Invalidity of public official dismissal for failure to meet statutory requirement of repeated disciplinary offenses

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

B.I., în contradictoriu cu Agenția Națională pentru Sport (fost Ministerul Tineretului și Sportului), a solicitat anularea Ordinului nr. 322 din 6 iulie 2001, emis de pârât, prin care a fost destituit din funcția de Director al Direcției pentru Tineret și Sport a județului Iași, ca nelegal și reintegrarea sa în funcție.

Curtea de Apel Iași, prin sentința nr. 33/CA din 5 martie 2002, a respins acțiunea.

Instanța a reținut că în perioada mandatului îndeplinit de către recurent, 1 ianuarie - 1 iunie 2001, activitatea direcției s-a desfășurat sub nivelul condițiilor asigurate, posibilităților și cerințelor, mai cu seamă în privința conducerii, organizării și controlului activității aflată sub coordonarea Direcției de tineret și sport.

Măsura luată față de reclamant, a fost motivată generic, aspectele regăsindu-se în abaterile repetate, de natură gravă, cuprinse în rapoartele întocmite care îl exclud din funcția avută.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, B.I., ce a fost admis prin decizia nr. 2030 din 27 mai 2003, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ și s-a casat sentința, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeași instanță, pentru a proceda la o completare și reevaluare a materialului probator.

S-a reținut din examinarea materialului probator aflat la dosarul cauzei, că activitatea reclamantului s-a desfășurat în unele privințe cu rezultate pozitive și cu o acoperire relativă a domeniilor de activitate coordonate. Tot astfel se pot constata, însă, și aspecte negative, criticabile, care au diminuat calitatea activităților de conducere, organizare și management financiar.

Pentru a se putea soluționa în mod corespunzător cauza, era necesar ca în analiza efectuată să se procedeze de instanță, la o evaluare comparativă a valorilor pozitive și negative din activitatea contestatorului, determinându-se în funcție de natura lor, de caracterul mai mult sau mai puțin semnificant al faptelor, care latură este prevalentă, iar în ipoteza în care s-ar fi conchis, motivat și argumentat, că prevalente sunt deficiențele stabilite, să se evalueze în raport cu gravitatea acestor deficiențe, inclusiv a consecințelor cărora le-au dat naștere, care trebuie să fie sancțiunea aplicabilă.

Curtea de Apel Iași, prin sentința nr. 16/CA din 29 ianuarie 2004, a respins excepția privind lipsa de interes a reclamantului și a respins ca nefondată, acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că acțiunea reclamantului este bazată pe apărarea unui interes legitim; prin sancțiunea ce i-a fost aplicată, a pierdut calitatea de funcționar public, cu toate drepturile legale asociate acestei calități, fiindu-i desfăcut contractul individual de muncă, suferind prejudicii morale și materiale.

În urma probatoriului examinat s-a stabilit că reclamantul a desfășurat activitate deficitară ce justifică măsura luată prin ordinul contestat.

Considerând hotărârea, nelegală, reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 9 și 10 C. proc. civ. și a solicitat admiterea lui, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii, anulării ordinului și reintegrarea în funcția avută.

Se arată că aplicarea sancțiunii disciplinare s-a făcut cu încălcarea art. 170 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, referitor la individualizarea sancțiunii disciplinare și art. 94 din aceeași lege, destituirea a avut la bază criteriul apartenenței politice a reclamantului, încălcându-se, astfel, principiile funcției publice, consacrate de art. 4 și 26 din Legea nr. 188/1999.

Procedura disciplinară a fost efectuată cu nerespectarea condiției audierii celui sancționat, prevăzută sub sancțiunea nulității, de art. 709 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.

Instanța a omis să se pronunțe asupra mai multor mijloace de probă hotărâtoare pentru rezolvarea pricinii, din care rezultă exercitarea corespunzătoare a sarcinilor de serviciu de către reclamant.

În final se concluzionează că soluția pronunțată, având la bază preluarea informațiilor neprobate ale pârâtei și ignorarea susținerilor întemeiate pe probe a reclamantului, echivalează ca o nemotivare a hotărârii.

Recursul este fondat.

Prin Ordinul nr. 322 din 6 iulie 2001, emis de Ministerul Tineretului și Sportului, s-a dispus destituirea lui B.I. din funcția de Director al Direcției pentru Tineret și Sport a județului Iași, în baza art. 70 alin. (3) lit. f), coroborat cu art. 72 și art. 89 lit. d) din Legea nr. 188/1999 și art. 13 din Legea nr. 1/1970; aceasta, avându-se în vedere raportul nr. 803/2001, în urma controlului de fond și procesul-verbal nr. 90/2001, a comisiei de disciplină constituită pentru cercetarea abaterilor constatate.

Acestuia i s-a reținut, că în perioada mandatului 1 ianuarie - 1 iunie 2001, în activitatea desfășurată nu și-a respectat atribuțiile de serviciu, a dat dovadă de superficialitate și neglijență, planul de activitate era formal, fișele posturilor pentru inspectorii de specialitate sport au fost incomplete, a desfășurat o slabă colaborare cu cluburile sportive din județ, nu s-a preocupat de activitatea de formare a specialiștilor, nu au fost găsite documente justificative și de evidență din care să rezulte organizarea competițiilor la nivel local și județean, că s-au găsit contracte încheiate fără licitație, și cu condiții dezavantajoase pentru direcție.

Aceste abateri au fost considerate grave, atât de prima instanță, cât și de instanța de rejudecare care, motivându-și soluția, le-a preluat și nu a examinat apărările făcute de reclamant, deși i se dăduse acesteia din urmă dispoziții obligatorii în acest sens de instanța supremă.

Ori, procedeul folosit poate fi considerat o nemotivare, ce atrage casarea sentinței.

Ordinul Ministerului Tineretului și Sportului nr. 322 din 6 iulie 2001, emis de pârâtă, este nelegal, întrucât nu respectă cerințele impuse de lege pentru individualizarea sancțiunii disciplinare și referitor la sancțiunea destituirii din funcție.

Este real că în activitatea reclamantului s-au constatat deficiențe, dar au fost și rezultate bune concretizate în actele depuse la dosar.

Nu se poate reține proasta colaborare dintre recurent și clubul sportiv C.S.M. Iași, atâta timp, cât acesta a primit numeroase scrisori de mulțumire și adrese pozitive din partea cluburilor și federațiilor care au colaborat cu Direcția, în perioada cât B.I. a fost director.

Nici slaba pregătire profesională reținută nu-și găsește justificarea, întrucât la examenul de atestare în funcția publică de Director al Direcției pentru Tineret și Sport a județului Iași, acesta a obținut 9,25, nota maximă fiind 10; la evaluarea pe anul 2000 a obținut 4,063, nota maximă fiind 5, iar pentru activitatea în fruntea Direcției pentru Tineret și Sport a județului Iași, a fost decorat, prin Decret al Președintelui României (M. Of. nr. 688/16.12.2000), cu medalia națională „Pentru Merit” clasa a III-a, pentru obținerea unor rezultate sportive deosebite.

Art. 70 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, prevede că la individualizarea sancțiunii disciplinare se va ține seama de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care a fost săvârșită, gradul de vinovăție și consecințele abaterii, comportarea generală în serviciu a funcționarului public, precum și de existența în antecedentele acestuia, a altor sancțiuni.

Pentru a se lua măsura destituirii, conform art. 94 din Legea nr. 188/1999, trebuia să fi fost săvârșite abateri repetate, ori, reclamantul nu are nici o altă sancțiune disciplinară.

Este real că la Direcția pentru Tineret și Sport a județului Iași, în perioada în discuție au avut loc două controale: în februarie și în iunie 2001, dar la primul control nu s-a aplicat nici o sancțiune disciplinară, în procesul-verbal încheiat s-au făcut numai recomandări pentru viitor.

Cum legea prevede cerința de repetabilitate a abaterilor, lucru nerealizat în speță, ordinul contestat este nelegal.

Reținerea instanței, că procedura disciplinară a fost efectuată cu respectarea condiției audierii celui sancționat, este justificată prin răspunsul dat de reclamant prin notă explicativă și la întrebările puse.

Critica din recurs privind nepronunțarea instanței asupra unor mijloace de probă hotărâtoare pentru rezolvarea pricinii este fondată.

Nu se poate susține că fișa posturilor era incompletă, atâta timp, cât acestea au fost făcute după modelul elaborat de minister, nici că reclamantul nu s-a ocupat de instruirea tematică a personalului unității, cât timp unitatea dotată cu calculatoare are instalat programul Legis, calendarul sportiv județean era întocmit și centralizat, pentru activitatea de control s-a solicitat un audit intern de către reclamant, există un calendar al acțiunilor „sportul pentru toți”.

În condițiile date, recursul se privește fondat și urmează a fi admis în baza art. 312 pct. 2 C. proc. civ., a se modifica sentința atacată și în fond, se va admite acțiunea, se va anula ordinul contestat și se va dispune reintegrarea reclamantului în funcția publică de conducere deținută anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de B.I. împotriva sentinței civile nr. 16/CA din 29 ianuarie 2004, a Curții de Apel Iași.

Modifică sentința atacată și în fond, admite acțiunea.

Anulează Ordinul nr. 322/2001 al Ministerului Tineretului și Sportului și dispune reintegrarea reclamantului în funcția publică de conducere deținută anterior.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2005.