie 2015, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON începând cu 09.04.2015 + 10% începând cu 01.12.2015) şi venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 291,98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY. şi ZZ., în nume propriu şi în calitate de mandatar pentru ceilalţi reclamanţi, au solicitat:

- anularea în parte a modului de calcul a salarizării stabilit prin Decizia nr. 21/03.02.2017 în ceea ce priveşte valoare de referinţă sectorială de 405 RON, precum şi data de la care se aplică valoarea de referinţă sectorială majorată în ceea ce priveşte cuantumul acesteia;

- emiterea unei noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar şi conex din cadrul Judecătoriei Sibiu, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 445,5 RON corespunzătoare fiecărei funcţii, grad profesional, gradaţie şi vechime în funcţie, începând cu data de 09.04.2015, respectiv 09.12.2015 pentru reclamanta II.;

- emiterea unei noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar şi conex din cadrul Judecătoriei Sibiu, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015 conform Legii nr. 71/2015 plus 10% începând cu 1 decembrie 2015, conform art. 4 din Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015, respectiv 09.12.2015 pentru reclamanta II.;

- obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 445,5 RON, corespunzătoare fiecărei funcţii, grad profesional gradaţie şi vechime în funcţie, începând cu data de 16 ianuarie 2014, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON începând cu 09.04.2015 + 10% începând cu 01.12.2015) şi venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 291.98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Prin încheierea din 20.11.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepţia de conexitate şi s-a dispus ataşarea dosarului nr. x/2017 la dosarul x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3161 din 2 iulie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:

1. A respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată iniţiale din dosarul nr. x/2017;

2. A respins, ce neîntemeiate, excepţiile lipsei de obiect şi lipsei de interes a reclamanţilor;

3. A respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei de interes a reclamanţilor pe capătul de cerere prin care aceştia au solicitat obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia să modifice art. 1 alin. (1) din Decizia nr. 29/C/16.06.2017;

4. A respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor DD., R., F., SS., GG., HH., D. şi XX.;

5. A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei;

6. A respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia;

7. A respins excepţia prescripţiei raportat la acordarea diferenţelor salariale.

De asemenea, a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestuia;

A admis în parte cererea completată, modificată şi precizată, ce face obiectul dosarelor nr. x/2017 şi nr. y/2017, formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY. şi ZZ., în nume propriu şi în calitate de mandatar pentru ceilalţi reclamanţi, în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Sibiu şi a anulat în parte Decizia nr. 21/3.02.2017, emisă de Preşedintele Curţii de Apel Alba Iulia, şi Hotărârile nr. 17/17.03.2017 şi nr. 20/17.03.2017, emise de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Alba Iulia, doar în ceea ce îi priveşte pe reclamanţi;

A obligat pe pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să emită decizii de încadrare prin care drepturile salariale cuvenite reclamanţilor să fie stabilite, în ceea ce priveşte perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, iar în ceea ce priveşte perioada 01.12.2015 - 30.09.2016, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015;

A modificat în parte art. 1 din Decizia nr. 29/C/19.06.2017, emisă de Preşedintele Curţii de Apel Alba Iulia doar în ceea ce îi priveşte pe reclamanţi, în sensul că se va face calcularea drepturilor salariale ale acestora, începând cu data de 01.10.2016;

A obligat pe pârâţii Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Sibiu să plătească reclamanţilor diferenţele dintre, pe de o parte, drepturile salariale recalculate potrivit prezentei hotărâri, iar pe de altă parte, drepturile salariale efectiv plătite reclamanţilor în perioada 09.04.2015 - 31.05.2017, diferenţe actualizate cu indicele de inflaţie, şi dobândă legală penalizatoare calculată de la data scadenţei diferenţelor salariale până la plata efectivă a acestora.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 3161 din 2 iulie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii, ca lipsită de interes şi de obiect şi ca neîntemeiată.

În motivarea recursului arată că plata efectivă a eventualelor drepturi salariale se poate face doar de către Tribunalul Sibiu, ordonator terţiar de credite, care face plata acestor drepturi pentru judecătoriile din circumscripţia în cadrul căreia funcţionează reclamanţii din prezentul dosar şi care, conform art. 71 şi 73 din HCSM nr. 1375/2015, prin Departamentul Economic, Financiar şi Administrativ asigura calculul şi plata drepturilor băneşti pentru personalul care funcţionează în cadrul instanţelor arondate Tribunalului Sibiu. Astfel, Curtea de Apel Alba Iulia nu poate fi obligată la plata diferenţelor salariale, ci doar la emiterea de noi decizii de salarizare.

Pe fond, susţine că prin Decizia nr. 38/C/13.06.2018, Preşedintele Curţii de Apel Alba Iulia a pus în aplicare prevederile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, ce prevede acordarea nivelului maxim al salariului de bază din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale, acordând VRS de 421,36 RON pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015 şi de 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015-31.12.2015 întregului personal auxiliar şi conex din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia şi instanţelor din circumscripţia acesteia, urmând ca diferenţele să se acorde după alocarea fondurilor necesare.

Arată că nivelul maxim al valorii de referinţă sectorială este dat de Ordinul nr. 75/15.03.2018, emis de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ce prevede pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, VRS de 421,36 RON, respectiv 405 RON, la care se adaugă 4%, conform O.G. nr. 13/2008, iar pentru perioada 01.12.2015-31.12.2017, VRS de 463,5 RON, respectiv prin includerea a 4%, conform O.G. nr. 13/2008, şi 10 %, conform Legii nr. 293/2015.

Astfel, având în vedere faptul că valoarea de referinţă sectorială a fost acordată începând cu data de 09.04.2015, la o valoare superioară celei de 405 RON, solicitată în prezentul dosar, apreciază că acţiunea este lipsită de obiect începând cu această dată.

În privinţa grilelor Parchetului, arată că acordarea drepturilor salariale nu a fost stabilită în acord cu acestea, prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Alba Iulia nr. 17/17.03.2017, prin care s-au soluţionat contestaţiile personalului auxiliar, formulate împotriva Deciziei nr. 21/.03.02.2017, s-a reţinut că O.U.G. nr. 20/2016 nu stabileşte un nou mod de calcul al salarialului, ci doar identificarea şi acordarea salariului maxim în plată, iar pe de altă parte, s-a reţinut că până la data de 31.12.2016, nu rezultă că au fost puse în plată salarii mai mari.

Consideră că, astfel, prin Deciziile nr. 52/C/22.12.2016 şi nr. 21/2017 ale Preşedintelui Curţii de Apel Alba Iulia s-a acordat mai mult, întrucât s-a stabilit o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, mai mare decât cea acordată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de 398 RON, majorată cu 10%.

Mai arată că prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Alba Iulia nr. 20/17.03.2017 s-au soluţionat contestaţiile formulate de personalul auxiliar de pe raza de competenţă a Curţii de Apel Alba Iulia, reţinându-se că: algoritmul de calcul al parchetelor a fost adoptat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în data de 07.12.2016, fiind pus în plată în ianuarie 2017, retroactiv pentru anul 2016 şi nu a rezultat că aceste grile şi algoritmul lor de calcul erau puse în plată la data de 01.10.2016.

În privinţa dobânzilor solicitate pentru drepturile salariale în discuţie, susţine că în cauză nu poate fi aplicată Decizia nr. 2/2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, deoarece aceasta se referă la acordarea dobânzii legale pentru prejudiciul provocat creditorului prin întârzierea executării obligaţiei de către debitori, prin eşalonarea la plată prevăzută de O.U.G. nr. 71/2009, aspecte ce nu pot fi extinse prezentei cauze, având în vedere că nu este vorba de o eşalonare legală a unei obligaţii de plată stabilite printr-un act normativ.

Mai susţine că sumele solicitate cu titlu de drepturi salariale se actualizează cu indicele preţurilor de consum, la care se acordă dobânda legală remuneratorie, conform art. 6 din O.U.G. nr. 90/2017.

De asemenea, susţine că, în raport cu cererea intimaţilor-reclamanţi de acordare a drepturilor salariale în raport cu o anumită valoare de referinţă sectorială, solicitarea acestora este lipsită de obiect şi de interes, iar în ceea ce priveşte cererea de modificare a art. 1 din Decizia nr. 29/C/19.06.2017 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Alba Iulia, este neîntemeiată.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare, prin care solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi respingerea acţiunii ca rămase fără obiect.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte constată că prin cererile de chemare în judecată, în esenţă, reclamanţii au solicitat:

- anularea Hotărârilor nr. 17/17.03.2017 şi nr. 20/17.03.2017 emise de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Alba Iulia;

- anularea Deciziei nr. 21/3.02.2017;

- modificarea art. 1 din Decizia nr. 29/C/19.06.2017 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Alba Iulia;

- obligarea Curţii de Apel Alba Iulia la emiterea unor noi decizii de încadrare;

- obligarea pârâţilor Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Sibiu la plata diferenţelor salariale, actualizate cu indicele de inflaţie, şi la plata dobânzii legale penalizatoare.

Prima instanţă a admis în parte cererea completată, modificată şi precizată, ce face obiectul dosarelor nr. x/2017 şi nr. y/2017, formulată de reclamanţi; a anulat în parte Decizia nr. 21/3.02.2017 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Alba Iulia şi Hotărârile nr. 17/17.03.2017 şi nr. 20/17.03.2017 emise de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Alba Iulia, doar în ceea ce îi priveşte pe reclamanţi; a obligat pe pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să emită decizii de încadrare prin care drepturile salariale cuvenite reclamanţilor să fie stabilite, în ceea ce priveşte perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, iar în ceea ce priveşte perioada 01.12.2015 - 30.09.2016, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015; a modificat, în parte, art. 1 din Decizia nr. 29/C/19.06.2017 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Alba Iulia, în ceea ce îi priveşte pe reclamanţi, în sensul că se va face calcularea drepturilor salariale ale acestora, începând cu data de 1.10.2016; a obligat pe pârâţii Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Sibiu să plătească reclamanţilor diferenţele salariale rezultate dintre drepturile salariale recalculate potrivit sentinţei, şi drepturile salariale efectiv plătite reclamanţilor în perioada 09.04.2015 - 31.05.2017, diferenţe actualizate cu indicele de inflaţie, şi dobândă legală penalizatoare calculată de la data scadenţei diferenţelor salariale până la plata efectivă a acestora.

2.1.1. Cu titlu preliminar, se observă că, în ceea ce priveşte soluţia de modificare în parte a art. 1 din Decizia nr. 29/C/19.06.2017 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Alba Iulia, în sensul că drepturile salariale ale reclamanţilor urmează a fi recalculate începând cu data de 1.10.2016, prin cererea de recurs nu au fost formulate critici cu privire la acest aspect, astfel, că din această perspectivă, soluţia instanţei de fond a intrat în puterea de lucru judecat.

Astfel, deşi recurenta-pârâtă a arătat că cererea reclamanţilor este neîntemeiată, nu a adus niciun argument care să-i susţină afirmaţia.

2.1.2. În ceea ce priveşte cuantumul valorii de referinţă sectorială la care se raportează drepturile salariale ale intimaţilor-reclamanţi, Înalta Curte constată că acesta a rămas fără obiect.

Astfel, prin cererile de chemare în judecată conexate, astfel cum au fost modificate, reclamanţii au solicitat ca drepturile salariale să le fie calculate în raport cu o valoare de referinţă sectorială de 405 RON începând cu 09.04.2015, majorată cu 10% începând cu 01.12.2015.

Potrivit documentelor depuse la dosar de către Curtea de Apel Alba Iulia, pentru stabilirea drepturilor salariale ale intimaţilor - reclamanţi, în calitate de personal auxiliar de specialitate juridică şi conex din cadrul Judecătoriei Sibiu, s-a emis de către Preşedintele Curţii de Apel Alba Iulia, Decizia nr. 38/C din 13.06.2018, prin care s-a stabilit că: în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia şi al instanţelor judecătoreşti din raza de competenţă a acesteia, beneficiază de un salariu de bază brut lunar stabilit prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON (art. 1 alin. (1), iar pentru perioada 01.12.2015 - 30.09.2017 drepturile salariale lunare se calculează în raport cu o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON (art. 1 alin. (2). Totodată, la alin. (3) se arată că începând cu data de 01.01.2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii cadru nr. 153/2017, drepturile salariale pentru personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia şi al instanţelor judecătoreşti din raza de competenţă a acesteia, se recalculează având în vedere cele menţionate la alin. (2).

De asemenea, art. 3 din decizia de mai sus prevede că se vor emite decizii de stabilire a drepturilor salariale individuale, în urma finalizării calculelor necesare.

Astfel, Înalta Curte reţine că prin nr. Decizia nr. 38/C din 13.06.2018, emisă de Preşedintele Curţii de Apel Alba Iulia, s-a stabilit modul de calcul al indemnizaţiilor reclamanţilor pentru perioada 09.04.2015 - 01.01.2018 şi în continuare.

Potrivit actelor administrative în discuţie, începând cu data de 09.04.2015, categoriile de personal din care fac parte şi reclamanţii beneficiază de indemnizaţii de încadrare, stabilite în raport cu o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, iar pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 în raport cu o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON.

Înalta Curte constată că prin decizia de mai sus s-a dispus recalcularea drepturilor salariale ale intimaţilor-reclamanţi în raport cu o valoare de referinţă sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acţiunea de faţă.

În consecinţă, dată fiind emiterea de către recurenta-pârâtă Curtea de Apel Alba Iulia a deciziei de mai sus, Înalta Curte reţine că, sub acest aspect, acţiunea reclamanţilor a rămas fără obiect.

De asemenea, se reţine că prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante, stabilite în favoarea personalului din justiţie, aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018, precum şi plata dobânzilor şi a actualizării cu rata inflaţiei.

2.1.3. Dincolo de acest aspect, se constată că o parte însemnată a motivelor de recurs reprezintă o redare fidelă a întâmpinărilor depuse de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia în cele două dosare conexate, acestea regăsindu-se la filele x din vol. I al dosarului de fond nr. x/2017 şi în dosarul nr. x/2017, aspectele invocate făcând obiectul analizei primei instanţe, respectiv nu a adus critici concrete şi nu a arătat care sunt normele de drept material ce au fost, în opinia sa, încălcate sau aplicate greşit de către prima instanţă cu privire la aspectele sesizate şi nici argumentele pentru care a apreciat în acest mod.

Cu titlu exemplificativ, paragrafele preluate din întâmpinările de la fond, se regăsesc la pagina 3 a motivelor de recurs, incluzând şi primele două paragrafe din pagina 4, acestea din urmă referindu-se la dobânda aplicată sumelor restante.

În acest sens, se reţine că recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

2.1.4. În ceea ce priveşte critica vizând respingerea de către instanţa de fond a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Curţii de Apel Alba Iulia, Înalta Curte constată că este nefondată.

Sub un prim aspect, calitatea procesuală pasivă a recurentei-pârâte Curtea de Apel Alba Iulia este dată de faptul că este emitentul actelor atacate, respectiv al deciziilor de încadrare emise pentru intimaţii-reclamanţi. De asemenea, Curtea de Apel Alba Iulia, prin Colegiul de conducere, este emitentul hotărârii prin care s-a soluţionat contestaţia administrativă, Curtea de Apel Alba Iulia acţionând în calitate de angajator al intimaţilor-reclamanţi.

Or, în contenciosul administrativ, emitentul actului administrativ contestat are calitate procesuală pasivă în litigiile ce privesc legalitatea acestor acte.

Recurenta-pârâtă a susţinut că nu are calitate procesuală pasivă şi pentru motivul că Tribunalul Sibiu, în calitate de ordonator terţiar de credite, trebuie să achite atât drepturile salariale ale intimaţilor-reclamanţi, cât şi prejudiciul constând în diferenţele dintre venitul încasat şi cel la care erau îndreptăţiţi.

Înalta Curte constată că această critică este nefondată, întrucât Curtea de Apel Alba Iulia are calitate de ordonator secundar de credite, iar în această calitate repartizează creditele bugetare ordonatorilor terţiari de credite şi urmăreşte modul de utilizare a acestora.

2.1.5. Recurenta-reclamantă a mai criticat faptul că prima instanţă a obligat-o, împreună cu Tribunalul Sibiu, la plata diferenţelor salariale cuvenite intimaţilor-reclamanţi, în condiţiile în care putea fi obligată doar la emiterea deciziilor de încadrare.

Argumentul este nefondat, în condiţiile în care, este adevărat că în speţă drepturile salariale ale intimaţilor-reclamanţi se plătesc de către Tribunalul Sibiu, aceştia având calitatea de personal auxiliar de specialitate şi personal conex din cadrul Judecătoriei Sibiu, dar recurentei-pârâte îi incumbă o obligaţie de a face demersuri, în calitate de ordonator secundar de credite, pentru asigurarea fondurilor pentru plata sumelor restante.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-pârâtă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinţei civile nr. 3161 din 2 iulie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinţei civile nr. 3161 din 2 iulie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 12 mai 2021.