Fiscal suspension for criminal investigation: evidentiary requirements for suspending administrative tax proceedings

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 9 iunie 2003, reclamanta SC M.D. SRL Timișoara a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, solicitând anularea deciziei nr. 124 din 5 mai 2003, emisă de pârât, prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației formulate împotriva măsurilor dispuse prin procesul-verbal nr. 1884 din 13 martie 2003.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, întrucât constatările din actul fiscal (proces-verbal nr. 1884 din 13 martie 2003) nu sunt corespunzătoare realității, a contestat în procedura prealabilă, aceste măsuri și prin decizia nr. 124/2003, pârâtul a suspendat soluționarea contestației, pentru efectuarea de cercetări penale.

Reclamanta, considerând că va fi prejudiciată prin executarea debitului din procesul-verbal fiscal, a arătat că se impune suspendarea executării măsurilor dispuse prin acest act, în condițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 317 din 30 septembrie 2003, a respins cererea reclamantei, pentru anularea deciziei nr. 124 din 5 mai 2003, ca nefondată; a respins, în rest, acțiunea formulată împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, pentru anularea actelor fiscale.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în cauză sunt întrunite cerințele art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2001, iar regimul juridic al deciziilor pronunțate în temeiul prevederilor textului menționat înlătură aplicarea procedurii prevăzute de art. 12 din ordonanță.

Cu privire la cererea pentru suspendarea executării procesului-verbal, s-a reținut că nu este îndeplinită una din condițiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, respectiv existența pe rolul instanței, a unei acțiuni întemeiate pe prevederile art. 12 din O.U.G. nr. 13/2001.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta SC M.D. SRL, susținând că prima instanță, greșit a respins cererea pentru anularea deciziei nr. 124 din 5 mai 2003, emisă de pârât, precum și cererea de suspendare a executării procesului-verbal fiscal.

A mai susținut recurenta-reclamantă, că, deși nu a solicitat prin acțiune, anularea procesului-verbal nr. 1884/2003, instanța s-a pronunțat și pe acest „capăt de cerere”.

Recursul este întemeiat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 din O.U.G. nr. 13/2001 (modificată), în vigoare la data introducerii acțiunii, organul de soluționare a contestației formulate împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere, poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei, atunci când există indiciile săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată; decizia de suspendare poate fi atacată la instanța de contencios administrativ competentă.

În speță, instanța învestită cu cererea de anulare a deciziei nr. 124 din 5 mai 2003, emisă de Ministerul Finanțelor Publice, nu se putea pronunța asupra temeiniciei și legalități acesteia, în lipsa oricărei dovezi care să justifice măsura de suspendare a soluționării cauzei.

Astfel, simpla afirmație că a fost sesizat Pachetul de pe lângă Tribunalul Timiș, în vederea stabilirii existenței sau inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, nu era de natură să determine menținerea deciziei de suspendare, fiind necesar a se solicita probe, în sensul că în cauză s-a început urmărirea penală.

Cu ocazia rejudecării, instanța va avea în vedere și a doua critică formulată de recurentă, pentru a se determina cu exactitate obiectul judecății, stabilind dacă s-a cerut sau nu, și anularea procesului-verbal nr. 1884 din 13 martie 2003.

Față de cele ce preced, recursul va fi admis, se va casa sentința atacată, iar cauza va fi trimisă, spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SCM.D. SRL Timișoara împotriva sentinței civile nr. 317 din 30 septembrie 2003, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2005.