Suspension of fiscal objection pending criminal investigation: reasonable time limits under the ECHR mandating resumption of administrative procedure
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania rejected the tax administration's appeal, affirming the appellate court’s order that the agency must adjudicate on the merits a suspended administrative objection and awarding 9,000 RON in litigation costs to the taxpayer and co-intervenors. The dispute centered on a tax assessment imposing approximately 14.5 million RON in corporate income tax and VAT, which was suspended for nearly three years pending a related criminal investigation into the company’s director for tax evasion; the taxpayer challenged the administration’s refusal to resume the administrative procedure despite the lack of a final criminal judgment. Relying on Article 277 of the Fiscal Procedure Code and Article 6 of the European Convention on Human Rights, the court held that the indefinite suspension of the administrative procedure violated the right to a reasonable time limit, as the underlying criminal proceedings had exceeded statutory deadlines without finality, thereby justifying the mandatory resumption of the tax objection process.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 277 alin. (3) din Legea nr. 207/2015, art. 276 alin. (1) din Legea nr. 207/2015, art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen, art. 451 alin. (2) C. proc. civ; Suspension of fiscal objection pending criminal investigation: reasonable time limits under the ECHR mandating resumption of administrative procedure: The dispute centered on a tax assessment imposing approximately 14.5 million RON in corporate income tax and VAT, which was suspended for nearly three years pending a related criminal investigation into the company’s director for tax evasion; the taxpayer challenged the administration’s refusal to resume the administrative procedure despite the lack of a final criminal judgment. Relying on Article 277 of the Fiscal Procedure Code and Article 6 of the European Convention on Human Rights, the court held that the indefinite suspension of the administrative procedure violated the right to a reasonable time limit, as the underlying criminal proceedings had exceeded statutory deadlines without finality, thereby justifying the mandatory resumption of the tax objection process.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedServes as the main legal basis for the court's decision to dismiss the appeal and confirm the lower court's judgment.
Procedural rule governing the dismissal of an unfounded appeal in civil procedure.
Legal basis for imposing litigation costs on the losing party (the tax administration).
Full text
Şedinţa publică din data de 12 mai 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019 la data de 14 noiembrie 2019, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea adresei nr. x/19.09.2019 prin care pârâta a refuzat să examineze pe fond contestaţia administrativă, menţinând în rest fel măsura suspendării şi, în consecinţă, obligarea pârâtei să soluţioneze pe fond contestaţia înregistrată la aceasta sub nr. A SLP 1288/24.05.2017 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 63 din 30 iunie 2020, a respins excepţia inadmisibilităţii invocată prin întâmpinare, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi intervenienţii accesorii în interesul reclamantei B., C., D., a obligat pârâta să soluţioneze pe fond contestaţia înregistrată sub nr. A SLP 1288/24.05.2017, a admis cererile de intervenţie accesorie formulate în interesul reclamantei de către B., C., D., şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2000 RON onorariu avocat redus.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea recursului, recurenta arată că hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşita a dispoziţiilor art. 277 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, conform căruia " Procedura administrativa este reluata la încetarea motivului care a determinat suspendarea..." coroborat cu pct. 10.2 din OPANAF nr. 3741/2015, respectiv " Dacă prin decizie se suspendă soluţionarea contestaţiei până la rezolvarea cauzei penale, organul de soluţionare competent va relua procedura administrativă, în condiţiile art. 276 alin. (1) din Legea nr. 207/2015, numai după încetarea definitivă a motivului care a determinat suspendarea, la cererea contestatarului sau a organului fiscal. Aceasta trebuie dovedită de către organele fiscale sau de contestator printr-un înscris emis de organele abilitate.
Prin Decizia nr. 343/02.10.2017, Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a suspendat soluţionarea pe fond a contestaţiei formulate de A. împotriva Deciziei de impunere nr. x/07.04.2017, emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea caracter definitiv a motivului care a determinat suspendarea, în conformitate cu prevederi art. 277 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, modificările şi completările ulterioare.
Urmare a verificărilor efectuate la A. S.R.L., organele de inspecţie fiscală din cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Prahova au stabilit că societatea a declarat achiziţii de bunuri şi servicii, precum şi livrări intracomunitare de bunuri pentru care se pune problema realităţii operaţiunilor înregistrate, cu consecinţe asupra obligaţiilor datorate bugetului de stat, fiind stabilită suplimentar de plată suma de 14.534.706 RON, reprezentând impozit pe profit şi TVA.
Organele de inspecţie fiscală din cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Prahova au întocmit Sesizarea penală nr. 1419/11.04.2017 adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, împreună cu Procesul-verbal nr. x/22.03.2017, în vederea constatării existenţei sau inexistenţei elementelor constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 4 şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.
Sesizarea penală transmisă Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, vizează un prejudiciu adus bugetului de stat în sumă de 14.534.706 RON, reprezentând impozit pe profit şi TVA, valoare ce se regăseşte integral în Decizia de impunere nr. x/07.04.2017.
Dosarul penal nr. x/2017 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova ce are ca obiect începerea urmăririi penale faţă de administratorul reclamantei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale nu a fost finalizat definitiv până la data formulării prezentei acţiuni.
Având în vedere aspectele anterior precizate, prin adresa nr. x/19.09.2019, a cărei anulare se solicita în prezentul dosar, Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor a comunicat reclamantei faptul că nu poate da curs solicitării sale de reluare a soluţionării contestaţiei administrative formulată împotriva Deciziei de impunere nr. xnr. 100/07.04.2017, având în vedere că până în prezent nici organele de inspecţie fiscala şi nici reclamanta nu au informat organul de soluţionare a contestaţiei despre încetarea definitivă a motivului care a determinat suspendarea.
În cauza este evident faptul că soluţia din penal ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra modului de soluţionare a contestaţiei, în condiţiile în care se pune problema că operaţiunile economice derulate de reclamantă sunt fictive, cu scopul sustragerii de la plata datoriilor la bugetul de stat.
În concluzie, în considerarea motivelor de fapt şi de drept mai sus expuse, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei civile nr. 63/30.06.2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ si fiscal, cu consecinţa respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
4. Apărările formulate în cauză
Intimaţii-intervenienţi B., C., D. şi intimata-reclamantă A. S.R.L. au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaţilor, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, urmare a efectuării inspecţiei fiscale, organele fiscale au întocmi raportul de inspecţie fiscală x/07.04.2017 şi decizia de impunere x/07.04.2017 prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei obligaţii fiscale suplimentare de plată în cuantum de 5.604.379 de RON reprezentând impozit pe profit şi în cuantum de 8.930.327 de RON reprezentând taxă pe valoare adăugată.
Prin decizia 46514 din data de 04.05.3017 organul fiscal a calculat obligaţii fiscale accesorii reprezentând dobânzi în cuantum de 6.770.272 de RON şi penalităţi de întârziere în cuantum de 2.258.271 de RON.
La data de 11.04.2017 organele fiscale au formulat sesizarea penală 1419/11.04.2017, cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 4 şi 9 alin. (1) lit. C) din Legea 241/2004 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.
Reclamanta a formulat contestaţie administrativ-fiscală, la data de 09.05.2017, iar prin decizia 343/02.10.2017 a fost suspendată soluţionarea acesteia.
La data de 08.07.2019, reclamanta a depus la AJFP Prahova cererea 26537 prin care a solicitat autorităţii să dispună reverificarea obligaţiilor fiscale stabilite prin decizia de impunere x/07.04.2017 cu luarea în considerare a documentelor contabile reconstituite, fiind respinsă această solicitare, prin adresa x/18.07.2019, întrucât procedura administrativă este suspendată.
La data de 18.09.2019, reclamanta a formulat cererea 64912 de repunere pe rol şi de soluţionare a contestaţiei, solicitare care a fost respinsă prin adresa x/19.09.2019.
Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 277 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, (1) Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare şi a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă;
Iar, conform art. 277 alin. (3) Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluţionare competent potrivit alin. (2), indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat ori nu.
Înalta Curte constată că, sesizarea penală a fost formulată la data de 11.04.2017, dosar penal nr. x/2017 Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, dispunându-se iniţial clasarea cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) şi b) teza I, fapta nu există şi fapta nu este prevăzută de legea penală.
Împotriva ordonanţei de clasare emisă în dosarul penal x/2017, organul fiscal a formulat plângere penală la procurorul ierarhic superior, plângere care a fost respinsă. Împotriva celor două ordonanţe emise, organul fiscal a formulat plângere la judecătorul de cameră preliminară, înregistrându-se dosarul x/2018
Prin încheierea 327 din data de 20.09.2018, judecătorul de cameră preliminară a admis în parte plângerea împotriva soluţiilor de clasare şi a dispus trimiterea dosarului la parchet în vederea începerii urmăririi penale in personam faţă de administratorul D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.
Înalta Curte constată că, din momentul admiterii plângerii împotriva rezoluţiilor de clasare au trecut 2 ani, fără a se pronunţa vreo soluţie în cadrul urmăririi penale, cu atât mai puţin în faza judecăţii, iar durata cercetărilor penale efectuate în cauză a depăşit 3 ani.
Dispoziţiile legale din legislaţia naţională privind suspendarea contestaţiei administrative formulate împotriva actelor fiscale şi reluarea soluţionării contestaţiei trebuie interpretate şi prin raportare la art. 6 din Convenţia europeană pentru drepturile omului şi libertăţilor fundamentale şi Jurisprudenţa Curţii europene a Drepturilor Omului, cu precădere-termenul rezonabil în derularea procedurilor administrative şi judiciare, termen ce se analizează de la caz la caz, în funcţie de anumite criterii cristalizate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Dată fiind durata în general îndelungată de soluţionare a laturii penale, în special în dosare cu componentă economică, existenţa juridică a contribuabilului este pusă sub semnul întrebării, deoarece decizia de impunere deja emisă este executorie, iar termenul de soluţionare a acţiunii în contencios fiscal este afectat.
Înalta Curte constată că, instanţa de fond, în mod corect a apreciat că cererea reclamantei este întemeiată având în vedere succesiunea actelor emise în procedura administrativă, de temeiurile de fapt şi drept al acestora, de natura şi complexitatea verificărilor efectuate precum şi de intervalul de timp scurs între data emiterii deciziei de impunere şi data învestirii instanţei, data sesizării organelor de urmărire penală (11.04.2017) şi faptul că până în prezent această sesizare nu are o finalitate, nepronunţându-se nicio soluţie după trimiterea dosarului de către judecătorul de cameră preliminară, cu consecinţa amânării soluţionării în procedura administrativă, o perioadă de timp nerezonabilă.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
Înalta Curte, obligă recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor la plata sumei de 6.000 RON către intimata-reclamantă A. şi 3.000 RON către intimaţii intervenienţi, reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat şi va obliga recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor la plata sumei de 6.000 RON către intimata-reclamantă A. şi 3.000 RON către intimaţii intervenienţi, reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor împotriva sentinţei nr. 63 din 30 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor la plata sumei de 6.000 RON către intimata-reclamantă A. şi 3.000 RON către intimaţii intervenienţi, reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2021.