Discrimination claim by legal entity: appeal allowed, judgment quashed and remanded

Şedinţa publică din data de 12 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 03 decembrie 2019 pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamanta A. in Brokeraj S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat:

- anularea Hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării cu nr. 733/23.10.2019;

- obligarea pârâtului să respecte legislaţia şi să se pronunţe, printr-o nouă hotărâre, cu privire la existenţa sau inexistenţa unei discriminări cauzate prin H.C.L. nr. 76/2013, H.C.L. nr. 83/2018, H.C.L. nr. 104/2017 şi Decizia de impunere cu nr. 49139/22.01.2018, emise de Unitatea Administrativ Teritorială Târgu Secuiesc, aşa cum s-a solicitat prin petiţia (sesizarea) înregistrată la CNCD sub nr. x/04.01.2019, ce a făcut obiectul dosarului x/2019;

- obligarea pârâtului să se pronunţe, printr-o nouă hotărâre, cu privire la existenţa sau inexistenţa unei discriminări cauzate de actele administrative normative şi cu caracter individual anterior menţionate, în termen de cel mult 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti ce se va pronunţa în prezenta cauză.

Prin încheierea din data de 05 februarie 2020, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Unităţii Administrativ Teritorială Municipiul Târgu Secuiesc.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 17 din 11 martie 2020, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. in Brokeraj S.R.L. împotriva hotărârii C.N.C.D. nr. 733/23.10.2019.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 17 din 11 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. in Brokeraj S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta-reclamanta a învederat că instanţa de fond a încălcat principiul contradictorialităţii prevăzut de art. 14 din C. proc. civ. şi dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din acelaşi act normativ, precum şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, fiindcă şi-a întemeiat soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată pe argumentele din întâmpinarea pârâtei CNCD, precum şi pe probele depuse de aceasta, deşi nu i le-a comunicat în prealabil şi nu au fost supuse dezbaterii contradictorii.

Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta-reclamanta a susţinut că instanţa de fond şi-a încălcat obligaţia de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., în condiţiile în care motivarea instanţei de respingere a acţiunii formulate este complet străină de natura cauzei, neavând nici o legătură cu motivele CNCD de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active exprimate prin Hotărârea nr. 733/23.10.2019 şi cu criticile formulate împotriva acesteia prin cererea de chemare în judecată.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, că o persoană juridică poate fi discriminată faţă de o persoană fizică sau faţă de altă persoană juridică, pe criteriul "formei de organizare" (a utilizatorului serviciului de salubrizare) dacă, de exemplu, acest criteriu are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul economic sau în orice alte domenii ale vieţii publice şi astfel hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 3, art. 16, art. 18 alin. (1), art. 19 alin. (2) şi ale art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, ale art. 5 şi art. 7 alin. (1) din Procedura internă de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor în cadrul CNCD, ale art. 25, art. 26, art. 193 alin. (1), art. 205 alin. (1), art. 209 alin. (1) şi ale art. 218 alin. (1) din C. civ., ale art. 41 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/2006, ale art. 3 din Legea nr. 101/2006, precum şi ale art. 117 alin. (1) şi (2) din Regulamentul-cadru al serviciului de salubrizare a localităţilor, emis de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, publicat în Monitorul Oficial nr. 195 din 24 martie 2015.

Totodată, recurenta-reclamantă a susţinut că prin prevederile Anexei nr. 2 la H.C.L. nr. 76/2013, se crează o discriminare între utilizatorii persoane juridice din categoriile II-IV şi utilizatorii persoane fizice şi persoane juridice din categoria I, iar prin prevederile Anexei la H.C.L. nr. 83/2018 se crează o discriminare între utilizatorii persoane juridice din categoriile I-IV şi utilizatorii persoanele fizice, fiind încălcat principiul nediscriminării şi egalităţii de tratament al utilizatorilor prevăzut de art. 3 lit. g) din Legea nr. 101/2006 şi dreptul, fără discriminare, de acces al societăţii reclamante la serviciul de salubrizare şi de utilizare a acestuia, garantat de art. 117 alin. (2) din Regulamentul-cadru emis de A.N.R.S.C. şi de art. 41 alin. (2) din Legea nr. 51/2006.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 29 iulie 2020, intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgu Secuiesc a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că instanţa de fond a respectat regulile de procedură şi a făcut o corectă interpretare a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, astfel că a pronunţat o hotărâre corectă şi întemeiată.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. in Brokeraj S.R.L. este fondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la punctele 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralităţii, al publicităţii şedinţelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părţii pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) şi art. 338 C. proc. civ. încălcarea dreptului de apărare dacă instanţa a admis apelul şi s-a pronunţat şi asupra fondului, fără ca părţile să fi pus concluzii şi asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialităţii şi al nemijlocirii prin pronunţarea soluţiei în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului şi nu au fost puse în dezbaterea părţilor; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greşită a unor texte de lege.

Potrivit art. 14 din C. proc. civ., care reglementează principiul contradictorialităţii în procesul civil:

(…)

(2) Părţile trebuie să îşi facă cunoscute reciproc şi în timp util, direct sau prin intermediul instanţei, după caz, motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile şi apărările, precum şi mijloacele de probă de care înţeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să îşi poată organiza apărarea.

(4) Părţile au dreptul de a discuta şi argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanţă din oficiu.

(5) Instanţa este obligată, în orice proces, să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate.

(6) Instanţa îşi va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt şi de drept, pe explicaţii sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.

Înalta Curte aminteşte că principiul contradictorialităţii constituie o garanţie a unui proces echitabil prin prisma exigenţelor cerute de art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului procedurii de judecată propriu-zise, iar nerespectarea principiilor ce guvernează dreptul procesual civil produce o vătămare a drepturilor părţilor şi se sancţionează cu nulitatea actelor procedurale îndeplinite în aceste condiţii.

Nulităţile decurgând din nesocotirea acestor principii (principiul contradictorialităţii, principiul dreptului la apărare, principiul disponibilităţii şi principiul oralităţii dezbaterilor) sunt nulităţi virtuale şi operează fără ca partea care le invocă să fie obligată să facă dovada vătămării.

Instanţa de control judiciar constată că prin hotărârea nr. 733/23.10.2019 intimatul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a petentei, reţinând că această excepţie este întemeiată în raport cu obiectul petiţiei, întrucât aspectele invocate de petentă fac referire la actele normative emise de partea reclamată care conţin reglementări cu caracter general, sunt impersonale şi produc efecte erga omnes din raza unităţii administrativ-teritoriale a municipiului Târgu Secuiesc.

Prin întâmpinarea formulată în dosarul de fond pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discrimării a susţinut, în esenţă, că excepţia lipsei calităţii procesuale active a petentei a fost în mod corect admisă, în condiţiile în care o persoană juridică nu poate fi subiect al reglementării ca posibilă victimă a discriminării.

Prima instanţă şi-a întemeiat soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată pe argumentele din întâmpinarea pârâtului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discrimării, deşi nu i-a comunicat în prealabil întâmpinarea şi reclamantei şi nu au fost supuse dezbaterii contradictorii.

În consecinţă, Înalta Curte are în vedere că instanţa de fond, la pronunţarea soluţiei, a avut în vedere alte împrejurări esenţiale pe care nu le-a pus în discuţia părţilor, încălcând astfel principiul contradictorialităţii, care guvernează procesul civil, principiu care presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii şi discuţiei părţilor, pentru ca fiecare parte să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la elemente care ar avea legătură cu pretenţia dedusă judecăţii.

Instanţa de fond nu putea pronunţa hotărârea reţinând aspecte esenţiale pe care nu le-a pus, în prealabil, în discuţia părţilor. Prin urmare, hotărârea pronunţată este supusă casării pentru motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În acest context, instanţa de control judiciar reţine ca fiind fondat şi motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., în condiţiile în care sentinţa recurată nu respectă exigenţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât instanţa de fond nu a analizat criticile formulate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată şi nici considerentele avute în vedere de organul administrativ la emiterea actului administrativ contestat în speţă.

Nu în ultimul rând, contrar opiniei judecătorului fondului, nu se poate reţine că persoana juridică nu este subiect al reglementării ca posibilă victimă a discriminării.

Ordonanţa nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare reprezintă în principiu sediul materiei, iar potrivit art. 2 alin. (1):

"(…) prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice".

Prevederile art. 3 din acelaşi act normativ stipulează că "Dispoziţiile prezentei ordonanţe se aplică tuturor persoanelor fizice sau juridice, publice sau private (…)".

La art. 16 din O.G. nr. 137/2000 se statuează:

"Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, denumit în continuare Consiliul, este autoritatea de stat în domeniul discriminării, autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar şi totodată garant al respectării şi aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu legislaţia internă în vigoare şi cu documentele internaţionale la care România este parte", iar la art. 18 alin. (1), "(1) Consiliul este responsabil cu aplicarea şi controlul respectării prevederilor prezentei legi în domeniul său de activitate, precum şi în ceea ce priveşte armonizarea dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării".

De asemenea, conform art. 19 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă:

"Consiliul îşi exercită competenţele la sesizarea unei persoane fizice sau juridice ori din oficiu", iar la art. 20 alin. (1) se prevede că "Persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârşirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei".

Din interpretarea logico-juridică a dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că acestea sunt aplicabile atât în cazul persoanelor fizice, cât şi în cazul persoanelor juridice, iar persoana juridică este subiect al reglementării ca posibilă victimă a discriminării, urmând a se aprecia de la caz la caz, în funcţie de situaţia de fapt incidentă, dacă presupusa diferenţă de tratament reclamată constituie discriminare.

În consecinţă, Înalta Curte va reţine că instanţa de fond a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 3, art. 16, art. 18 alin. (1), art. 19 alin. (2) şi ale art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, apreciind eronat că persoana juridică nu poate fi subiect al reglementării ca posibilă victimă a discriminării, în cauză fiind astfel incident şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin urmare, se apreciază că, în cauza de faţă, sentinţa pronunţată de instanţa de fond nu respectă exigenţele procedurale impuse de textele de lege anterior menţionate, astfel încât, în vederea respectării principiilor ce guvernează desfăşurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialităţii şi ţinând cont de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părţilor la dublul grad de jurisdicţie, se impune casarea integrală a sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu ocazia rejudecării instanţa de fond urmând să procedeze la exercitarea controlului de legalitate a hotărârii emise de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în raport de criticile formulate de reclamantă prin acţiune şi de considerentele reţinute de autoritatea pârâtă prin hotărârea contestată.

Pentru aceste considerente, constatând incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite admite recursul declarat de reclamanta A. in Brokeraj S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 17 din 11 martie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. in Brokeraj S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 17 din 11 martie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2022.