Annulment of judicial appeal for failure to pay the stamp duty: nullity under Art. 486 CPC

Şedinţa publică din data de 12 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 22 iulie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară, B., Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti, C., D. şi E., a solicitat anularea rezoluţiei nr. 1870 din 12 iunie 2019, nr. lucrare 19-1572 şi a se exercita acţiunea disciplinară împotriva persoanelor amintite, precum şi obligarea acestora să îi plătească, în solidar, daunele din dosarul nr. x/2017 şi suma de 50.000 RON daune morale.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1021 din 19 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Consiliul Superior al Magistraturii;

- a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Consiliul Superior al Magistraturii, ca privind persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a admis excepţia lipsei procedurii prealabile prev. de art. 451 din Legea nr. 317/2004 republicată, invocată de pârâta Inspecţia Judiciară şi a respins în rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară, B., Curtea de Apel Piteşti, C., D. şi E., ca inadmisibilă.

3. Cererea de recurs declarată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1021 din 19 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 29 iulie 2020, intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând, cu prioritate, cerinţa satisfacerii timbrajului aferent căii de atac, Înalta Curte constată că, în cauză, nu s-a făcut dovada achitării de către recurentul - reclamant a taxei judiciare de timbru, având în vedere următoarele aspecte:

În cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora se taxează cu 50 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, recursului împotriva hotărârilor prin care s-a respins cererea ca inadmisibilă.

Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Prin adresa comunicată recurentului-reclamant A. la data de 03 iulie 2020, conform dovezii de înmânare aflată la dosar, precum şi prin citaţia comunicată recurentului-reclamant la data de 04 februarie 2022, potrivit dovezii de înmânare aflată la dosar, Înalta Curte a adus la cunoştinţa părţii obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de RON, aferentă recursului declarat în cauză, obligaţie pe care recurentul-reclamant nu a îndeplinit-o până la termenul de judecată fixat pentru data de 12 mai 2022.

Totodată, recurentul-reclamant a formulat cerere de ajutor public judiciar, respinsă definitiv prin încheierea din 17 septembrie 2020, pronunaţată în dosarul nr. x/2019 şi cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, respinsă prin încheierea din 10 martie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1021 din 19 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1021 din 19 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2022.