Annulment of Government Decree listing private property as municipal public domain: Mandatory preliminary complaint to issuing authority under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 12 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal la data de 25 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. prin lichidator judiciar C., Primăria Comunei Şoldanu şi Guvernul României, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de teren de 624 m.p. şi construcţiile existente pe el, formate din patru spaţii de producţie, prin vânzare-cumpărare de la B., judeţul Călăraşi, prin actul de vânzare-cumpărare intervenit între cooperativă şi reclamant nr. 45/22.11.2012, achitând preţul vânzării integral la acea dată. Totodată, s-a solicitat anularea în parte a Hotărârii de Guvern nr. 34/30.11.2006 prin care s-a aprobat lista de inventariere a patrimoniului Primăriei Şoldanu care a trimis spre aprobare şi publicare acest act în care nejustificat şi ilegal a inclus imobilul de 1171 m.p., poziţia nr. 21 din H.G., deoarece acest imobil nu-i aparţine.

Prin sentinţa civilă nr. 1354/09.04.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Călăraşi la data de 31 mai 2019, sub nr. x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 584/18.09.2019, Tribunalul Călăraşi, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Călăraşi, invocată din oficiu, a declinat competenţa soluţionării acţiunii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Prin decizia nr. 5774/21.11.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cauza fiind reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 30 martie 2020, sub nr. x/2018*.

La termenul din 30 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia netimbrării invocată prin întâmpinare de Guvernul României şi a reţinut cauza în pronunţare pe excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa plângerii prealabile şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 116 din 30 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active;

- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârâtul Guvernul României;

- a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată prin întâmpinare de pârâtul Guvernul României şi a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. prin lichidator judiciar C., Primăria Comunei Şoldanu şi Guvernul României, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 116 din 30 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată.

Recurentul-reclamant, reiterând situaţia de fapt, a susţinut că Primăria Comunei Şoldanu este cea care i-a vătămat interesul legal, care ar fi trebuit să procedeze conform legii şi cu care a făcut procedura prealabilă, fiind autoritatea care în final ar fi trebuit să reglementeze situaţia.

Dată fiind natura speţei, izvorul ei şi finalitatea, dreptul său de a fi înregistrat cu bunul imobil de către Primăria Şoldanu în registrele acesteia, apreciază că nu se impunea să se adreseze tuturor organelor Administrative ale Statului cu plângere, Guvernul României efectuând doar ceea ce Primăria i-a supus aprobării.

4. Apărările formulate în cauză

În cauză nu s-au formulat întâmpinări.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat.

În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), acesta este nefondat.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea, în considerentele hotărârii, a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluţia din sentinţa recurată; Înalta Curte apreciază că au fost respectate dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanţă a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţa de fond.

De altfel, se constată că prin argumentele aduse de recurentă pe această cale se invocă, în esenţă, o eventuală greşită interpretare şi aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar motivarea contradictorie nu poate fi reţinută raportat la sentinţa atacată.

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei. De asemenea, constată că această motivare are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părţi, fiind respectate cerinţele unui proces echitabil.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Criticile privind soluţia instanţei de fond de respingere ca inadmisibilă a acţiunii, ca urmare a neparcurgerii procedurii prealabile sunt nefondate.

În ceea ce priveşte obiectul cauzei, instanţa de recurs reţine că prin decizia nr. 5774/21.11.2019, pronunţată ca regulator de competenţă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a reţinut că obiectul cererii deduse judecăţii vizează anularea H.G. nr. 1349/2001 Anexa 43, în acest sens fiind avute în vedere precizările reclamantului formulate în faţa Tribunalului Călăraşi, la termenul de judecată din data de 18 septembrie 2019.

În consecinţă, în mod corect instanţa de fond a procedat la soluţionarea excepţiilor invocate în cauză, în raport de cererea reclamantului privind anularea H.G. nr. 1349/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Călăraşi precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Călăraşi, prin care, în Anexa nr. 43 se atestă inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Şoldanu, unde este înscrisă poziţia nr. 21 - Teren aferent - D., sat x, 1171 mp, N - DN4, S - pr. E., E - drum, V - casa parohială, reclamantul apreciind că acest imobil îi aparţine.

Instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, ca urmare a neparcurgerii procedurii prealabile, reţinând în acest sens prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului".

Înalta Curte aminteşte că articolul 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 stabileşte ca regulă obligativitatea procedurii administrative prealabile, dreptul unei terţe persoane de a exercita acţiunea prealabilă, conform alin. (3) din Lege, fiind chiar un efect al recunoaşterii terţei persoane ca subiect de drept ce poate sesiza instanţa de contencios administrativ.

Legea contenciosului administrativ arată expres situaţiile în care nu este necesară plângerea prealabilă, în cadrul alin. (5) al art. 7, astfel că în toate celelalte situaţii, indiferent dacă reclamantul este destinatarul actului administrativ sau este un terţ, procedura prealabilă este obligatorie, lipsa acesteia se invocă în condiţiile art. 109 alin. (3) C. proc. civ. şi atrage inadmisibilitatea acţiunii în faţa instanţei.

Având în vedere că reclamantul nu a formulat plângere prealabilă adresată pârâtului Guvernul României prin care să solicite revocarea Anexei 43 din H.G. nr. 1349/2001, aspect necontestat în cauză, în mod judicios instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa plângerii prealabile.

Prin urmare, în mod legal şi temeinic a pronunţat instanţa de judecată soluţia de respingere a acţiunii ca inadmisibilă, prin aplicarea corectă a normelor de drept material şi fără a încălca reguli de procedură a căror nerespectare ar atrage sancţiunea nulităţii, cu expunerea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia dată.

Pentru argumentele expuse, constatând că sentinţa este legală, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 116 din 30 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2022.