Judicial stamp duty enforcement bars cassation; CJEU reference denied for irrelevant national law questions

Şedinţa publică din data de 19 mai 2022

Asupra contestaţiei în anulare de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea ce face obiectul prezentei căi de atac

Prin încheierea din camera de consiliu din 30 octombrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca lipsită de interes, cererea formulată de petenta A. privind îndreptarea erorii materiale strecurate în încheierea de reexaminare a taxei judiciare de timbru din data de 26 iunie 2019 pronunţate de secţia de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2017.1.

2. Contestaţia în anulare

Împotriva acestei decizii, petenta A. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 21 din Constituţie.

A susţinut contestatoarea, în esenţă, că cererea sa nu era lipsită de interes, pentru că interesul exista şi există iar instanţa i-a răpit apărarea şi procesul echitabil.

3. Cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

În cursul soluţionării contestaţiei în anulare, contestatoarea a formulat, la data de 10.02.2022, cerere de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, întemeiată pe art. 267 din Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene, cu următoarele întrebări/chestiuni:

1. Dacă dispoziţiile din Tratat, Protocoalele incidente, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene se interpretează în sensul că un organ, instituţie, autoritate debitoare faţă de un cetăţean printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă să i se permită să nu execute obligaţiile sale faţă de cetăţeanul creditor dispuse de instanţă?

2. Dacă aceleaşi dispoziţii se interpretează în sensul că un astfel de organ, instituţie, autoritate debitoare să nu fie tras la răspundere pentru abuzul neexecutării obligaţiilor sale faţă de cetăţeanul creditor victimă?

3. Dacă pentru a-l executa silit pe un astfel de organ debitor de stat cetăţeanul creditor victimă este condiţionat de plata prealabilă de taxe judiciare?

Contesatoarea nu a dezvoltat şi nu a motivat cererea de sesizare a CJUE.

4. Soluţia Înaltei Curţi asupra cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

4.1. Asupra cererii contestatoarei A. de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu întrebările consemnate anterior, Înalta Curte reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 267 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (fost 234 Tratatul Comunităţilor Europene), Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competentă să se pronunţe, cu titlu preliminar, cu privire la:

a) interpretarea tratatelor;

b) validitatea şi interpretarea actelor adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii.

Alineatul 2 din text prevede posibilitatea unei instanţe dintr-un stat membru de a sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, dacă apreciază că o decizie în această privinţă este necesară în soluţionarea pricinii, iar în cazul în care chestiunea se invocă într-o cauză pendinte în faţa unei instanţe naţionale, ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, această instanţă este obligată să sesizeze Curtea.

Ca atare, procedura hotărârii preliminare prevăzută de dispoziţiile art. 267 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (fost 234 TCE) dă posibilitatea instanţelor statelor membre de a adresa întrebări Curţii de Justiţie, cu ocazia unui litigiu aflat pe rolul acestora, întrebările vizând interpretarea sau validitatea normei comunitare fiind adresate înainte de a se pronunţa hotărârea în litigiul pendinte, singurul competent a decide dacă întrebările sunt relevante pentru soluţionarea litigiului, precum şi asupra conţinutului acestora, fiind judecătorul naţional.

Părţile din litigiul principal nu au dreptul de a trimite direct Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) o cerere pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare, articolul 267 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) neconstituind temei legal pentru o nouă cale de atac deschisă părţilor într-un litigiu, astfel că nu este suficient ca o parte să susţină că litigiul ridică o problemă de interpretare sau validitate a dreptului Uniunii Europene (UE), pentru ca instanţa naţională respectivă să se considere obligată să trimită o cerere pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare.

Chiar şi instanţele naţionale ale căror decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern au libertatea de a evalua relevanţa unei cereri pentru întrebare preliminară.

Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene a stabilit că instanţele naţionale sunt cele în măsură să aprecieze, în funcţie de particularităţile fiecărei cauze, atât asupra necesităţii unei întrebări preliminare în vederea soluţionării fondului litigiului, cât şi asupra pertinenţei întrebărilor adresate Curţii.

4.2. În cauză, Înalta Curte constată că, prin maniera de formulare a solicitării, contestatoarea nu a motivat în niciun fel necesitatea sesizării instanţei europene.

În materie, Curtea de Justiţie a recunoscut instanţelor naţionale o marjă largă de apreciere a relevanţei unei hotărâri preliminare, revenindu-le obligaţia de a înainta o cerere preliminară doar atunci când consideră că există dubii în legătură cu aplicarea sau interpretarea unei norme comunitare.

Întrebarea ce se poate adresa de către instanţa naţională vizează exclusiv probleme de interpretare, validitate sau aplicare a dreptului comunitar, iar nu aspecte legate de dreptul naţional sau elemente particulare ale speţei deduse judecăţii.

Prin urmare, Înalta Curte reţine, pe de o parte, că cererea formulată de către contestatoarea A. nu este o veritabilă cerere de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, iar, pe de altă parte, interpretarea solicitată Curţii de Justiţie a Uniunii Europene nu este utilă şi pertinentă soluţionării prezentei cauze, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 267 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene pentru sesizarea instanţei europene în vederea pronunţării unei hotărâri preliminare.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia netimbrării prezentei contestaţii în anulare.

5.1. Deşi cauza în care s-a pronunţat încheierea ce face obiectul prezentei căi de atac s-a judecat sub imperiul Noului C. proc. civ. (în vigoare din 15 februarie 2013), prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din 26 iunie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2017.1, ataşat cauzei, instanţa a admis cererea de reexaminare formulată de petenta A. împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru aferente soluţionării cererii de recuzare formulate în Dosarul nr. x/2017.1 şi a stabilit că taxa judiciară de timbru aferentă cererii de recuzare formulate este în cuantum de 4 RON, conform Legii nr. 146/1997.

Instanţa a reţinut că, la data formulării cererii de chemare în judecată, 31.10.2007, actul normativ în raport cu care se stabileau taxele de timbru era Legea nr. 146/1997, care, la art. 3 lit. d), stabilea că pentru cererile de recuzare în materie civilă se achită o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 RON.

5.2. Astfel, pentru soluţionarea prezentei contestaţii în anulare formulate împotriva încheierii de şedinţă din 30 octombrie 2019 a ÎCCJ-SCAF în Dosarul nr. x/2017.1, instanţa, prin încheierea de şedinţă din 21 octombrie 2021, a constatat că, pentru soluţionarea contestaţiei în anulare, contestatoarea datorează taxă judiciară de timbru conform Legii nr. 146/1997 în cuantum de 10 RON, potrivit art. 3 lit. g) din lege.

Conform art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele de timbru se plătesc anticipat.

De asemenea, potrivit art. 197 C. proc. civ. "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."

Deşi a fost legal citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 RON, contestatoarea A. nu şi-a îndeplinit această obligaţie, astfel că, urmează a fi anulată contestaţia în anulare, ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene formulată de contestatoarea A..

Anulează contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva încheierii din 30 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pronunţate în dosarul nr. x/2017.1, ca netimbrată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 mai 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.