Disciplinary complaint dismissal upheld as appeals annulled for lacking cassation grounds

Şedinţa publică din data de 19 mai 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 16.09.2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecţia Judiciară, formulând contestaţie împotriva rezoluţiei de clasare nr. 537 din dosar nr. 19-635 a Inspecţiei Judiciare împotriva faptului că nu i s-a răspuns la plângerea din data de 05.06.2019 întocmită conform art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 şi împotriva refuzului nejustificat de a soluţiona cererea din data de 05.06.2019 (dosar la Inspecţiei Judiciare nr. C19-2788 D 19-7336).

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 78 din 31 ianuarie 2020, s-a respins contestaţia formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

Prin cererea depusă la data de 26.05.2020, petentul A. a depus cerere de îndreptare, lămurire şi completare a hotărârii nr. 78/31.01.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, solicitând îndreptarea următoarelor erori materiale:

- la pagina 1, aliniatul 4, în loc de "…05.06.2019 (dosar al Inspecţiei Judiciare nr. C19-2788 D 19-7336)." se va scrie corect "...05.06.2019 (dosar al Inspecţiei Judiciare nr. C19-2788 D19-7336).";

- la pag. 1, alin. (6) (primul rând al ultimului aliniat), între verbul, A arătat" şi substantivul, abaterile" a solicitat introducerea conjuncţiei "că". (A arătat că abaterile disciplinare săvârşite de judecătorul de la Curtea de Apel Suceava…";

- la pag. 1. alin. (6) (ultimul rând al ultimului aliniat) în loc de inepţia "nexexistând are verificare prealabilă" a solicitat să se scrie, neexistând verificare prealabilă";

- la pag. 2, alin. (6), (Pârâta a arătat că….petiţionarul a formulat o sesizare cu privire la posibile abateri disciplinare săvârşite de către doamnei judecător B. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .) se poate îndrepta prin două modalităţi;

a.) înlocuind "doamnei judecător" cu "doamna judecător" sau

b) să se extragă "săvârşite de către" şi să se înlocuiască cu articolul posesiv "ale"(...abateri disciplinare ale doamnei judecător..,.), solicitând înlocuirea variantei eronate cu varianta a.) sau b.);

- la pag. 3, alin. (7), data calendaristică 15 iunie 2019 a rezoluţiei nr. 537, este eronată. Corect este 15 martie 2019. A solicitat petentul, de asemenea, corectarea acestei erori.

- la pag. 8, alin. (1) (…la punctul 4 fiind redată situaţia de fapt cu privire cele sesizate de către reclamant.), a solicitat petentul îndreptarea (. . . . . . . . . .la punctul 4 fiind redată situaţia de fapt cu privire la cele sesizate de către reclamant.).

A mai arătat petentul că, la ultimul aliniat, de la pagina 4 a hotărârii redactate se referă la hotărârea nr. 59/2019 din data de 02.2019, dosar x/2018 La 6 februarie 2019, preşedintele completului de judecată era judecătorul-şef al secţiei I civilă (Curtea de Apel Suceava) Aprodănese Dochiţa.

Petentul a solicitat îndreptarea erorii în sensul că nu doamna judecător B. ar fi prezidat acel complet.

A arătat că, în partea introductivă (pagina 3) a hotărârii redactate, s-a arătat că petentul A. a transmis Inspecţiei Judiciare, prin intermediul poştei electronice, două plângeri datate 5 iunie 2019 şi 16 august 2019. A solicitat petentul revenirea asupra ultimului aliniat de la pagina 7 a hotărârii şi lămurirea acesteia în sensul menţionării care din cele două plângeri a fost soluţionată prin rezoluţia inspectorului-şef nr. C 19-2788/30 august 2019.

Petentul a mai menţionat că, la pagina 4, ultimul aliniat (hotărârea nr. 78/31.01.2020) s-au invocat dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., însă dispozitivul nu conţine codul numeric personal al reclamantului, iar numele reclamantului şi calităţii de domiciliu sunt eronate. Corect este:

"reclamantul A. cu domiciliul în Grăniceşti…" (la dosar există cartea de identitate a reclamantului).

Aceeaşi eroare materială (A. sau A.) se regăseşte pe prima pagină a hotărârii nr. 78/31.01.2020 (primul aliniat, rândul 2 şi alin. (4) rândul 3) şi pe pagina 7, alin. (3) rândul 2. A solicitat petentul să se îndrepte erorile enumerate în această cerere.

Petentul a solicitat completarea hotărârii prin menţionarea răspunsului la întâmpinare depus la dosar.

Prin sentinţa nr. 580 din 10 iulie 2020, s-a admis în parte cererea de îndreptare eroare materială strecurată în hotărârea nr. 78/31.01.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, formulată de petentul-reclamant A., în cauza privind acţiunea în contencios administrativ formulată împotriva pârâtei Inspecţia Judiciară.

S-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în sentinţa civilă nr. 78/31.01.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2019, în sensul:

- înlocuirii sintagmei dosar la Inspecţiei Judiciare cu sintagma dosar al Inspecţiei Judiciare(pagina 1 alin. (4);

- înlocuirii sintagmei a arătat abaterile disciplinare cu sintagma a arătat că abaterile disciplinare (pagina 1 alin. (6);

- înlocuirii sintagmei nexexistând are verificare prealabilă cu sintagma neexistând verificare prealabilă (pagina 1 alin. (6).

S-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în sentinţa civilă nr. 78/31.01.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2019, cu privire la numele reclamantului, respectiv A. în loc de A., cu privire la domiciliul reclamantului, respectiv Grăniceşti în loc de Granicesti.

S-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în sentinţa civilă nr. 78/31.01.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2019 sub forma omisiunii, în sensul indicării codului numeric personal al reclamantului - x.

S-a respins în rest cererea de îndreptare eroare materială ca neîntemeiată.

S-a respins cererea de lămurire ca neîntemeiată.

S-a respins cererea de completare ca neîntemeiată.

La data de 20.08.2020, petentul-reclamant a formulat cerere de îndreptare a hotărârii nr. 580 din data de 10 iulie 2020 şi de completare-întregire dosar (art. 545 C. proc. pen.).

A indicat faptul că cererea de îndreptare, lămurire şi completare a hotărârii nr. 78/31.01.2020 a fost depusă la data de 10 mai 2020 şi înregistrată la 11 mai 2020, că în întâmpinarea Inspecţiei Judiciare de trei ori scrie 15 martie 2019 şi o singură dată 15 iunie 2019, iar pe această eroare din întâmpinare şi pe dispariţia răspunsului la întâmpinare (confirmată la pag. 3 alin. (8) -anterior dispozitivului hotărârii 580/10.07.2020) a fost construită decizia 78/31.01.2020.

Totodată, petentul-reclamant a solicitat să fie trecută data corectă 06.02.2019, la pagina 1, ultimul aliniat scriindu-se hotărârea nr. 59/2019 din data de 02.2019, iar dosarul nr. x/2019 să fie înaintat instanţei de control judiciar numai împreună cu răspunsul la întâmpinare.

Prin încheierea din 7 decembrie 2020, s-a admis în parte cererea de îndreptare eroare materială formulată de petentul-reclamant A., în cauza privind acţiunea în contencios administrativ formulată împotriva pârâtei Inspecţia Judiciară.

S-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în sentinţa civilă nr. 580/10.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2019, în sensul:

- indicării datei depunerii cererii de îndreptare, lămurire şi completare ca fiind 10.05.2020 (prin e-mail), în loc de 26.05.2020;

- înlocuirii sintagmei hotărârea nr. 59/2019 din data de 02.2019 cu sintagma hotărârea nr. 59/2019 din data de 06.02.2019.

S-a respins, în rest, cererea de îndreptare eroare materială.

S-a constatat depus la dosarul cauzei răspunsul la întâmpinare.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 78 din 31 ianuarie 2020, a sentinţei civile nr. 580 din 10 iulie 2020 şi a încheierii din 7 decembrie 2020, ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2019, reclamantul A. a formulat cereri de recurs.

Prin memoriul de recurs, recurentul şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţiile pronunţate de curtea de apel.

În ceea ce priveşte sentinta nr. 78/2020, recurentul a invocat depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, susţinând că în mod eronat a reţinut curtea că nu se poate pune problema unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii întrucât plângerea formulată de reclamant împotriva soluţiei a fost soluţionată prin rezoluţia inspectorului şef nr. C19-278/30.08.2019, în motivarea căreia se face trimitere la "prevederi legale", "condiţii legale speciale în materie", fără a se preciza care sunt acestea. A mai criticat recurentul nerespectarea termenului de 20 de zile de la data depunerii formulării plângerii adresate Inspectorului sef, prevăzut de art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, în condiţiile în care cererea a fost depusă la 05.06.2019, iar răspunsul a fost redactat la 30.08.2019;

Referitor la sentinta nr. 580/2020, recurentul a invocat, de asemenea, depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, în opinia sa, sentinţa fiind pronunţată cu exces de putere, prin nepronunţarea asupra unei probe hotărâtoare depuse de reclamant la 10 mai 2020, odată cu cererea de îndreptare, lămurire şi completare a hotărârii.

Astfel, instanţa a nesocotit prima pagină a înscrisului autentic încuviinţat prin încheierea din 10 ianuarie 2020 "rezoluţie nr. 537", nr. lucrare 19-635, data 15 martie 2019, datând eronat rezoluţia nr. 537 ca fiind emisă în 15 iunie 2019, o altă probă nesocotită de instanţă fiind prima pagină a Decizie nr. 59/2019, dosar x/2018, judecătorul reclamat la Inspecţia Judiciară fiind un membru al completului de judecată, iar nu preşedintele completului astfel cum susţine CAB.

Cu privire la încheierea din 7 decembrie 2020, recurentul a învederat semnarea sentinţei 78/2020 în constituire complet cu grefier C. şi semnarea sentinţei 580/2020 şi a încheierii din 7 dec 2020 în constituire complet cu grefier D., invocând neatasarea răspunsului la intâmpinare în dosarul de fond şi atasarea acestuia în alt dosar.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursurilor declarate împotriva sentinţei nr. 580/2020 şi a încheierii din 7 decembrie 2020.

Pe fond, a solicitat respingerea recursurilor, apreciind că hotărârile recurate sunt temeinice şi legale.

5. Răspunsul la înâmpinare

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat aspecte invocate prin memoriul de recurs.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 martie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 19 mai 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa recurată prin prisma argumentelor invocate prin cererile de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte urmează să constate nulitatea recursurilor, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecţia Judiciară, formulând contestaţie împotriva rezoluţiei de clasare nr. 537 din dosar nr. 19-635 a Inspecţiei Judiciare împotriva faptului că nu i s-a răspuns la plângerea din data de 05.06.2019 întocmită conform art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 şi împotriva refuzului nejustificat de a soluţiona cererea din data de 05.06.2019 (dosar la Inspecţiei Judiciare nr. C19-2788 D 19-7336).

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă, ulterior, admiţându-se în parte cererea de îndreptare eroare materială, respingându-se cererea de lămurire şi cererea de completare a sentinţei ca neîntemeiate şi ulterior, respingându-se o nouă cerere de îndreptare eroare materială, împotriva acestor hotărâri reclamantul exercitând calea de atac a recursului, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Instanţa de control judiciar aminteşte că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor.

Astfel, deşi există formal o declaraţie de recurs, nu se indică explicit care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond fiind astfel imposibil de realizat, exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie şi prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., neputând echivala cu motivarea recursului.

Aşa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenţei actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere/reiterare a apărărilor de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunţării hotărârii atacate, acestea reprezintă poziţia părţii faţă de drepturile şi obligaţiile în discuţie, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunţată.

Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale şi la prezentarea circumstanţelor factuale ale cauzei, ci condiţia legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor şi raţionamentelor pe care se bazează.

Înalta Curte reţine că sunt date în competenta instanţei de control judiciar exclusiv chestiunile care ţin de legalitatea soluţiei instanţei de fond, cu referire directă la cazurile precvăzute de art. 488 C. proc. civ.

Conform art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greşeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt şi critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

În concluzie, argumentele primei instanţe ar fi trebuit să fie combătute de către recurentul-reclamant prin calea de atac declarată.

Recurentul invocă depăşirea puterii judecătoreşti, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Or, motivul de casare referitor la depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti priveşte nerespectarea unor competenţe jurisdicţionale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor, respectiv săvârşirea, de către instanţa de judecată, a unor acte aflate în sfera de competenţă a organelor puterii executive sau legislative, recurentul neformulând critici din această perspectivă, invocând pronunţarea hotărârilor cu exces de putere, prin menţionarea eronată a unor date, aspecte privind semnarea sentinţelor, precum şi neatasarea răspunsului la intâmpinare în dosarul de fond şi atasarea acestuia în alt dosar.

Aşa fiind, instanţa de control judiciar constată că aspectele reţinute de către instanţa de fond în justificarea soluţiei de respingere a cererii reclamantului nu au fost contestate, pe calea recursului, de acesta.

Din această perspectivă, aşa cum s-a constatat în precedent, recursul declarat în cauză este inform din punct de vedere procedural şi, ca atare, nu satisface exigenţele pentru validarea sa.

În consecinţă, reţinând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere şi faptul că, în speţă, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat de reclamant.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) şi art. 489 C. proc. civ., va constata nulitatea recursurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursurilor formulate de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 78 din 31 ianuarie 2020, a sentinţei civile nr. 580 din 10 iulie 2020 şi a încheierii din 7 decembrie 2020, ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 mai 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.