Mining Concession Revocation: Appeal Declared Null for Failure to Cite Specific Grounds of Cassation

Şedinţa publică din data de 12 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2019, la data de 17.07.2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, solicitând anularea Notificării nr. x/24.06.2019, emisă de către pârâtă, prin care s-a iniţiat procedura de anulare a Licenţei de concesiune pentru explorare nr. x/14.11.2018, pentru perimetrul "Mehadia Est", emisă în favoarea societăţii în calitate de titular, precum şi revocarea măsurii de anulare a Licenţei menţionate, măsură pe care reclamanta o apreciază a fi netemeinică şi nelegală, astfel încât solicită anularea acesteia.

De asemenea, în temeiul prevederilor art. 35, alin. (2) din Legea minelor nr. 85/2003, reclamanta solicită a se dispune suspendarea efectelor Notificării nr. x/24.06.2019, emise de către Agenţia Naţionala pentru Resurse Minerale şi a procedurii de anulare a Licenţei de concesiune pentru explorare nr. x/14.11.2018, pentru perimetrul "Mehadia Est" emisă în favoarea S.C. A. S.R.L., până Ia rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti prin care instanţa se va pronunţa asupra legalităţii şi temeiniciei emiterii notificării prin care s-a demarat procedura anulării Licenţei, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din data de 19 septembrie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de suspendare a executării Notificării nr. x/24.06.2019 şi Deciziei de anulare a Licenţei de concesiune nr. x/06.09.2019, ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 283 din 24 octombrie 2019, a admis cererea formulată, precizată şi completată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, a dispus anularea Deciziei nr. 70/06.09.2019 privind încetarea concesiunii acordată prin Licenţa nr. x/2018 pentru explorarea resurselor de dacit industrial şi de construcţie în perimetrul Mehadia Est, Judeţul Caraş-Severin încheiată între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi A. S.R.L., aprobată prin Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale nr. 241/12.12.2018, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I nr. 1072/18.12.2018, precum şi a Notificării nr. x/24.06.2019, emise de pârâtă şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 19 septembrie 2019 şi împotriva sentinţei nr. 283 din 24 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a declarat recurs.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului şi a solicitat în principal constatarea nulităţii recursului, iar în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului.

Înalta Curte constată întemeiată excepţia invocată, fiind incidente în cauză dispoziţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din Noul C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din Noul C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate(ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Prevederile legale menţionate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare, şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

Noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta nu circumstanţiază în niciun mod critica sa, în sensul că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei.

O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

Or, simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată şi reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt şi de drept descrisă în cuprinsul acţiunii nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinţei, această neregularitate sancţionându-se cu nulitatea.

Deoarece recurenta nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă în raport cu soluţia instanţei de fond, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului.

Constată nul recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale împotriva încheierii de şedinţă din data de 19 septembrie 2019 şi împotriva sentinţei nr. 283 din 24 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2021.