Suspension of public tender for hunting ground management rights upheld; appeal dismissed

Şedinţa publică din data de 12 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III - a contencios administrativ şi fiscal la data de 21 septembrie 2021, reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, a solicitat suspendarea procedurii de organizare a licitaţiei publice privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, pentru fondul cinegetic nr. 11, denumit Panticeu, judeţul Cluj, publicată prin Anunţul înregistrat sub nr. x/09.09.2021, afişat pe siteul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor la data de 13 septembrie 2021, până la pronunţarea instanţei de fond, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 240 din 01 octombrie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia a III - a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantele reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi, în consecinţă, a dispus suspendarea procedurii de organizare a licitaţiei publice privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice pentru fondul cinegetic nr. 11, denumit Panticeu, judeţul Cluj, publicată prin Anunţul înregistrat sub nr. x/09.09.2021 afişat pe site-ul MMAP la data de 13.09.2021 până la pronunţarea instanţei de fond şi a obligat pârâtul la plata către reclamante a sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, hotărârea fiind executorie de drept.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 240 din 01 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III - a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate, cu consecinţa respingerii cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

Recurentul-pârât a învederat că hotărârea atacată a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, arătând că nu sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.

Cât priveşte cazul bine justificat, recurentul-pârât a susţinut că instanţa de fond a reţinut, în mod eronat, că atribuirea prin licitaţie se realizează după parcurgerea literei b) a art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006. Litera c) a art. 8 alin. (1) nu face nicio trimitere la lit. b) a aceluiaşi articol, astfel după aplicarea etapei atribuirii directe către gestionarii consacraţi, Ministerul este obligat să facă aplicarea lit. c), respectiv să declanşeze procedura licitaţiei, actul normativ precizând în mod clar că ajung în această procedură toate fondurile cinegetice care nu au fost atribuite conform lit. a), respectiv gestionarului consacrat.

Totodată, recurentul-pârât a apreciat că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că intimatele-reclamante au făcut dovada certă a faptului că Ministerul trebuia să organizeze procedura de atribuire directă, potrivit prevederilor legale anterior precizate, astfel că în cauză nu se poate contura un caz bine justificat care să ducă la suspendarea procedurii de organizare a licitaţiei publice privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice pentru fondul cinegetic nr. 11, denumit Panticeu.

Cât priveşte condiţia referitoare la prevenirea unei pagube iminente, recurentul a învederat că intimatele-reclamantele nu au probat niciun prejudiciu material suferit, în condiţiile în care până nu se face dovada că intimata-reclamantă A. este eligibilă pentru atribuirea dreptului de gestionare a fondului cinegetic nr. 11, în condiţiile art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 407/2006, nu poate fi vorba de existenţa vreunui prejudiciu material prezent sau viitor şi previzibil.

Totodată, atât în situaţia suspendării procedurii licitaţiei, cât în cazul în care aceasta continuă pe parcursul judecării fondului cauzei, intimatelor-reclamante nu li se creează vreun prejudiciu, acestea nedeţinând în prezent fondul cinegetic şi neobţinând venituri din exploatarea sa.

Însă, în cazul menţinerii măsurii suspendării pe parcursul judecării fondului cauzei, fondul cinegetic nr. 11, denumit Panticeu, acesta va fi administrat în mod gratuit de Direcţia Silvică Cluj, conform art. 12 alin. (9) din Legea nr. 407/2006, care nu va plăti tariful de gestionare conform art. 15 din acelaşi act normativ, nici statului român şi nici proprietarilor de teren care fac parte din B., creându-le acestora un prejudiciu, faţă de situaţia atribuirii prin licitaţie unui alt gestionar care ar achita aceste sume.

4. Apărările formulate în cauză

În cauză nu au fost formulate întâmpinări.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor este nefondat, pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii introductive de instanţă îl constituie suspendarea procedurii de organizare a licitaţiei publice privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, pentru fondul cinegetic nr. 11, denumit Panticeu, judeţul Cluj, publicată prin Anunţul, înregistrat sub nr. x/09.09.2021, afişat pe siteul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor la data de 13 septembrie 2021, până la pronunţarea instanţei de fond, suspendare solicitată în condiţiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Criticile recurentei-pârâte privind aplicarea greşită de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, sunt nefondate.

Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea acestuia, constituie o măsură de excepţie, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reţine îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ş) şi t) din aceeaşi lege.

Aceste condiţii se analizează în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată şi trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.

În raport cu circumstanţele concrete ale prezentei cauze, pe baza actelor dosarului şi a împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de reclamante, îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a fost corect reţinută.

Criticile aduse hotărârii, grefate în principal pe inexistenţa unui caz bine justificat, motivat de susţinerea că actul administrativ atacat a fost emis cu respectarea prevederilor legale în vigoare, nu este de natură a impune o altă concluzie în prezenta cauză, în care nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Înalta Curte apreciază că prima instanţă a realizat o corectă interpretare a probatoriilor administrate în cadrul acestei proceduri sumare reţinând existenţa unei îndoieli cu privire la legalitatea actului administrativ atacat, întrucât, demersul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor de derulare a procedurii de organizare a licitaţiei publice nu este în concordanţă cu prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006:

"(1) Atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice se realizează de către administrator pe fonduri cinegetice, prin următoarele modalităţi şi în următoarea ordine:

a) direct, în cazul gestionarilor consacraţi;

b) direct, în cazul gestionarilor propuşi de asociaţiile proprietarilor de terenuri;

c) prin licitaţie publică, pentru fondurile cinegetice neatribuite în condiţiile prevăzute la lit. a);"

De asemenea, conform art. 1 din Regulamentul din 18 octombrie 2016 privind atribuirea în gestiune a faunei cinegetice emis de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor:

"Atribuirea în gestiune a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice, denumită în continuare atribuire, se realizează de către autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare, denumită în continuare administrator, în condiţiile prevăzute la art. 8 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, pentru:

a) gestionarii consacraţi, astfel cum sunt definiţi la art. 1 lit. q) din Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

b) gestionarii licenţiaţi propuşi de către asociaţiile proprietarilor de terenuri, legal constituite în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, care au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafaţa fiecărui fond cinegetic supus atribuirii;

c) gestionarii licenţiaţi care adjudecă prin licitaţie publică dreptul de gestionare a faunei cinegetice;

d) Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", în cazul fondului cinegetic Scroviştea din judeţul Ilfov."

În fapt, calitatea gestionarului consacrat a încetat, ca urmare a faptului că dreptul de gestionare a fondului Panticeu a încetat, prin reziliere din culpa fostului gestionar, această reziliere fiind confirmată prin sentinţa civilă nr. 3660/2018, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2016, definitivă la data de 21 octombrie 2019, prin Decizia Curţii de Apel Cluj nr. 1377/2019, nefiind astfel aplicabile prevederile art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 407/2006.

În această situaţie, devin aplicabile dispoziţiile art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 407/2006, iar în condiţiile în care Asociaţia Proprietarilor de Terenuri, care deţine un procent de 71% din totalul suprafeţei cinegetic productiv, care deţine licenţă valabilă, emisă de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi dovada eliberată de Garda Forestieră Cluj privind verificarea suprafeţelor terenurilor deţinute în proprietate şi includerea acestora în fondul cinegetic nr. 11 Panticeu, din judeţul Cluj, a propus cealaltă reclamantă, A., în vederea atribuirii directe a gestiunii faunei cinegetice din fondul de vânătoare nr. 11 Panticeu, judeţul Cluj, de către B., cel puţin la nivel de aparenţă, se constată că demersul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor apare ca fiind nelegal.

De altfel, analizând situaţia concretă dedusă judecăţii, instanţa de control judiciar constată că prin extrasul de pe portalul instanţelor, depus la dosarul de recurs, s-a făcut dovada că după pronunţarea sentinţei atacate a fost soluţionat fondul acţiunii principale, prin sentinţa civilă nr. 6 din 10 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, acţiunea fiind admisă.

Această soluţie pronunţată în primă instanţă creează o puternică îndoială asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ, constituind un argument în sensul existenţei cazului bine justificat, conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, de natură să atragă respingerea recursului şi făcând de prisos analiza celorlalte susţineri şi apărări ale părţilor.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că sunt nefondate criticile recurentului pe acest aspect, mai cu seamă că îndoiala serioasă reţinută cu privire la actul atacat, a fost decelată printr-o cercetare sumară a aparenţei dreptului, în vederea dispunerii unor măsuri provizorii, fără a fi prejudecat în orice mod fondul litigiului.

Înalta Curte reţine că prima instanţă în mod just a stabilit că şi cerinţa pagubei iminente este întrunită în situaţia concretă a intimatelor-reclamante, prejudiciul determinat de actul atacat fiind unul material, viitor şi previzibil, atribuirea nelegală a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 11 Panticeu către un alt gestionar pentru o perioadă considerabilă de timp, respectiv 16 ani, fiind prejudiciabilă atât pentru B., care şi-a manifestat opţiunea de a propune un anumit gestionar, dar şi pentru gestionarul propus, A., cu atât mai mult cu cât contractul anterior de gestionare a fondului cinegetic nr. 11 Panticeu a încetat, prin reziliere din culpa fostului gestionar, încetând calitatea de gestionar consacrat a acestuia.

De asemenea, din perspectiva prevederilor Recomandării nr. (89) 8/1983 a Consiliului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, astfel de măsuri de protecţie provizorie pot fi acordate atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube şi când există un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia.

În aceste condiţii, se constată că susţinerile recurentului-pârât nu îşi regăsesc un fundament în cele relevate din înscrisurile depuse la dosar, motiv pentru care nu sunt apte să determine instanţa de control judiciar a aprecia că, în speţă, nu ar fi îndeplinită condiţia cazului bine justificat, fiind identificate împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept de natură să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificat motivul de casare a sentinţei prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor împotriva sentinţei civile nr. 240 din 01 octombrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III - a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2022.