Eligibility of historical monument restoration denied for basement expansion and incomplete techno-economic approvals

Şedinţa publică din data de 16 mai 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr. x/2017, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional 2014-2020 din cadrul MDRAIFE şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Centru, a solicitat să se dispună anularea deciziei de respingere nr. 5134/22.02.2017 şi a scrisorii de respingere a cererii de finanţare CAE nr. x/20.12.2016; obligarea pârâtelor la aprobarea cererii de finanţare nr. x/25.11.2016; obligarea intimatelor la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Prin sentinţa nr. 20/CA/2018 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. x/2017 secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Sibiu şi s-a declinat competenţa soluţionării acţiunii în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 241 din 14 octombrie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă în parte acţiunea; au fost anulate decizia de respingere nr. 5134/22.02.2017 şi Scrisoarea de respingere a cererii de Finanţare CAE nr. x/20.12.2016 şi au fost obligate pârâtele la soluţionarea cererii de finanţare nr. x/25.11.2016; a fost respinsă în rest acţiunea; au fost obligate pârâtele la plata sumei de 2805.40 RON cu titlul de cheltuieli de judecată parţiale, în favoarea reclamantului.

3. Căile de atac exercitate în cauză

3.1. Recursul formulat de Pârâta Agenţia pentru Dezvoltare Regională Centru (ADR Centru)

Pârâta Agenţia pentru Dezvoltare Regională Centru (ADR Centru) a formulat recurs împotriva sentinţei de mai sus, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi, rejudecând cauza, respingerea în totalitate a acţiunii introduse.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Analizând motivaţia primei instanţe, se constată faptul că, deşi hotărârea are un număr de 10 pagini, motivarea acesteia este cuprinsă pe 2 pagini, nefiind o motivare propriu-zisă, ci doar preluarea unei părţii a rezultatului expertizei tehnice coroborat cu citate din Ghidul Solicitantului Axa 5, PI. 5.1 şi din Ordinul 2737/13.10.2016 emis de către MDRAP prin care se modifică Versiunea 2 a Ghidului Solicitantului, fără însă a se motiva respingerea argumentelor aduse de către recurenta şi de către MLPDA (fostul MDRAP) - AM POR în cauză. Este cunoscut faptul că prin modul de redactare al unei hotărâri, instanţa investită cu judecarea cauzei trebuie să clarifice toate aspectele deduse judecăţii, ceea ce lipseşte în prezenta cauză. De asemenea, se observă lipsa unei concluzii proprii a in­stanţei de fond, limitându-se la preluarea concluziilor favorabile din cuprinsul expertizei şi a prevederilor Ghidului.

In fapt, cererea de finanţare nr. x/25.11.2016, având ca obiect - Restaurarea, consolidarea, conversia muzeală şi punerea în valoare a Castelului Brukenthal (corp A) depusă de către reclamantă la Ol POR ADR Centru a avut două motive de respingere în prima fază de evaluare a conformităţii administrative şi eligibilităţii.

Primul motiv de respingere a cererii de finanţare a fost neîndeplinirea de către recla­mantă a prevederilor Secţiunii 6, pct. 9 şi Secţiunii 4.2.1 din Ghidul Specific, respectiv Hotărârea de aprobare a proiectului şi a cheltuielilor legate de proiect nr. 313/22.112016, anexată cererii de finanţare, nu aprobă indicatorii tehnico - economici faza PT şi anexa cu descrierea investiţiei.

Cel de-al doilea motiv de respingere a cererii de finanţare a fost neîndeplinirea de către reclamantă a criteriului de eligibilitate a proiectului, punctul D- Eligibilitatea proiectului şi activităţilor, crite­riul V - Activităţile proiectului din Ghidul Solicitantulukondiţii specifice, concretizat prin extinderea mo­numentului istoric prin lucrările ce constituie obiectul cererii de finanţare.

In ceea ce priveşte primul motiv de respingere, dincolo de nemotivare, se invocă faptul că în Ghidul Solicitantului -Condiţii Specifice de accesare a fondurilor în cadrul Priorităţi de Investiţii (P.l) 5.1, punctul 6.1, se prevede în mod expres faptul că solicitantul de fonduri nerambursabile trebuie să depună la data depunerii cererii de finanţare Ho­tărârea de aprobare a indicatorilor tehnico-economici semnată de către persoana care are dreptul con­form actelor de constituire şi să reprezinte organizaţia şi să semneze în numele acesteia. Această hotărâre trebuie să includă în anexă Descrierea investiţiei din DALI, întocmită conform H.G. nr. 28/2008 privind aprobarea conţinutului cadru al documentaţiei tehnico-economice aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de in­vestiţii şi lucrări de intervenţii.

In situaţia în care la cererea de finanţare este anexată o documentaţie tehnico - economică actualizată, hotărârea anterior menţionată va fi anexată pentru documentaţia actualizată (iar dacă se menţionează doar modificarea unei hotărâri anterioare, atunci se va anexa şi documentul iniţial care a fost modificat). În ipoteza în care la cererea de finanţare se anexează inclusiv proiectul tehnic (PT), hotărârea anterior menţionată va fi prezentată în versiunea actualizată pentru faza PT sau cu modificările şi completările intervenite în faza PT.

Reclamanta a anexat la cererea de finanţare Hotărârea nr. 313/22.11.2016 de aprobare a proiectului şi a cheltuielilor legate de proiect şi o descriere a investiţiei, în care a prezentat situ­aţia existentă a obiectivului de patrimoniu, fără însă să descrie şi să aprobe indicatorii tehnico-economici faza PT şi fără să depună anexa cu descrierea investiţiei.

După cum reiese din documentaţia depusă şi în pofida susţinerilor reclamantei, aceasta nu a reuşit să arate în mod explicit în cadrul acţiunii introductive sau în cadrul contestaţiei paragraful din hotărâre care să confirme aprobarea indicatorilor tehnico- economici faza PT şi anexa cu descrierea investiţiei. De asemenea, din punct de vedere procedural nu a fost folosit modelul standard de hotărâre stabilit în conformitate cu H.G. nr. 28/2008 privind aprobarea conţinutului cadru al documentaţiei tehnico - economice aferente investiţiilor publice, precum şi a struc­turii şi metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii, depunându-se modelul de hotărâre solicitat în etapa de precontractare conform Ghidului PI 5.1.1, pct. 6.2. Nedepunerea acestui document în conformitate cu prevederile Ghidului Solicitantului - condiţii specifice de accesare a fondurilor în cadrul P.I.5.1 a fost sancţionată prin respingerea cererii de finanţare datorită neîndeplinirii unui criteriu din Grila de verificare CAE.

Respingerea cererii de finanţare depuse de către reclamantă s-a făcut exclusiv în baza prevederilor legale în materie, respectiv, Ghidul general, pct. 7.4 (Anexele la cererea de finanţare), conform căruia: "Un document obliga­toriu solicitat la depunerea cererii de finanţare nu poate fi depus ulterior. Nedepunerea unui document obligatoriu la depunerea cererii de finanţare conduce la respingerea proiectului."

Consideră recurenta că, în mod cu totul nelegal, instanţa de fond a trecut peste întreaga motivare în speţă şi fără a dezlega pe fond cauza şi fără nicio motivare a admis această solicitare a reclamantei cu privire la acest punct.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea criteriu din Grila de verificare care a condus la respingerea pro­iectului, acesta a fost neîndeplinirea de către reclamantă a criteriului de eligibilitate a proiectului, D - Eligibilitatea proiectului şi activităţilor, criteriul V-Activităţile proiectului din Ghidul Solicitantului-Condiţii Specifice, concretizat prin extinderea mo­numentului istoric prin lucrările ce constitufe obiectul cererii de finanţare.

Proiectul a fost respins pentru că în urma evaluării de către experţi OI POR s-a concluzionat că soluţia adoptată pentru consolidarea clădirii monument istoric reprezintă o extindere a clădirii, în sensul celor precizatE de Ghidul Solicitantului şi modifică gabaritul construcţieI, câtă vreme, conform informaţiilor care rezultau din cererea de finanţare şi din documentaţiile tehnice DAli şi PT (piese desenate) că subsolul clădirii va fi extins pe tot perimetrul clădirii, realizându-se spaţii funcţionale utile reamenajării preconizate, care conduceau la mărirea suprafeţei construite a subsolului de la 208,48 mp la 395,61 mp.

Deşi a arătat faptul că atât în etapa de evaluare, cât şi în cadrul expertizei tehnice reiese expres faptul că imobilul ce face obiectul proiectului va suferi modificări de extindere, instanţa de fond a trecut peste toate acestea şi a ţinut cont doar de argumentaţia reclamantei în pronunţarea hotărârii date. Documentaţia anexată cererii de finanţare depusă de către reclamantă şi care a stat la baza evaluării de către experţii ADR Cen­tru evidenţia la acea dată, în baza Versiunii 2 a Ghidului Solicitantului o situaţie clară: soluţia pentru consolidarea clădirii reprezintă o extindere a clădirii.

Documente supuse evaluării precum DALI (pagina 760) cuprind menţiuni din care rezultă fără putinţă de tăgadă rezultă cele arătate: "în urma îndepărtării pământului şi după realizarea subzidirilor/câmăşuielilor/saibei/rigide, rezultă patru volume delimitate de fundaţiile subzidite ale pereţilor parterului, în care se pot acomoda spaţii funcţionale, subsolul putând deveni general sub clădire".

Chiar şi Avizul Ministerului Culturii nr. 206/M/2016 aflat în dosar menţionează: "se refac instalaţiile sani­tare, electrice şi termice cu o centrală amplasată la subsolul extins". Toate justificările aduse şi toate în­cercările de mascare a extinderii clădirii obiect al proiectului nu au făcut decât să confirme, faptul că, în urma lucrărilor de consolidare a imobilului, acesta va suferi o extindere care, aşa cum s-a menţionat era necesară pentru acomodarea spaţiilor tehnice "în cele patru alveole rezultate în urma lucrărilor de subzidire şi realizarea unei curţi de lumină la nivelul subsolului, care să adăpostească chiller-ul conform nor­melor ISU în vigoare".

În cauză a fost administrată şi proba cu expertiza tehnică judiciară care a avut iniţial un singur obiectiv încuviinţat de către instanţă, respectiv să se stabilească dacă lucrările vizate prin proiect reprezintă o extindere în sensul Ghidului Solicitantului, respectiv dacă s-ar ajunge la o modificare a gabaritului construcţiei; iniţial, concluziile expertului tehnic au fost extrem de clare, în sensul că la nivel subte­ran îşi modifica suprafaţa construita desfăşurată de la 208,48 mp la 895,61 mp, rezultând un plus de 187,13 mp. Gabaritul subteran al castelului Brukenthal este depăşit cu un contur, o extinde­re, având dimensiunea, pe lăţimea construcţiei de 12,69 m, iar lungimea acesteia pe o latură de 12,99 m respectiv de 11,39 m rezultând o suprafaţă construit desfăşurată nouă la nivelul subsolului de 187,13 mp, respectiv un volum nou de 311,83 mc.

Obiecţiunile la Raportul de expertiză tehnică depuse de către reclamanta au condus instanţa la concluzia total eronată de a dispune expertului să suplimenteze expertiza cu răspunsul la o altă întrebare: "dacă potrivit documentului de la dosarul cauzei şi ataşate obiecţiunilor de la dosar, exista aviz al Ministerului Culturii şi în condiţiile în care exista, dacă lucrările din proiect ce se vor efectua pot fi considerate ca fiind o extindere în măsura în care aceste lucrări asigură punerea în valoare a obiectivului turistic".

Analizând adresele anexate obiecţiunilor la raportul de expertiză (Adresa nr. x/29.09.2016 emisă de MDRAP şi Adresa nr. x/19.08.2016 emisă tot de către MDRAP) precum şi Avizul emis de Ministerul Culturii, expertul a răspuns la întrebare, în sensul următor: "concluzionând si avizul Ministerului Culturii -Direcţia Patrimoniu mentionează...extinderea subsolului . . . . . . . . . .respectiv si în opinia mea lucrările reprezintă o extindere si care fiind implementate, asigură punerea în valoare a obiectivului turistic."

In ceea ce priveşte răspunsul expertului tehnic prin suplimentul de expertiză tehnică dispusă de instanţă, răspuns întemeiat pe Adresa nr. x/29.06.2019 emisă de MDRAP - Direcţia Programe Europene şi Adresa nr. x/19.08.2019 emisă de aceeaşi instituţie şi care aveau ca şi conţinut clarificarea termenu­lui de extindere pentru proiectele depuse în cadrul PI 5.1 din POR 2014-2020, a învederat instanţei de fond faptul că nu pot fi luate în considerare de către expert şi de către instanţă, aceste documente care au avut la data emiterii lor scopul de a interpreta versiunea 2 a Ghidului Solicitantului, aferent PI 5.1, ce a fost extrem de lacunară în ceea ce priveşte aspectele care fac obiectul speţei de faţă.

Adresa nr. x/29.06.2019 şi Adresa nr. x/19.08.2019 ambele emise de către MDRAP - Direcţia Programe Europene raportat la data emiterii lor, au avut în vedere interpretarea din cadrul versiunii 2 a Ghidului Solicitantului aferent PI 5.1. care a fost mult mai puţin explicită cu privire ia noţiunile supuse dezbaterii de faţă.

Cronologic, la data de 17.06.2016 a fost emis Ordinul nr. 884 de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, care aprobata Versiunea 2 a Ghidului Solicitantului pentru PI 5.1, şi care la pct. 4.2.1 prevedea - "nu este activitate eligibilă extinderea unui monument istoric (proiectele care conţin acest gen de activitate vor fi respinse de la finanţare)". Aceasta era singura reglementare a activităţii de extindere a monumentelor istorice.

După două luni, respectiv la data de 19.08.2016 a fost emisă Adresa nr. x/19.08.2016, care clarifică reglementarea lacunară a activităţii de extindere menţionată în Versiunea 2 a Ghidului Solicitan­tului, în sensul următor: "Proiectul care propune intervenţii asupra pivniţei, subsolului sau podului (în spaţii existen­te ale clădirii monument istoric) trebuie asumat de un expert atestat de către Ministerul Culturii şi elaborat în baza unor studii istorice şi/sau de specialitate, fotografii, planuri, etc. care să ateste că lucrările asigură punerea în valoare sau revenirea la situaţia iniţială a monumentului istoric."

La data de 29.09.2016, a fost emisă Adresa nr. x/29.09.2016 de către MDRAP care a adus precizări faţă de reglementarea defici­tară a versiunii 2: "In cazul proiectelor ce vizează pe lângă intervenţii asupra obiec­tivului de patrimoniu şi edificarea unei infrastructuri noi conexe acestuia (de exemplu: toalete, centrală termică, etc) este nevoie ca documentaţia tehnico-economică să conţină elementele Documentaţiei de Avizare a Lucrărilor de Intervenţie..."

La data de 13.10.2016 s-a emis Ordinul 2737/13.10.2016, de către MDRAP care aproba Versiunea 3 a Ghidului Solicitantului, la art. II alin. (5) stipulându-se: "Prevederile prezentului ordin se aplică proiectelor care vor fi depuse în cadrul apelului nr. POR/2016/5/5.1, ul­terior publicării acestuia". Secţiunea 4.2.1 a adus o nouă abordare, precizându-se: "Nu este activitate eligibilă extinderea unui monument istoric (proiectele care conţin acest gen de activitate vor fi respinse de la finanţare). Nu este considerată extindere a unui monument iston'c situaţia în care lucrările de interven­ţie asupra acestuia nu modifică gabaritul construcţiei şi sunt realizate conform studiilor istorice şi de spe­cialitate, fotografii, planuri, etc. care pot dovedi situaţia iniţială a monumentului istoric .De asemenea, nu este considerată extindere a unui monument istoric lucrările de intervenţie asupra subsolului, podului şi/sau a pivniţei existente în situaţia iniţială a monumentului istoric."

Cererea de finanţare care face ob­iectul prezentului litigiu a fost depusă la data de 25.11.2016 de către A., evaluarea acesteia realizându-se în baza Versiunii 3 a Ghidului Solicitantului, toate documentele emise anterior acesteia, respectiv versiunile anterioare sau clarificări la versiunile anterioare fiind abrogate prin aprobarea Versiunii 3, care a făcut trimitere doar la faptul că se pot executa lucrări de extindere dacă nu se modifică gabaritul construcţiei şi sunt realizate conform studiile istorice şi de specialitate, fotografii, planuri care pot dovedi situaţia iniţială a monumentului istoric, iar în ceea ce priveşte subsolul, podul şi/sau a pivniţei existente în situaţia iniţială monumentului istoric. In concluzie, orice alte interpretări a lucrărilor de extindere sunt netemeinice şi nelegale.

Reclamanta nu a făcut în cadrul litigiului dovada faptului că situaţia iniţială a imobilului monument istoric nu avea prevăzute încăperile care au fost calificate drept extindere, aşa cum se cere în mod ex­pres in Ghid (prin fotografii, planşe, studii istorice), iar concluziile care s-au desprins din Raportul de expertiză au fost în sensul că gabaritul construcţiei se modifică, respectiv se măreşte prin intermediul lucrărilor, consideră că soluţia de admitere în parte a acţiunii introduse nu este temeinică şi legală. In mod cu totul eronat instanţa de fond a solicitat expertului să răspundă unor obiective suplimen­tare şi a ţinut cont de rezultatul acestora în luarea deciziei de admitere în parte a acţiunii eludând astfel prevederile Ghidul Solicitantului care are putere de lege în ceea ce priveşte modul de evaluare a cererilor de finanţare şi care în mod expres a menţionat care lucrări nu sunt considerate extindere, şi cele care sunt eligibile.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă.

3.2. Recursul formulat de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei (MLPDA) - succesorul în drepturi şi obligaţii al fostului Minister al Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

Pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei (MLPDA) - succesorul în drepturi şi obligaţii al fostului Minister al Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a formulat recurs, împotriva sentinţei de mai sus, prin care a solicitat casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, iar în subsidiar, respingerea în întregime a acţiunii ca fiind neîntemeiată.

3.2.1. În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Aşa cum rezultă din considerentele sentinţei recurate şi din încheierile de şedinţă pronunţate de instanţa de fond, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice prin care să se stabilească dacă lucrările în discuţie reprezintă o extindere a monumentului istoric, respectiv o modificare a gabaritului construcţiei.

Referitor la modalitatea de încuviinţare şi administrare a acestei expertize, se arată că obiectivele expertizei contabile nu au fost puse în discuţia părţilor; expertul nu a respectat obligaţia de convocare a părţilor la întocmirea expertizei, deşi aceasta obligaţie este prevăzută de lege sub sancţiunea nulităţii raportului de expertiză; raportul de expertiză şi suplimentul la acest raport nu au fost comunicate instituţiei recurente, deşi la termenele de judecată din 25.02.2019 şi respectiv 27.05.2019, s-a dispus amânarea cauzei pentru comunicarea acestor acte.

Astfel fiind, în cauză a operat o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, recunoscut de jurisprudenţa Convenţiei.

Expertul nu a acordat acelaşi tratament părţilor, în sensul că a avut în vedere doar documentele puse la dispoziţie de intimata-reclamantă şi punctul de vedere al acesteia, fără a fi avută în vedere şi opinia instituţiei recurente. Această împrejurare i-a pricinuit o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestui act de procedură, fiind încălcat principiul egalităţii armelor, consacrat de jurisprudenţa Convenţiei.

De asemenea, prin necomunicarea raportului de expertiză către toate părţile implicate, a fost încălcat inclusiv principiul contradictorialităţii, care presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii şi discuţiei părţilor, că fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenţia dedusă judecăţii.

Pentru ca acest principiu să fie respectat, nu este necesar ca partea să se fi exprimat efectiv, ci este suficient ca ea să fi fost în măsură să o facă. Contradictorialitatea se manifestă atât în raporturile dintre părţi, iar pentru aceasta trebuie în prealabil ca părţile să fie informate exact despre existenţa procesului, conţinutul pretenţiilor şi argumentelor părţii adverse, cât şi în raporturile dintre părţi şi instanţă.

În consecinţă, prin necomunicarea raportului de expertiză contabilă în vederea formulării eventualelor obiecţiuni, s-a încălcat principiul contradictorialităţii, principiul egalităţii armelor şi dreptul la apărare, ceea ce atrage nulitatea hotărârii pronunţate în conformitate cu art. 175 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, a solicitat casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

3.2.2. În ceea ce priveşte motivele de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

a)Neîndeplinirea criteriului de conformitate administrativă:

Prin considerentele hotărârii recurate, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a făcut dovada existenţei Hotărârii Consiliului Director nr. 313/22.11.2016 de aprobare a proiectului şi a cheltuielilor legate de proiect, iar descrierea cuprinsa în hotărâre prezintă situaţia clădirii si a intervenţiilor, care sunt identice pe cele două faze de proiectare DALI revizuit si PT, iar solicitantul a respectat prevederile Ghidului Solicitantului P.I. 5.1.

Această motivare lacunară este singurul considerent al instanţei de fond ce a condus la concluzia că acest criteriu de conformitate administrativă ar fi fost îndeplinit, nefiind făcută nicio referire la argumentele invocate de instituţia recurentă în cauză, prin care se arăta că Hotărârea Consiliului Director nr. 313/22.11.2016 nu priveşte aprobarea indicatorilor tehnico-economici si a anexei cu descrierea investiţiei, ci aprobarea proiectului si a cheltuielilor legate de proiect.

Astfel, potrivit 5ecţiunii 6.1 din Ghidul specific aferent Priorităţii de investiţii (PI) 5.1 -"Conservarea, protejarea, promovarea şi dezvoltarea patrimoniului natural şi cultural", cererea de finanţare trebuie însoţită în mod obligatoriu de mai multe documente, printre care Hotărârea de aprobare a indicatorilor tehnico-economici semnată de către persoana care are dreptul să reprezinte organizaţia şi să semneze în numele acesteia, conform actelor de constituire; aceasta hotărâre va include în anexă Descrierea investiţiei din PALI, întocmită conform H.G. nr. 28/2008 privind aprobarea conţinutului-cadru al documentaţiei tehnico-economice aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii.

Acest document nu a fost anexat cererii de finanţare (CF) la momentul în care aceasta a fost depusă de către intimata-reclamanta, însă la paginile 99 -108 din opisul CF a fost inclusă Hotărârea Consiliului Director nr. 313/22.11.2016 de aprobare a proiectului si a cheltuielilor legate de proiect, hotărâre elaborată pe baza Modelului L din Ghidul general şi nu conform H.G. nr. 28/2008. Astfel, Hotărârea de mai sus nu se referă la aprobarea indicatorilor tehnico-economici şi a anexei cu descrierea investiţiei, aşa cum s-a solicitat prin Ghidul specific aferent PI 5.1.

Mai mult, Hotărârea de aprobare a indicatorilor tehnico-economici şi Hotărârea de aprobare a proiectului sunt două documente distincte, primul trebuind depus la data depunerii cererii de finanţare, iar celălalt la etapa de contractare (în conformitate cu ultima formă a bugetului rezultat în urma etapei de evaluare şi selecţie).

Conform art. 7.4 - "Anexele la cererea de finanţare", se poate afirma în mod neechivoc că lipsa unor documente pentru care există obligaţia de a fi depuse la data depunerii cererii de finanţare, nu mai poate fi complinită ulterior (respectiv după respingerea cererii de finanţare).

b)Neîndeplinirea criteriului de eligibilitate:

In speţă, conform secţiunii 8.5 - "Etapa precontractuală" din Ghidul solicitantului aferent POR 2014-2020 - Condiţii Generale pentru accesarea fondurilor şi Ghidului specific aferent PI 5.1, secţiunea 4.2.1 - "Proiectul precum şi activităţile sale se încadrează în obiectivul specific corespunzător priorităţii de investiţii 5.1 al axei prioritare 5 a POR", se precizează următoarele:

"Nu este activitate eligibilă extinderea unui monument istoric (proiectele care conţin acest gen de activitate vor fi respinse de la finanţare). Nu este considerată extindere a unui monument istoric situaţia în care lucrările de intervenţie asupra acestuia nu modifică gabaritul construcţiei şi sunt realizate conform studiilor istorice şi de specialitate, fotografii, planuri etc. care pot dovedi situaţia iniţială a monumentului istoric. De asemenea, nu sunt considerate extindere a unui monument istoric lucrările de intervenţie asupra subsolului, podului şi/sau a pivniţei existente în situaţia iniţială a monumentului istoric".

Prin lucrările prevăzute la nivelul subsolului, aşa cum menţionează şi reclamanta, "...la finalizarea lucrărilor de subzidire vor rezulta sub nivelul cotei +/-0.00 patru alveole, având nivelul de călcare similar cu cel al subsolului existent".

Conform informaţiilor din cererea de finanţare (documentaţii tehnice DALI şi PT, piese desenate), subsolul clădirii va fi extins pe tot perimetrul clădirii, realizându-se spaţii funcţionale utile reamenajării preconizate, care au condus la mărirea suprafaţei construite a subsolului de la 208,48 mp la 395,61 mp.

De asemenea, în cadrul Avizului Ministerului Culturii nr. 206/M/2016, se menţionează ca "se refac instalaţiile sanitare, electrice şi termice cu o centrală amplasată la subsolul extins", iar la pag. 760 din DALI se precizează că "subzidirea cu beton simplu a tuturor elementelor verticale (pereţi interiori şi exteriori) din zona fără subsol, astfel încât cota tălpii de fundare de ta zona fără subsol să coboare până la nivelul cotei tălpii de fundare a zonei cu subsol; în urma îndepărtării pământului şi după realizarea subzidirilor/cămăşuielilor/şaibei rigide, rezultă patru volume delimitate de fundaţiile subzidite ale pereţilor parterului, în care se pot acomoda spatii funcţionale, subsolul putând deveni venerai sub clădire".

Faptul că soluţia adoptata pentru consolidarea clădirii monument istoric a fost avizată de către Ministerul Culturii, nu are nicio relevanţă prin raportare la cerinţele specifice din Ghidul solicitantului, care nu au fost îndeplinite în speţă. In aceste condiţii, deoarece respectivele lucrări reprezintă intervenţii asupra subsolului monumentului istoric, iar acest tip de activitate nu este eligibilă, proiectul a fost declarat neconform administrativ şi neeligibil, nemaifiind inclus în următoarea etapă a procesului de evaluare şi selecţie.

Este important de precizat că, în cazul de faţă, lucrările de intervenţie nu se încadrează în excepţiile prevăzute la secţiunea 4.2.1 din Ghidul specific aferent PI 5.1, deoarece acestea nu s-au raportat numai la "subsolul, podul şi/sau pivniţa existente în situaţia iniţială a monumentului istoric", ducând în final la modificarea gabaritului construcţiei. De altfel, acest lucru a fost confirmat inclusiv de expertiza efectuată în cauză, prin care se reţine că imobilul "nu îşi modifică suprafaţa construită supraterană, în schimb la nivel subteran îşi modifică suprafaţa construită desfăşurată de ta 208,48 mp la 395,61 mp, rezultând un plus de 187,13 mp".

In final, în funcţie de durata procesului, subzistă ipoteza în care instituţia s-ar putea afla în imposibilitatea de a mai pune în aplicare o eventuală hotărâre definitivă prin care s-ar institui obligaţia de soluţionare a cererii de finanţare, întrucât ar putea fi depăşită perioada de contractare a proiectelor depuse în cadrul POR 2014-2020.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 488 alin. (1) pct. 5,6 şi 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinări, deşi recursurile i-au fost comunicate în termenul legal, dar a depus la dosar concluzii scrise după rămânerea cauzei în pronunţare, neputând fi avută în vedere la soluţionarea cauzei excepţia nulităţii recursului invocată după închiderea dezbaterilor.

5. Soluţia instanţei de recurs

5.1. Argumente de fapt şi de drept relevante reţinute de prima instanţă

Reclamanta a formulat o cerere de finanţare x/25.11.2016 având ca obiect "Restaurarea, consolidarea, conversia muzeală şi punerea în valoare a Castelului Brukenthal (corp A)".

Prin scrisoarea nr. x/20.12.2016 emisă de Agenţia pentru Dezvoltare Regională Centru, cererea a fost respinsă iar proiectul a fost declarat neconform administrativ şi neeligibil.

Reclamanta a formulat contestaţie administrativă împotriva acestei adrese, care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia MDRAPFE nr. 5134/22.02.2017.

In etapa de verificare a conformităţii administrative şi eligibilităţii, cererea de finanţare depusă de către reclamantă a fost declarată neconformă administrativ şi neeligibilă, nefiind inclusă în următoarea etapă a procesului de evaluare şi selecţie, motivat de faptul că nu au fost îndeplinite anumite criterii de conformitate administrativă şi eligibilitate.

Primul motiv de respingere a fost neîndeplinirea de către reclamantă a prevederilor Secţiunii 6, pct. 9 şi Secţiunea 4.2.1 din Ghidul Specific, câtă vreme Hotărârea de aprobare a proiectului şi a cheltuielilor legate de proiect nr. 313/22.11.2016, anexată cererii de finanţare, nu aprobă indicatorii tehnico -economici faza PT şi anexa cu descrierea investiţiei.

Cel de-al doilea motiv de respingere a cererii de finanţare a fost neîndeplinirea de către reclamantă a criteriului de eligibilitate a proiectului, punctul D- Eligibilitatea proiectului şi activităţilor, crite­riul V - Activităţile proiectului din Ghidul Solicitantulukondiţii specifice, concretizat prin extinderea mo­numentului istoric prin lucrările ce constituie obiectul cererii de finanţare.

Prin acţiunea formulată reclamanta A. a solicitat anularea deciziei de respingere a contestaţiei nr. 5134/22.02.2017 şi a scrisorii de respingere a cererii de Finanţare CAE nr. x/20.12.2016 şi obligarea pârâtelor la aprobarea cererii de finanţare nr. x/25.11.2016.

5.2. Analiza motivelor de casare invocate de către recurentele-pârâte şi a apărărilor intimatei-reclamante

5.2.1. În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Acest motiv de casare a fost invocat exclusiv de către recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, referindu-se la nereguli procedurale privind modalitatea de administrare a probei cu expertiza tehnică judiciară.

În esenţă, recurentul a invocat faptul că obiectivele expertizei contabile nu au fost puse în discuţia părţilor, expertul nu a respectat obligaţia de convocare a părţilor la întocmirea expertizei, deşi aceasta obligaţie este prevăzută de lege sub sancţiunea nulităţii raportului de expertiză, raportul de expertiză şi suplimentul la acest raport nu au fost comunicate instituţiei recurente, toate acestea nereguli ducând la încălcarea dreptului la un proces echitabil, a principiului egalităţii armelor şi a principiului contradictorialităţii, consacrate de jurisprudenţa CEDO şi de C. proc. civ.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile aduse de către recurent, prima instanţă administrând proba cu expertiză tehnică judiciară cu respectarea tuturor regulilor procedurale.

Astfel, obiectivele expertizei au fost indicate de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată, fiind cunoscute chiar de la deschiderea procesului de către partea recurentă; de asemenea, prin încheierea de şedinţă de la data de 11 iunie 2018, prima instanţă a pus în discuţie încuviinţarea administrării acestei probe, fiind încuviinţată cu acelaşi obiectiv indicat prin cererea de chemare în judecată şi cu lipsa de opoziţie a pârâtei ADR Centru, care a fost prezentă, recurentul-pârât având termen în cunoştinţă.

Pe de altă parte, pârâta ADR Centru a fost prezentă prin consilier juridic, fiindu-i comunicat raportul de expertiză şi formulând şi punct de vedere cu privire la răspunsul la obiecţiuni, astfel încât recurentul-pârât ca succesor al pârâtei Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional 2014-2020 din cadrul MDRAPFE a beneficiat de apărările efectuate de către partea cu acelaşi interes procesual. Astfel, chiar dacă nu se identifică la dosar dovada de comunicare a raportului de expertiză către recurentul-pârât, Înalta Curte nu identifică o vătămare procesuală cauzată acestuia, cât timp partea cu interes procesual similar a avut o poziţie activă şi a formulat apărări. În concluzie, acest motiv de casare este nefondat.

5.2.2. În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Recurenţii au invocat pe de o parte, insuficienţa motivării sub aspect cantitativ, iar pe de altă parte, faptul că instanţa a preluat automat argumente din conţinutul raportului de expertiză, fără a răspunde argumentelor pârâţilor.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 Cod de procedură civilă, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Totodată, omisiunea primei instanţe de a oferi o motivare, în condiţiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunţare asupra acţiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv şi considerente, ca elemente componente esenţiale şi obligatorii ale hotărârii judecătoreşti.

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu disp. art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluţia adoptată; Înalta Curte apreciază că sentinţa civilă recurată respectă disp. art. 22 alin. (2) şi art. 425 Cod de procedură civilă. Astfel, prima instanţă a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă. De altfel, se constată că prin argumentele aduse pe această cale se invocă în esenţă o eventuală greşită interpretare şi aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar motivarea insuficientă nu poate fi reţinută raportat la sentinţa atacată.

Instanţa are obligaţia de a răspunde argumentelor esenţiale invocate de părţi, iar nu tuturor subargumentelor aduse de acestea. Astfel, aşa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunţate în Cauza Gheorghe Mocuţa împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei.

Ca urmare, motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondat.

5.2.3. În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte va analiza criticile recurenţilor cu privire la fiecare dintre cele două motive de respingere a proiectului de către pârâte.

În ceea ce priveşte motivele de recurs referitoare la greşita reţinere a neîndeplinirii criteriului de conformitate administrativă

Cu privire la motivul de respingere constând în nedepunerea de către reclamantă a Hotărârii de aprobare a indicatorilor tehnico-economici faza PT şi a anexei cu descrierea investiţiei, prima instanţă a reţinut exclusiv că reclamanta a făcut dovada existenţei Hotărârii Consiliului Director nr. 313/22.11.2016 de aprobare a proiectului şi a cheltuielilor legate de proiect, că descrierea cuprinsă în hotărâre prezintă situaţia clădirii şi a intervenţiilor, care sunt identice pe cele două faze de proiectare DALI revizuit şi PT, iar solicitantul a respectat prevederile Ghidului Solicitantului P.l. 5.1, punctul 6.1 care prevede că "în cazul în care la cererea de finanţare se anexează inclusiv proiectul tehnic (PT), hotărârea anterior menţionată va fi prezentată în versiunea actualizată pentru faza PT sau cu modificările şi completările intervenite la faza PT."

Deşi nu poate fi reţinut argumentul legat de motivarea lacunară, Înalta Curte are în vedere susţinerile recurenţilor sub aspectul greşitei aplicări a legii de către prima instanţă.

Astfel, împrejurarea că Hotărârea Consiliului Director nr. 313/22.11.2016 nu priveşte aprobarea indicatorilor tehnico-economici si a anexei cu descrierea investiţiei, ci aprobarea proiectului si a cheltuielilor legate de proiect nu este contestată de către reclamantă, ci se susţine doar ideea că şi în această formă, cerinţele legale erau respectate.

Or, potrivit Secţiunii 6.1 din Ghidul specific aferent Priorităţii de investiţii (PI) 5.1 -"Conservarea, protejarea, promovarea şi dezvoltarea patrimoniului natural şi cultural", cererea de finanţare trebuie însoţită în mod obligatoriu de mai multe documente, printre care Hotărârea de aprobare a indicatorilor tehnico-economici semnată de către persoana care are dreptul să reprezinte organizaţia şi să semneze în numele acesteia, conform actelor de constituire; aceasta hotărâre va include în anexă Descrierea investiţiei din PALI, întocmită conform H.G. nr. 28/2008 privind aprobarea conţinutului-cadru al documentaţiei tehnico-economice aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii.

In situaţia în care la cererea de finanţare este anexată o documentaţie tehnico - economică actualizată, hotărârea anterior menţionată va fi anexată pentru documentaţia actualizată (iar dacă se menţionează doar modificarea unei hotărâri anterioare, atunci se va anexa şi documentul iniţial care a fost modificat). În ipoteza în care la cererea de finanţare se anexează inclusiv proiectul tehnic (PT), hotărârea anterior menţionată va fi prezentată în versiunea actualizată pentru faza PT sau cu modificările şi completările intervenite în faza PT.

Acest document nu a fost anexat cererii de finanţare (CF) la momentul în care aceasta a fost depusă de către intimata-reclamanta, însă la paginile 99 -108 din opisul CF a fost inclusă Hotărârea Consiliului Director nr. 313/22.11.2016 de aprobare a proiectului si a cheltuielilor legate de proiect, hotărâre elaborată pe baza Modelului L din Ghidul general şi nu conform H.G. nr. 28/2008.

Astfel, Hotărârea de mai sus nu se referă la aprobarea indicatorilor tehnico-economici şi a anexei cu descrierea investiţiei, aşa cum s-a solicitat prin Ghidul specific aferent PI 5.1.

Reclamanta a anexat la cererea de finanţare Hotărârea nr. 313/22.11.2016 de aprobare a proiectului şi a cheltuielilor legate de proiect şi o descriere a investiţiei, în care a prezentat situ­aţia existentă a obiectivului de patrimoniu, fără însă să descrie şi să aprobe indicatorii tehnico-economici faza PT şi fără să depună anexa cu descrierea investiţiei.

Mai mult, Hotărârea de aprobare a indicatorilor tehnico-economici şi Hotărârea de aprobare a proiectului sunt două documente distincte, primul trebuind depus la data depunerii cererii de finanţare, iar celălalt la etapa de contractare (în conformitate cu ultima formă a bugetului rezultat în urma etapei de evaluare şi selecţie).

Conform art. 7.4 - "Anexele la cererea de finanţare", se poate afirma în mod neechivoc că lipsa unor documente pentru care există obligaţia de a fi depuse la data depunerii cererii de finanţare, nu mai poate fi complinită ulterior (respectiv după respingerea cererii de finanţare).

Astfel cum subliniază în mod corect recurenţii, intimata nu a indicat în mod explicit paragraful din hotărâre care să confirme aprobarea indicatorilor tehnico- economici faza PT şi anexa cu descrierea investiţiei şi nici nu a dat explicaţii pentru motivul pentru care nu a fost folosit modelul standard de hotărâre stabilit în conformitate cu H.G. nr. 28/2008 privind aprobarea conţinutului cadru al documentaţiei tehnico - economice aferente investiţiilor publice, precum şi a struc­turii şi metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii, depunându-se modelul de hotărâre solicitat în etapa de precontractare conform Ghidului PI 5.1.1, pct. 6.2.

Ca urmare, Înalta Curte constată atât lipsa formei cerute de lege, cât şi a conţinutului substanţial cerut de lege, motiv pentru care cu greşita aplicare a legii a reţinut prima instanţă că respingerea cererii de finanţare pe acest aspect este nelegală.

În ceea ce priveşte motivele de recurs referitoare la greşita reţinere a neîndeplinirii criteriului de eligibilitate:

Cu privire la motivul de respingere a cererii de finanţare legat de extinderea mo­numentului istoric prin lucrările ce constituie obiectul cererii de finanţare, Înalta Curte constată că litigiul vizează interpretarea noţiunii de extindere prin raportare la dispoziţiile legale şi condiţiile de eligibilitate astfel cum sunt reglementate în Ghidul Solicitantului (condiţii specifice de accesare a fondurilor în cadrul P.I. 5.1., pct. 4.2.):

"nu este eligibilă extinderea unui monument istoric. Proiectele care conţin acest gen de activitate vor fi respinse de la finanţare."

Înalta Curte constată mai întâi că, din punct de vedere al situaţiei de fapt, este necontestată împrejurarea că proiectul cuprinde executarea unei extinderi a subsolului existent la limita clădirii.

Astfel, în fapt, imobilul Castelul Brukenthal este situat în Avrig, înscris în CF x Avrig, corp A cu nr. x, corp B- cu nr. x, corp C cu nr. x, cu suprafaţa terenului de 19663, din care 6115 mp curţi construcţii şi 13548 mp fâneaţa. Castelul este înscris în Lista Monumentelor Istorice 2015 a judeţului Sibiu la nr. crt. x codul x, 3 obiective istorice din care Castelul Brukenthal - (corp A), datat 1750-1800, având codul x.

Reclamanta a obţinut certificatul de urbanism nr. 233/28-06-2016, emis de Primăria oraşului Avrig pentru "Restaurarea, consolidarea, conversia muzeală şi punerea în valoare a Castelului Brukenthal (corp A)" iar lucrările de expertizare şi proiectare au fost avizate şi de către Ministerul Culturii Direcţia Patrimoniu Cultural.

Referitor la situaţia propusă privind lucrările de intervenţie, la nivelul structurii de rezistenţă a subsolului prin proiectul întocmit se prevede realizarea unei curţi de lumină care să permită rezolvarea vitrării spaţiului tehnic de la nivelul subsolului şi amplasarea centralei de tratare a aerului,subzidirea fundaţiilor de piatra pe o adâncime de 2.20 m şi de lăţimea fundaţiilor existente, subzidirii ce se vor executa pe etape,camasuirea ulterioară a subzidirilor, continuată şi pe fundaţiile existente prin beton în grosime de 15 cm, decuparea parţială a fundaţiilor existente pe zonele interioare unde se propun goluri de uşă sau de trecere concomitent cu realizarea unor buiandrugi din beton armat, realizarea unor grinzi din fundaţie din beton armat pentru ancorarea camasuielii, realizarea unei plăci pe sol, suport pardoseală din beton armat cu straturile aferente, realizarea unor centuri din beton armat la partea superioară a camasuielii, peste subsol se va realiza un planşeu de beton armat în grosime de 15 cm.

Proiectul cuprinde executarea unei extinderi a subsolului existent la limita clădirii, amenajarea unor spaţii de depozitare interconectate cu spaţiile existente ale subsolului.

Prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, expertul B. constată că prin proiectul propus, la nivel subteran castelul îşi modifică suprafaţa construită desfăşurată de la 208,48 mp la 395, 61 mp, rezultând un plus de 187,13 mp. Aşadar, concluzionează expertul că gabaritul subteran al Castelului Brukenthal este depăşit cu un contur, o extindere, având dimensiunea, pe lăţimea construcţiei de 12,69 m, iar lungimea acesteia pe o latură de 12,99 m respective de 11,39 m, rezultând o suprafaţă construită desfăşurată nouă la nivelul subsolului de 187,13 mp respective un volum nou de 311,83 mc.

Ca urmare a obiecţiunilor la Raportul de expertiză tehnică depuse de către reclamanta, analizând adresele anexate obiecţiunilor la raportul de expertiză (Adresa nr. x/29.09.2016 emisă de MDRAP şi Adresa nr. x/19.08.2016 emisă tot de către MDRAP) precum şi Avizul emis de Ministerul Culturii, expertul a răspuns în sensul următor: "concluzionând, avizul Ministerului Culturii -Direcţia Patrimoniu menţionează extinderea subsolului; si în opinia mea lucrările reprezintă o extindere si care fiind implementate, asigură punerea în valoare a obiectivului turistic."

Ca urmare, din punct de vedere al situaţiei de fapt, este de necontestat faptul că prin proiect se propunea o extindere a suprafeţei subterane a castelului.

Din punct de vedere al legii aplicabile, cererea de finanţare care face ob­iectul prezentului litigiu a fost depusă la data de 25.11.2016 de către A., evaluarea acesteia realizându-se în baza Versiunii 3 a Ghidului Solicitantului aferent PI 5.1, aprobat prin Ordinul 2737/13.10.2016, care la art. II alin. (5) stipula: "Prevederile prezentului ordin se aplică proiectelor care vor fi depuse în cadrul apelului nr. POR/2016/5/5.1, ul­terior publicării acestuia".

Secţiunea 4.2.1 a precizat următoarele: "Nu este activitate eligibilă extinderea unui monument istoric (proiectele care conţin acest gen de activitate vor fi respinse de la finanţare). Nu este considerată extindere a unui monument iston'c situaţia în care lucrările de interven­ţie asupra acestuia nu modifică gabaritul construcţiei şi sunt realizate conform studiilor istorice şi de spe­cialitate, fotografii, planuri, etc. care pot dovedi situaţia iniţială a monumentului istoric .De asemenea, nu este considerată extindere a unui monument istoric lucrările de intervenţie asupra subsolului, podului şi/sau a pivniţei existente în situaţia iniţială a monumentului istoric."

Recurenţii au arătat faptul că Adresa nr. x/29.06.2016 şi Adresa nr. x/19.08.2016 emise de către MDRAP - Direcţia Programe Europene raportat la data emiterii lor, au avut în vedere interpretarea din cadrul versiunii 2 a Ghidului Solicitantului aferent PI 5.1. care a fost mult mai puţin explicită, în sensul că la pct. 4.2.1 prevedea că "nu este activitate eligibilă extinderea unui monument istoric (proiectele care conţin acest gen de activitate vor fi respinse de la finanţare)".

Prin Adresa nr. x/19.08.2016 s-a statuat faptul că "Proiectul care propune intervenţii asupra pivniţei, subsolului sau podului (în spaţii existen­te ale clădirii monument istoric) trebuie asumat de un expert atestat de către Ministerul Culturii şi elaborat în baza unor studii istorice şi/sau de specialitate, fotografii, planuri, etc. care să ateste că lucrările asigură punerea în valoare sau revenirea la situaţia iniţială a monumentului istoric."

Prin Adresa nr. x/29.09.2016 de către MDRAP s-au arătat următoarele: "In cazul proiectelor ce vizează pe lângă intervenţii asupra obiec­tivului de patrimoniu şi edificarea unei infrastructuri noi conexe acestuia (de exemplu: toalete, centrală termică, etc) este nevoie ca documentaţia tehnico-economică să conţină elementele Documentaţiei de Avizare a Lucrărilor de Intervenţie."

Înalta Curte constată că ambele forme ale Ghidului Solicitantului, atât Versiunea 2, cît şi Versiunea 3, sunt clare sub aspectul care interesează din perspectiva prezentului litigiu: se pot executa lucrări de extindere dacă nu se modifică gabaritul construcţiei şi sunt realizate conform studiile istorice şi de specialitate, fotografii, planuri care pot dovedi situaţia iniţială a monumentului istoric, iar în ceea ce priveşte subsolul, podul şi/sau a pivniţei existente în situaţia iniţială monumentului istoric.

Faptul că soluţia adoptata pentru consolidarea clădirii monument istoric a fost avizată de către Ministerul Culturii nu are nicio relevanţă prin raportare la cerinţele specifice din Ghidul solicitantului, care nu au fost îndeplinite în speţă. In aceste condiţii, deoarece respectivele lucrări reprezintă intervenţii asupra subsolului monumentului istoric, iar acest tip de activitate nu este eligibil, proiectul a fost declarat neconform.

În esenţă, lucrările de intervenţie nu se încadrează în excepţiile prevăzute la secţiunea 4.2.1 din Ghidul specific aferent PI 5.1, deoarece acestea nu s-au raportat numai la "subsolul, podul şi/sau pivniţa existente în situaţia iniţială a monumentului istoric", ducând în final la modificarea gabaritului construcţiei. De altfel, acest lucru a fost confirmat chiar de expertiza efectuată în cauză, prin care se reţine că imobilul "nu îşi modifică suprafaţa construită supraterană, în schimb la nivel subteran îşi modifică suprafaţa construită desfăşurată de ta 208,48 mp la 395,61 mp, rezultând un plus de 187,13 mp".

Inalta Curte constată, în final, ca fiind nerelevant argumentul recurenţilor, referitor la imposibilitatea de punere în aplicare a unei eventuale hotărâri definitive prin care s-ar institui obligaţia de soluţionare a cererii de finanţare, întrucât ar putea fi depăşită perioada de contractare a proiectelor depuse în cadrul POR 2014-2020, acest aspect neputând fi invocat în favoarea neexecutării unei hotărâri judecătoreşti.

Prin urmare, reţinând greşita aplicare a legii de către prima instanţă sub aspectul înlăturării neconformităţii şi neeligibilităţii reclamantei, Înalta Curte constată caracterul fondat al celor două recursuri formulate în cauză.

5.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentinţa atacată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei (succesor al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice) şi de recurenta - pârâtă Agenţia pentru Dezvoltare Regională Centru împotriva sentinţei nr. 241 din 14 octombrie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 mai 2022.