Refusal to grant officer rank is an administrative act; annulment and remand for retrial ordered.

Şedinţa publică din data de 12 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 15 martie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. - Secretariatul General şi M.A.I. - Direcţia Generală Management Resurse Umane, a formulat contestaţie la decizia nr. x din 20 februarie 2019, emisă de Secretariatul General al Ministerului Afacerilor Interne, Direcţia Generală Management Resurse Umane, solicitând ca, în urma probatoriului administrat, să se dispună de către instanţă, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care:

- să se anuleze ca netemeinic şi nelegal actul administrativ - decizia nr. x din 20 februarie 2019, emis de Ministerului Afacerilor Interne prin Secretariatul General, Direcţia Generale de Management Resurse prin care s-a dispus soluţionarea nefavorabilă a plângerii prealabile pe care a formulat-o, la cererea de înscriere în lista studenţilor absolvenţi ai Facultăţii de Pompieri ai Academiei de Poliţie "Al. I. Cuza", care urmează a fi propuşi pentru obţinerea gradului de ofiţer şi repartiţia în cadrul Ministerului Afacerilor Interne a României;

- să fie obligată intimata la emiterea unei decizii la nivelul Direcţiei Generale de Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Afacerilor Interne prin care să constate că îndeplineşte toate condiţiile necesare înscrierii în lista acordării gradului militar de ofiţer la terminarea studiilor şi includerea sa în lista de repartiţie la o structură subordonată Ministerului Afacerilor Interne din România.

Pentru termenul de judecată din 26 iunie 2019, reclamantul a înaintat cerere de modificare a cererii introductive de instanţă, în sensul lărgirii cadrului procesual prin introducerea în cauză în calitate de pârâţi şi a Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" Bucureşti şi a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă şi modificării obiectului acţiunii în sensul:

- anulării ca netemeinic şi nelegal a actului administrativ nr. x din 20 februarie 2019, emis de Ministerului Afacerilor Interne prin Secretariatul General, prin care s-a dispus soluţionarea nefavorabilă a cererii sale de înscriere în lista studenţilor cetăţeni români, cu domiciliul în România, absolvenţi ai Facultăţii de Pompieri ai Academiei de Poliţie "Alexandu Ioan Cuza", care urmează a fi propuşi pentru obţinerea gradului de ofiţer precum şi repartiţia sa în cadrul Ministerului Afacerilor Interne a României;

- obligării pârâţilor Ministerul Afacerilor Interne şi Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" să emită actele administrative legale prin care să constate că, în calitate de cetăţean român cu domiciliul în România şi absolvent al Facultăţii de Pompieri, îndeplineşte toate condiţiile necesare înscrierii în lista acordării gradului militar de sublocotenent de pompieri şi în lista de repartiţie, conform mediei de absolvire, la o structură subordonată Ministerului Afacerilor Interne din România şi să dispună înscrierea sa în aceste liste, în vederea repartizării şi încadrării;

- obligării pârâţilor Ministerul Afacerilor Interne şi Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" să îi recunoască şi să îi acorde gradul militar de sublocotenent de pompieri şi diploma de ofiţer;

- obligării pârâtului Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă să îl încadreze într-o funcţie disponibilă din statul său de funcţii, corespunzător gradului de sublocotenent de pompieri, absolvent, cu diplomă de licenţă, al Facultăţii de Pompieri din cadrul Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza".

Prin sentinţa civilă nr. 302 din 26 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei promovate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul MAI - Secretariatul General şi MAI Direcţia Generală Management Resurse Umane, în favoarea Curţii de Apel Suceava, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava la 25 septembrie 2019 sub acelaşi număr.

La termenul de judecată din data de 23 octombrie 2019 Curtea de Apel Suceava a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâţi a Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" şi a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, cărora li s-a comunicat acţiunea introductivă şi cererea de modificare a acesteia cu solicitarea de a formula întâmpinare, iar pârâţilor iniţiali li s-a comunicat cererea de modificare cu solicitarea de a depune întâmpinare.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 15 din 10 februarie 2020, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii M.A.I. - Secretariatul General, M.A.I. - Direcţia Generală Management Resurse Umane, Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă cu sediul în sectorul 2 al municipiului Bucureşti, ca inadmisibilă.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 15 din 10 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din Codul de procedură, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurentul-reclamant a învederat, în esenţă, că prin actul administrativ nr. x din 20 februarie 2019 i s-a răspuns la plângerea prealabilă formulată în atenţia MAI - Direcţia Generală de Management Resurse Umane, prin care a arătat că întruneşte toate condiţiile legale necesare înscrierii în lista acordării gradului militar de sublocotenent de pompieri şi în lista de repartiţie, la o structură subordonată Ministerului Afacerilor Interne din România, totodată solicitând în acest sens constatarea condiţiilor întrunite şi înscrierea acestuia în aceeaşi categorie cu a colegilor săi, toţi etnici români şi care au beneficiat de aceeaşi educaţie şi instruire. Apreciază că la această plângere prealabilă i s-a răspuns prin actul administrativ nr. x din 20 februarie 2019 în sensul că nu poate fi soluţionată, mascând astfel un refuz nelegal, netemeinic şi neargumentat în drept, invocând Protocoale inexistente la data înmatriculării sale în cadrul Academiei de Poliţie Alexandru Ioan Cuza.

Prin urmare, a solicitat încadrarea adresei de răspuns x din 20 februarie 2019, emisă de MAI - Direcţia Generală de Management Resurse Umane, ca fiind act administrativ, supus direct controlului din perspectiva contenciosului administrativ, având toate caracteristicile unui astfel de tip de act, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004.

Totodată, cu privire la capetele 2, 3 şi 4 ale cererii de chemare în judecată, a susţinut că în mod greşit au fost apreciate de prima instanţă ca fiind accesorii primului capăt de cerere, în condiţiile în care acestea au legătură cu aceeaşi cauză, fiind toate capete de cerere principale care tratează datoriile legale ale fiecărui pârât în parte, în raport de situaţia de fapt incidentă.

Nu în ultimul rând, recurentul-reclamant a învederat că nici pârâtul MAI şi nici instanţa de fond nu au ţinut cont de drepturile sale legale şi de interesele sale legitime stabilite şi garantate de Constituţia României, de Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, Legea învăţământului nr. 1/2011, H.G. nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie Alexandru Ioan Cuza, Regulamentul privind Activitatea Profesională a Studenţilor din Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" nr. x/27.06.2018, precum şi O.G. nr. 137/2000 privind combaterea tuturor formelor de discriminare.

În raport de toate aceste acte normative şi de situaţia de fapt incidentă, recurentul-reclamant a apreciat că nu se poate susţine cu temei faptul că nu poate beneficia de dreptul de a primi gradul de ofiţer întrucât ar fi urmat cursurile Facultăţii de Pompieri fără să se fi supus rigorilor procedurilor de admitere în academie şi pentru că nu ar fi fost recrutat de structurile beneficiare din cadrul MAI. Prin urmare, acesta consideră că acordarea gradului de sublocotenent de pompieri, prin ordin/act administrativ de către Ministrul/Ministerul Afacerilor Interne trebuie să aibă ca şi consecinţă firească şi legală acordarea unui loc de muncă, respectiv repartizarea pe un post corespunzător, pus la dispoziţie de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 10 iulie 2020, intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi neîntemeiat, cu consecinţa menţinerii sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală.

4.2. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 24 iulie 2020, intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii atacate.

4.3. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 28 iulie 2020, intimata-pârâtă Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" a solicitat respingerea recursului şi, pe cale de consecinţă, menţinerea hotărârii primei instanţe ca fiind temeinică şi legală, în sensul admiterii excepţiei inadmisibilităţii, iar în ipoteza în care se va aprecia că acţiunea introductivă este admisibilă, a solicitat respingerea recursului şi, în consecinţă, respingerea acţiunii introductive faţă de aceasta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând recursul declarat de reclamantul A., în raport de actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, Înalta Curte constată că este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că, deşi prin cererea de recurs se invocă formal şi cazurile de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ., criticile de nelegalitate formulate de recurentul-reclamant se subsumează exclusiv motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., astfel că, recursul va fi analizat doar din această perspectivă.

Astfel, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. (…)".

Aşadar, dreptul la acţiune este recunoscut de legea contenciosului administrativ în favoarea persoanelor vătămate nu doar în ceea ce priveşte un act administrativ unilateral, ci şi în cazul unui refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, reţinând că prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 definesc acest refuz drept "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane".

Litigiul dedus judecăţii în prezenta cauză a fost determinat de refuzul autorităţii pârâte de a soluţiona favorabil cererea reclamantului A. privind înscrierea în lista studenţilor cetăţeni români, cu domiciliul în România, absolvenţi ai Facultăţii de Pompieri ai Academiei de Poliţie "Alexandu Ioan Cuza", care urmează a fi propuşi pentru obţinerea gradului de ofiţer precum şi repartiţia sa în cadrul Ministerului Afacerilor Interne a României.

Refuzul autorităţii, apreciat ca nejustificat de recurentul-reclamant, a fost exprimat prin intermediul Adresei emisă de autoritatea pârâtă sub nr. x/20.02.2019, reclamantul solicitând anularea acestei adrese.

Instanţa de fond a respins acţiunea ca inadmisibilă, apreciind că adresa menţionată, deşi emisă de o autoritate publică, nu are valoarea unui act administrativ, în accepţiunea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte va reţine că instanţa de fond a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i), art. 2 alin. (2), art. 8 alin. (1) teza a II-a şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, apreciind eronat natura juridică şi efectele produse de Adresa nr. x/20.02.2019, precum şi soluţiile ce pot fi dispuse de instanţa de contencios administrativ în cazul contestării acesteia.

Cercetând conţinutul Adresei nr. x/20.02.2019 se constată că aceasta exprimă, în mod neîndoielnic şi explicit, refuzul autorităţii publice de a soluţiona cererea reclamantului, înscrisul care îl conţine având natura unui act administrativ asimilat, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, putând fi atacat în condiţiile art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Deşi atât actele administrative tipice, cât şi actele administrative asimilate sunt supuse controlului contenciosului administrativ, există şi anumite diferenţe de ordin procedural în ceea ce priveşte solicitările adresate instanţelor de judecată de către persoanele vătămate, precum şi soluţiile ce pot fi dispuse în aceste cazuri.

Dată fiind natura specială a actelor administrative asimilate (refuzul nejustificat şi "tăcerea administrativă"), acestea nu suportă o soluţie procedurală identică cu cea oferită în cazul actelor administrative tipice, unde partea interesată trebuie să solicite instanţei de judecată, în principal, anularea actului vătămător. În cazul nesoluţionării în termenul legal al unei solicitări ("tăcerea administrativă") nici nu se poate vorbi de un înscris supus anulării, iar în cazul refuzului nejustificat, deşi există un înscris ce conţine exprimarea explicită a autorităţii de a nu soluţiona cererea, valabilitatea acestuia este analizată în cadrul acţiunii prin care persoana vătămată solicită obligarea autorităţii la efectuarea prestaţiei ce i-a fost refuzată.

Prin urmare, în ipoteza sesizării unui refuz nejustificat, odată cu analizarea temeiniciei poziţiei exprimate de autoritatea publică, instanţa de contencios administrativ, în condiţiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va putea să oblige pârâta la eliberarea unui înscris sau la efectuarea unei operaţiuni administrative, în cazul de faţă înscrierea reclamantului în lista studenţilor cetăţeni români, cu domiciliul în România, absolvenţi ai Facultăţii de Pompieri ai Academiei de Poliţie "Alexandu Ioan Cuza", care urmează a fi propuşi pentru obţinerea gradului de ofiţer precum şi repartiţia sa în cadrul Ministerului Afacerilor Interne a României.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost în mod greşit admisă de instanţa de fond, soluţia pronunţată fiind netemeinică, iar recursul formulat de recurentul-reclamant A. este fondat, în cauză fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Ţinând seama de argumentele expuse, având în vedere că, urmare a admiterii excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, prima instanţă nu a judecat litigiul în fond şi nu a soluţionat celelalte excepţii invocate în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A., va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în raport de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 15 din 10 februarie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2022.