Organizer liability for supporters' discriminatory chants in sports arenas under Law 4/2008 and GEO 137/2000

Şedinţa publică din data de 12 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată la data de 19.09.2019, sub nr. x/2019 reclamantul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE - A. a formulat cerere în anularea Hotărârii nr. 429 din 10.07.2019, emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD).

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 182 din 13 martie 2020, a respins cererea formulată de reclamantul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE A. în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond recurentul-reclamant Ministerul Afacerilor Interne - A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul arată că instanţa de fond a reţinut în mod eronat, faptul că "normele care reglementează organizarea activităţii fotbalistice din România prevăd răspunderea cluburilor organizatoare pentru faptele suporterilor săi".

Ori, în cazul dedus judecăţii nu este vorba de activitate fotbalistică, ci de activitate handbalistică, pe de o parte, iar, pe de altă parte, normele instituite de Legea nr. 4/2008 vizează combaterea violenţei în sport.

În acest context, legiuitorul la art. 10 lit. r) din actul normativ sus-menţionat, a statuat faptul că organizatorul de competiţii sau de jocuri sportive are obligaţia "să interzică afişarea simbolurilor, sloganurilor ori textelor ... indiferent pe ce suport ar fi inscripţionate", pentru care îi poate fi angajată răspunderea disciplinară şi administrativă, având în vedere că aceste activităţi se realizează, de regulă, anterior competiţiei şi nu în timpul acesteia.

Legiuitorul nu a introdus nicăieri în legislaţie obligaţia de a nu permite scandări, considerând că acestea sunt acţiuni spontane, care nu pot fi prevăzute de organizator. Pentru a demonstra acest aspect, arătă faptul că legiuitorul a prevăzut în art. 20 lit. m) din acelaşi act normativ faptul că spectatorilor le este interzis, să săvârşească fapte, acte sau gesturi obscene, să profereze ori să scandeze injurii, cuvinte sau expresii jignitoare ori vulgare, precum şi ameninţări cu acte de violenţă împotriva celorlalţi spectatori, oficiali, jucători sau a bunurilor acestora". Săvârşirea, de către spectatori, a faptei menţionate reprezintă contravenţie şi se sancţionează cu amendă conform art. 22 lit. b), nu) de către organizator ci de către agenţii constatatori prevăzuţi de O.G. nr. 2/2001.

Astfel, instanţa de fond în mod eronat, constată răspunderea organizatorului pentru faptele suporterilor deşi nu sunt întrunite condiţiile impuse de art. 1373 C. civ. privitoare la răspunderea pentru prepuşi, întrucât între CS Dinamo Bucureşti şi suporterii acestuia nu sunt încheiate contracte sau alte tipuri de raporturi juridice. În această situaţie sunt aplicabile prevederile art. 1357 C. civ. - răspunderea pentru fapta proprie.

În fapt, instanţa de fond a făcut aprecieri strict subiective, care nu au nicio susţinere în prevederile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Concluzionând, răspunderea CS DINAMO Bucureşti nu poate fi angajată pentru faptele altor persoane, acţiuni care au apărut spontan şi care nu aveau legătură cu măsurile de ordine publică luate prin intermediul unei societăţi specializate.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin petiţia înregistrată sub nr. x/18.12.2019, B. a sesizat CNCD pe motiv că la meciul CS Dinamo-Bucuresti-AHC Dobrogea Sud s-a scandat repetat ţigani, ţigani, iar reclamanţii (A., Federaţia Romana de Handbal, Jandarmeria Romană) nu au luat nicio masură în urma incidentului.

Ulterior, Colegiul director al C.N.C.D., a adoptat hotărârea nr. 429/10.07.2019, prin care a stabilit că scandările ţigani, ţigani, reprezintă discriminare şi încalcă dreptul la demnitate conform art. 2 alin. (1) si art. 15 din O.G. nr. 137/2000 iar comportamentul pasiv al reclamantului care poarta responsabilitate, de asemenea reprezintă discriminare conform art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, motiv pentru care a dispus sancţionarea contravenţională a acestuia cu suma de 5.000 RON conform art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Înalta Curte, constată că în esenţă recurentul critică faptul că nu poate fi invocată răspunderea pentru altul cu atât mai mult cu cât între CS Dinamo Bucureşti şi susţinătorii echipei nu exista un raport juridic care să nască drepturi şi obligaţii.

Înalta Curte, are în vedere contrar susţinerilor recurentului faptul că normele care reglementează organizarea activităţii fotbalistice din Romania prevede răspunderea cluburilor organizatoare pentru faptele propriilor suporteri.

Astfel, potrivit art. 5 alin. (1) si art. 10 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 4/2008, "răspunderea pentru asigurarea măsurilor de ordine şi siguranţă în interiorul arenelor sportive revine organizatorului, care poate încheia în acest sens contracte de prestări servicii, în condiţiile legii, cu societăţi specializate de protecţie şi pază sau, în lipsa acestora, cu poliţia locală.

Pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii de asigurare a ordinii şi siguranţei spectatorilor în arena sportivă, organizatorul de competiţii sau de jocuri sportive are următoarele obligaţii: r), să interzică afişarea în arena sportivă a simbolurilor, sloganurilor ori textelor cu conţinut obscen sau care incită la denigrarea ţării, la xenofobie, la ură naţională, rasială, de clasă ori religioasă, la discriminări de orice fel şi la violenţă, indiferent pe ce suport ar fi inscripţionate"

Instanţa de control judiciar constată că, susţinerea recurentului că nu îi revine răspunderea pentru faptele suporterilor nu poate fi invocată pentru neimplicarea clubului în stoparea manifestărilor care aduceau atingere dreptului de demnitate personală şi instigare la discriminare şi ura rasială.

Astfel fiind, sancţionarea este aplicabilă persoanelor în sarcina cărora, datorită comportamentului lor activ sau pasiv, poate fi reţinută o contribuţie la săvârşirea faptei cu caracter discriminatoriu. Or, în cauză, o astfel de contribuţie a fost reţinuta în mod corect în sarcina recurentului de către CNCD.

Înalta Curte în acord cu instanţa de fond apreciază că apelativele ţiganii, ţiganii au avut la bază apartenenţa la etnia rroma, ceea ce constituie criteriul de discriminare în înţelesul dat de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Astfel, prin afirmaţiile făcute s-a adus atingere dreptului la demnitate umană, având în vedere conotaţia apelativelor:

"ţiganii, ţiganii!", de natură a crea o atmosfera de umilire sau ofensare la adresa tuturor aparţinătorilor acestei etnii.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Ministerul Afacerilor Interne - A. împotriva sentinţei nr. 182 din 13 martie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2021