Discrimination in calculating child-rearing allowances for independent income earners vs. employees under O.U.G. 111/2010

Şedinţa publică din data de 12 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, sub nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, solicitând anularea parţială a Ordinului nr. 1474/2001, emis de pârât, respectiv a Anexei 1 lit. C) pct. 2 din acest ordin.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 96 din 13 octombrie 2020, a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, ca neîntemeiată.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond recurenta-reclamantă A. a declarat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Recurenta apreciază că modul de calcul al veniturilor pentru cei ce obţin venituri din activităţi independente este discriminatoriu, aspect de natură a atrage nulitatea parţială a Ordinului 1474/2011 prin care este instituit acest mod de calcul.

În opinia recurentei, este o evidentă discriminare între situaţia salariaţilor (pentru care se iau în considerare veniturile până la momentul naşterii copilului şi care îşi încetează activitatea) şi cei care obţin venituri din activităţi independente şi din profesii liberale, care nu îşi pot suspenda activitatea decât după finalizarea concediului medical şi, prin urmare, suferă o diminuare a venitului de referinţă.

Veniturile din concedii medicale sunt luate în calcul la stabilirea indemnizaţiei, conform art. 6 alin. (5) lit. g) din Norme Metodologice din 2011 de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţa a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizaţia lunara pentru creşterea copiilor.

Ordinul 1474/2011 este într-o evidentă contradicţie cu O.G. nr. 111/2010, act normativ cu rang superior, care prevede că nu pot fi avute în vedere la stabilirea indemnizaţiei de creştere copil decât veniturile anterioare naşterii copilului, principiu care nu este respectat prin Ordinul 1474/2011.

Soluţia instanţei de fond este pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, instanţa pronunţând o hotărâre prin care aplică greşit dispoziţiile legale. În fapt, exemplul prezentat în cuprinsul Ordinului, şi care stă la baza calculelor efectuate de către AJPIS, are în vedere şi venituri anterioare şi ulterioare datei naşterii copilului.

Faptul că aceste venituri sunt avute în vedere pentru stabilirea unei medii aritmetice pe baza căreia să se calculeze un venit lunar mediu, înseamnă că sunt avute în vedere tocmai venituri realizate anterior celor 12 luni prealabile naşterii, cât şi intervale de timp ulterioare acestui moment.

Punctual, cu privire la constatarea instanţei de fond că luna când se naşte copilul este cea în care se naşte dreptul la indemnizaţie, trebuie făcută o diferenţiere între momentul la care se naşte dreptul la indemnizaţie şi perioada până la care se iau în calcul veniturile pentru stabilirea mediei lunare.

Astfel, în ipoteza în care copilul se naşte în luna mai, pentru respectarea prevederilor O.U.G. nr. 111/2010, este necesar a nu fi avute în vedere venituri realizate în luna iunie. Or, instanţa apreciază că exemplul dat în cuprinsul Ordinului contestat nu prevede o atare posibilitate, deşi textul arată că se va ţine cont de data la care s-a dispus suspendarea activităţii (ulterioară naşterii copilului).

De asemenea, pentru calculul venitului mediu pe cele 12 luni, în cazul în care cele 12 luni se regăsesc în 2 ani calendaristici distincţi, sunt avute în vedere luni anterioare acestor 12 luni.

Instanţa omite să aibă în vedere fondul problemei, analizând în mod superficial acest mod de calcul care, aparent, are în vedere doar aceste 12 luni prealabile naşterii, dar care determină utilizarea unor venite anterioare în obţinerea mediei lunare.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurenta-reclamantă solicită anularea în parte a Ordinului nr. 1474/2011, respectiv Anexa 1 lit. C) pct. 2 şi pct. 3, emis de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, care stabileşte modul de calcul al indemnizaţiei pentru creşterea copilului în cazul celor ce obţin venituri din activităţile individuale.

În esenţă recurenta susţine că există discriminare între situaţia salariaţilor pentru care se iau în considerare veniturile până la momentul naşterii copilului şi care îşi încetează activitatea şi cei care obţin venituri din activităţi independente şi din profesii liberale, care nu îşi pot suspenda activitatea decât după finalizarea concediului medical şi, prin urmare, suferă o diminuare a venitului de referinţă.

Astfel, Înalta Curte are în vedere că potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 111/2010, privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, indemnizaţia lunară aferentă concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, se stabileşte în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului şi nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară garantat în plată.

Conform alin. (1) al aceluiaşi articol de lege, beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum şi de o indemnizaţie lunară, persoanele care, în ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului, au realizat timp de cel puţin 12 luni venituri din salarii şi asimilate salariilor, venituri din activităţi independente, venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

În baza dispoziţiilor art. 4 alin. (5) din H.G. nr. 52/20011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, luna calendaristică în care s-a născut copilul, indiferent de ziua din această lună în care s-a produs naşterea, face parte integrantă din perioada de 12 luni avută în vedere la calcularea indemnizaţiei lunare aferente concediului precizat anterior.

Potrivit art. 7 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 111/2010 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 52/2011, cu modificările şi completările ulterioare în situaţia persoanelor îndreptăţite care realizează venituri din activităţi independente, venituri, din drepturi de proprietate intelectuală, venituri din activităţi agricole, silvicultură, şi piscicultura, şi care lucrează în baza unui contract individual de muncă, concediul reprezintă întreruperea/suspendarea activităţii pe perioada de până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu dezabilităţi.

Astfel, relevantă în determinarea nivelului venitului lunar în vederea stabilirii cuantumului indemnizaţiei pentru creşterea copilului în cazul realizării activităţilor independente/profesii liberale este luna suspendării activităţii.

În situaţia în care cuantumul indemnizaţiei este calculat în baza declaraţiei persoanei îndreptăţite privind cuantumul estimat al venitului în vederea plăţii anticipate a impozitului pe anul care cuprinde şi o parte din lunile care se iau în calcul la stabilirea eligibilităţii, în vederea acordării dreptului, venitul net lunar se calculează prin împărţirea venitului estimat la numărul de luni până la care, conform documentelor, a fost înregistrată suspendarea-activităţii.

În cazul în care în perioada de eligibilitate, persoana îndreptăţită a realizat şi alte venituri supuse impozitului pe venit dintre cele prevăzute de ordonanţa de urgenţă, potrivit art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 111/2010, cu modificările şi completările ulterioare, la stabilirea cuantumului indemnizaţiei sunt luate în calcul şi acestea.

Totodată, pentru perioadele asimilate prevăzute la art. 2 alin. (5) din O.U.G. nr. 111/2010 cu modificările şi completările ulterioare, se iau în calcul sumele încasate de persoana îndreptăţită, calculate potrivit legii de către plătitorul acestora.

Pentru luna naşterii copilului se iau în calcul veniturile cuvenite pentru acea lună respectiv, venitul pe care l-ar fi primit persoana dacă ar fi lucrat în toată luna sau cumulul, dintre venitul aferent zilelor lucrate cu indemnizaţia de maternitate.

Potrivit legii, respectiv art. 22 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 111/2010, cu modificările şi completările ulterioare" aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 52/2011, în situaţia realizării de către persoana îndreptăţită a veniturilor din activităţi independente, având în vedere modul de stabilire a venitului net în cazul care cuantumul indemnizaţiei se calculează pe baza venitului estimat în vederea plăţii anticipate a impozitului sau, după caz, pentru care se completează declaraţie pe propria răspundere, cuantumul indemnizaţiei se recalculează în baza dovezilor eliberate de organele competente privind veniturile efectiv realizate în perioada pentru care s-a luat în calcul venitul estimat în vederea plăţii anticipate a impozitului sau, după caz, pentru care s-a completat declaraţia pe propria răspundere.

În concluzie, Înalta Curte constată ca fiind corectă aprecierea instanţei de fond în sensul că pct. 2 lit. C) din Anexa 1 la Ordinul MMPS nr. 1474/2011 a fost adoptat cu respectarea prevederilor legale corespondente din actele normative de rang superior, O.U.G. nr. 111/2010 şi H.G. nr. 52/2011, nefiind identificată existenţa vreunei discriminări între situaţia salariaţilor şi a celor care obţin venituri din activităţi independente şi din profesii liberale.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 96 din 13 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2021