Judicial Inspection dismissal of disciplinary complaint: lack of passive procedural standing for judges and limits of administrative review over disciplinary indicators

Şedinţa publică din data de 12 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 23.08.2019, sub numărul x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară, judecător B. şi judecător C., a solicitat anularea Rezoluţiei nr. C19-2338/29.07.2019 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă, comunicată reclamantei la data de 06.08.2019 şi consecutiv, a Rezoluţiei nr. 1656/24.05.2019 cu nr. lucrare x, ca neîntemeiate şi nelegale, sancţionarea disciplinară a d-nelor judecătoare Judecător B. şi C. cu una din sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul art. 991 din aceeaşi lege.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1016 din 20 decembrie 2019 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor B. şi C., şi, în consecinţă, a respins cererea formulată în contradictoriu cu aceste pârâte, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, respingând în rest cererea privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta A. a declarat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că prin hotărârea atacata Curtea de Apel Bucureşti a respins contestaţia faţă de doamnele B. şi C., judecătoare la Judecătoria Cluj-Napoca, ca fiind formulate împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fond ca neîntemeiată.

Instanţa de fond a apreciat în mod greşit că doamnele magistrate nu au calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât procedura prevăzută de art. 451 alin. (3)-(5) se derulează doar între petent şi Inspecţia Judiciară, în calitate de emitent al rezoluţiilor contestate.

Critică hotărârea sub acest aspect, având în vedere faptul că esenţa litigiului este conduita magistraţilor, care sunt subiecţi ai plângerii formulate pentru abatere disciplinară.

Cu titlu de practică judiciară se invocă dosarul nr. x/2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

În mod greşit şi nelegal prin Rezoluţia contestată C19-2338/29.07.2019, pronunţată de Inspectorul Şef din cadrul Inspecţiei Judiciare s-a respins plângerea formulată împotriva Rezoluţiei nr. 1656 emisă de Direcţia de Inspecţie pentru Judecători la data de 24.05.2019.

Apreciază faptul că, cu rea credinţă d-na B. a încălcat normele de procedură civilă privind abţinerea şi incompatibilitatea, pentru că s-a antepronunţat şi pe fond, nu doar pe excepţie, cât şi cu privire la proba cu contraexpertiza.

Cu toate acestea, doamna judecătoare B. a înţeles să judece cauza şi să nu se abţină de la judecată, prin aceasta fiindu-i vătămat dreptul la un proces echitabil în rejudecare la instanţa de fond, anume Judecătoria Cluj-Napoca.

De asemenea, d-na judecător C. a soluţionat cererea de recuzare a d-nei judecător B. cu rea-credinţă, prin nesocotirea normelor de procedură civilă privind recuzarea şi incompatibilitatea, acceptând ca d-na judecător B. să soluţioneze cauza.

Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin sesizarea înregistrată la Direcţia de inspecţie pentru Judecători din cadrul Inspecţiei judiciare la data de 12.04.2019, sub nr. x, reclamanta A. a solicitat efectuarea verificărilor privind săvârşirea unor abateri disciplinare de către judecătorii B. şi C., cu ocazia soluţionării dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

S-a arătat că judecătorul B. a participat la soluţionarea dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca, în primul ciclu procesual, iar, la rejudecarea cauzei, a refuzat să formuleze cerere de abţinere, deşi şi-ar fi exprimat părerea cu privire la soluţia pe fond şi la proba constând în contraexpertiză judiciară, probă pe care o respinsese anterior, situaţie de natură a afecta dreptul la un proces echitabil.

De asemenea, a solicitat efectuarea verificărilor faţă de judecătorul C. în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a cererii de recuzare formulate împotriva judecătorului B., criticile vizând soluţia pronunţată.

Prin rezoluţia nr. 1656 din data de 24 mai 2019 s-a dispus clasarea, în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată.

Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere recurenta-reclamantă, care a fost respinsă prin rezoluţia inspectorului şef din data de 29.07.2019.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor B. şi C., instanţa de fond în mod corect a reţinut că magistraţii împotriva cărora s-a formulat sesizare la Inspecţia Judiciară nu au calitate procesuală în calea de atac formulată de persoana care a formulat sesizarea împotriva rezoluţiei de clasare, procedura prevăzută de art. 451 alin. (3)-(5) derulându-se în faţa instanţei de contencios administrativ între petent şi Inspecţia Judiciară, în calitate de emitent al rezoluţiilor contestate.

Înalta Curte are în vedere că potrivit art. 451 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii:

"(1) Împotriva rezoluţiei de clasare prevăzute la art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-şef, în termen de 15 zile de la comunicare. Plângerea se soluţionează în cel mult 20 de zile de la data înregistrării la Inspecţia Judiciară.

(2) Soluţiile pe care inspectorul-şef le poate dispune sunt:

a) respingerea plângerii şi menţinerea rezoluţiei atacate;

b) admiterea plângerii şi completarea verificărilor. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-şef.

(3) Rezoluţia inspectorului-şef prin care au fost respinse plângerea şi rezoluţia de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare. Soluţionarea cauzei se face de urgenţă şi cu precădere.

(4) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt:

a) respingerea contestaţiei;

b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului-şef şi a rezoluţiei de clasare şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.

(5) Hotărârea pronunţată potrivit dispoziţiilor alin. (4) lit. b) trebuie să cuprindă motivele pentru care au fost desfiinţate rezoluţiile atacate şi să indice faptele şi împrejurările care trebuie lămurite, precum şi mijloacele de probă ce urmează a fi administrate pentru completarea verificărilor.

(6) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în termen de 15 zile de la comunicare."

Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că, instanţa de fond în mod corect a apreciat că rezoluţiile sunt legale şi temeinice.

Recurenta-reclamantă a criticat cele două rezoluţii emise de Inspecţia Judiciară, arătând că în mod greşit s-a reţinut că nu există indicii referitoare la săvârşirea unei abateri disciplinare de către judecătorii care au soluţionat cauza.

Înalta Curte reţine faptul că instanţa de contencios administrativ învestită cu soluţionarea plângerii împotriva rezoluţiei de clasare nu are competenţa de a constata dacă există indicii privind săvârşirea unei abateri disciplinare.

Conform art. 45 din Legea nr. 317/2004, privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, aspectele semnalate în legătură cu abaterile disciplinare săvârşite de judecători şi procurori sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecţiei Judiciare, în cadrul căreia se stabileşte dacă există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare.

Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, sesizarea se clasează, rezoluţia de clasare fiind supusă confirmării inspectorului-şef. Rezoluţia poate fi infirmată, o singură dată, de inspectorul-şef, care poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, completarea verificărilor.

Împotriva rezoluţiei de clasare persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-şef, acesta putând dispune fie respingerea plângerii şi menţinerea rezoluţiei atacate, fie admiterea plângerii şi completarea verificărilor.

Rezoluţia inspectorului-şef prin care au fost respinse plângerea şi rezoluţia de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, care poate dispune fie respingerea contestaţiei, fie admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului-şef şi a rezoluţiei de clasare şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.

Hotărârea pronunţată în această situaţie trebuie să cuprindă motivele pentru care au fost desfiinţate rezoluţiile atacate şi să indice faptele şi împrejurările care trebuie lămurite, precum şi mijloacele de probă ce urmează a fi administrate pentru completarea verificărilor.

Astfel fiind, persoana care a formulat sesizarea are dreptul de a supune controlului instanţei de contencios administrativ legalitatea rezoluţiilor de clasare, instanţa având de verificat dacă în procedura derulată de Inspecţia Judiciară au fost verificate toate aspectele învederate şi au fost administrate toate probele necesare, fără a permite însă subrogarea în atribuţiile inspectorului judiciar prin reanalizarea probatoriului administrat, în sensul constatării existenţei indiciilor privind săvârşirea de către magistraţi a unor abateri disciplinare, aşa cum solicită recurenta-reclamantă.

Dispoziţiile art. 451 alin. (5) teza finală din Legea nr. 317/2004 întăresc această concluzie, instanţa fiind obligată ca, în cazul anulării rezoluţiei de clasare, să indice faptele şi împrejurările care trebuiesc lămurite, precum şi mijloacele de probă ce urmează a fi administrate pentru completarea verificărilor.

Aşadar, în situaţia în care inspectorul judiciar a analizat toate faptele cu care a fost sesizat şi a administrat toate probele necesare, instanţa nu are temei legal pentru anularea rezoluţiei de clasare.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 1016 din 20 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2021.